Intr-un fel, nu ma mira gestu' animalului respectiv. Nu atata timp cat vad aici, chiar in prezent, injuraturi ca la gura cortului. Si imi aduc aminte si de perioada cand Olaroiu pierdea sau facea egaluri la rand si o buna parte din suporteri ii transmitea vorbe care mai de care mai obscene. Mi-au placut enorm vorbele lui Hagi, parafrazez: "Fotbalul e doar un sport". In viata (unii vor spune ca zic o blasfemie acu') nu Steaua tre' sa fie pe primu' loc, ci familia. Iar pentru. o buna parte din noi Steaua nu tre' sau n-ar tre' sa ocupe nici macar locu' 2, ci de la 3 in jos.
Pe de alta parte, nu cre'ca absolut toti cei care vin la stadion la fiecare meci iubesc Steaua cu adevarat. Unii vin ca sa injure si sa participe la tot felu' de actiuni dubioase (a se citi ilegale/imorale) fiindca... fac parte dintr-o anumita gasca, fiindca e "cool" sa faci asa ceva (te duci ca la teatru, da bine la TV si in anturaj), fiindca poti iesi repede in evidenta (chiar si la modu' negativ), fiindca... a devenit un "stil" de viata.
Eu inca astept sa vad la noi pe stadioane atmosfera din Occident. Eu inca astept ca cine are copii si sotie sa poa' sa vina cu ei la stadion, fara teama de a-si expune familia, direct sau indirect, in fata a tot felu' de pericole generate de huligani. Un prim pas este ca razboiu' dintre ultrasi si "semintari" sa inceteze.
Detaliind putin, nu poti fi ultras toata viata, cel putin in sensu' ca nu poti veni toata viata la fiecare meci al echipei tale favorite, participand la tot felu' de manifestari specifice (si fara de care stadionu' ar fi in general lipsit de culoare, la propriu si la figurat). Revenind la ce ziceam mai sus, intervine sau tre' sa apara un moment in care in viata tre' sa ai alte prioritati. Cu alte cuvinte, e posibil sa devii "samantar"
De asemenea, iti poti sustine echipa favorita si nefiind ultras. Imi aduc aminte ca acu' un an, la meciu' cu Standard de pe Manoliu, un intreg stadion a cantat, sau cel putin asa am perceput eu, de acolo de unde eram, intre "samantari". Iar "samantarii" au cantat dupa tonurile pe care le-au dat peluzele.
Deci, poa' exista armonie intre ultrasi si "samantari". Armonie pusa in slujba echipei.
Revenind la subiect. Atata timp cat unii ultrasi impart spectatorii doar in doua categorii ("samantari" si ultrasi) si luand in considerare ca absolut nimeni nu crede ca animalu' respectiv (si haita lui) este "samantar", este intr-un fel normal ca o parte (destul de mare) din cei care au vazut ce s-a intamplat aseara (nu vorbesc doar de stelisti) sa-l incadreze pe ala in categoria "ultrasilor". Ceea ce este gresit, desi anumite grupari ultrase sau grupari mici sunt cunoscute ca fiind "extremiste", adica predispuse la asemenea manifestari huliganice.
Respect ultrasii, respect ceea ce fac ei, respect sacrificiile pe care le fac pentru. echipa lor iubita. Insa e timpu' ca ei sa se delimiteze cat mai repede si, mai ales, cat mai clar, de asemenea manifestari huliganice. E timpu' pentru. organizare interna mai buna, atat pentru. o atmosfera cat mai sportiva pe stadion, cat si pentru. o relatie cat mai buna cu "samantarii"
Un alt pas este o relatie normala cu conducerea clubului (vb in general, nu ma refer neaparat la Steaua si nici la conflictu' cu Becali).
In conditiile in care nu exista o organizare interna in randu' suporterilor (a ultrasilor, ca "samantarii", prin definitie, nu pot apartine unui grup mare organizat), organizare care sa izoleze si sa elimine huliganismu', conducerea unui club de fotbal nu va face niciodata primu' pas pentru. o relatie cat mai cordiala cu suporterii, pentru. o relatie cat mai fructuoasa pentru. ambele parti (cu rezultate pozitive care rasfrang si asupra tertilor, si anume asupra echipei).
De aceea, avand in vedere ca Becali e... Becali, suporterii tre' sa faca primu' pas. Nu zic sa se renunte la manifestarile impotriva lui Becali, Doamne fereste! Un singur om (cu sau fara anturaju' sau) nu are cum sa detina adevaru' absolut, de aceea tre' sa fie atentionat cand greseste. Cu conditia ca aceste atentionari sa se faca intr-un mod cat mai civilizat. Iar daca huliganismu' va disparea, atunci si Becali va ceda - aducerea lui Neaga si a altor transferuri (fie chiar si promisiunile de transferuri) le-a facut si pentru. a imbuna suporterii. Insa un conducator (de club), prin prisma rolului sau, niciodata nu va ceda sau nu ar tre' sa cedeze presiunilor externe fara sa existe compromisuri de ambele parti. Vorbind de extreme, numa' dictatorii/tiranii nu cedeaza niciunei presiuni, iar cei care o fac total benevol, complet la mila "celor multi", isi pierd rpd din autoritate (sau chiar sfarsesc tragic:D) - e plina istoria de astfel de exemple.
Ok, paralela e putin fortata cu ceea ce se intampla la Steaua, fiindca situatia de la Steaua e un caz atipic, nu se incadreaza in categoria celor in care, nu numa' suporterii, da' si patronu' (conducerea) are ca interes suprem binele echipei. Nu neg ca Becali poa' iubeste Steaua (in felu' sau), insa stim cu totii ca aceasta iubire este eclipsata aproape total de ambitiile lui politicianiste in care Steaua (binele acesteia) este doar un mijloc, nu un tel. Spun "aproape total" deoarece sunt totusi de parere ca Becali tine la echipa asta. El nu sufera doar din cauza ca (simte ca) ii scade cota electorala atunci cand stadionu' il injura sau ca isi vede stirbita dorinta de a fi apreciat de absolut toata lumea (amintesc gesturile cu fularele lui Dinamo si Rapid) - da, Becali e genu' ala (megalomaniac) care vrea, cum sa zic?, sa ii adune pe toti sub stindardu' lui, din totala si intima convingere ca el detine adevaru' suprem si dreptatea absoluta. Cre'ca Becali simte durere si din cauza ca isi da seama ca prima care are de suferit este echipa. Caci Becali sufera totusi cand Steaua pierde, chiar daca epateaza acest sentiment pentru. a da vigoare ambitiilor sale de politician. Cum sa nu iubesti Steaua atunci cand ti-a adus atatea bucurii imense in viata, fie ca esti patron, antrenor sau suporter? Mi-e tare greu sa cred contrariu'...
Oricum, sper ca ati prins ideea. Noi ar tre' sa facem primu' pas avand in vedere ca pe patronu' nostru il cheama Gigi Becali, ca este cine este. Insa, repet, fara a face compromisuri care sa ne stirbeasca din demnitate, din forta pe care o avem datorita pozitiei noastre, a rolului nostru, si anume acela de a sustine, de a iubi echipa, de a dori binele acesteia. Pe de alta parte, acest pas nu tre' facut la modu' abuziv, de anihilare totala a celeilalte parti.
Legat de asta, un alt exemplu care imi vine acu' in minte este Olaroiu in perioada in care suporterii il cereau pe Elton in teren. Un antrenor nu baga echipa sau un anumit jucator (doar) la dorinta publicului - de aceea e antrenor, ca stie aceasta meserie si raspunde pentru. ceea ce face, bune sau rele. Ca Olaroiu a vrut sa aiba coloana vertebrala fata de spectatori si nu a avut fata de conducere e alta poveste. Insa, intarind comparatia, l-ar fi bagat pe Elton la cererea publicului daca aceasta nu s-ar fi facut sub presiune. Si aici ajungem iar la acel compromis de care ziceam mai sus.
Sa nu imi spuneti ca nu stiti antrenori care baga jucatori la cererea spectatorilor, antrenori care o fac, daca nu din prietenia dintre ambele parti, macar din consideratie si respect intre cele doua tabere. Si asta in conditiile in care fiecare parte nu forteaza mana celeilalte prin santaj emotional, presiuni murdare, atitudine "Gica contra" (in dauna interesului echipei, interes care tre' sa fie cel suprem si in aceste situatii) sau cu scopu' de a lovi (indirect) intr-o terta parte (unii l-au cerut pe Elton doar ca sa ii faca in ciuda lui Becali privind cine este cel mai popular de pe stadion, altfel nu imi explic de ce uneori Elton era aplaudat chiar si cand gresea sau cand facea exact ce faceau si coechipierii sai).