Am comis greseala sa risipesc 90 de minute din viata mea ca sa ma uit la Defiance ( detalii pe imdb).
In esenta, poveste cu evrei partizani in Bielorusia, in anii celui de-al doilea razboi mondial. Acuma, fiind vorba de Hollywood, nu ma astept la cine stie ce acuratete sau o poveste nepartinitoare. Stiam ca filmul va fi extrem de subiectiv, partinitor, samd. Dar chiar si asa se sare calul. Desi povestea in sine porneste de la un fapt autentic ( 3 frati evrei din familia Bielski ) se refugiaza in padure in 1941 dupa invazia germanilor si aduna langa ei un numar de alti evrei refugiati, cam aici se termina relatia cu realitatea. Pe seama bravilor nostri eroi se pun actiuni pe care in viata reala NU le-au infaptuit niciodata (atacuri asupra trupelor germane), iar finalul (un atac aerian combinat cu o batalie contra a vreo 20 de soldati germani sprijiniti de un tanc Pz. Mk. III) e fantezie pura.
Vrand-nevrand filmul admite ca mini-colonia de evrei supravietuieste "rechizitionand" mancare de la taranii ucraineni din satele apropiate. O fi de vina mentalitatea mea antisemit-xenofoba, dar nu reusesc sa inteleg cum a lua mancare de la cineva sub amenintarea armei poate fi numit altfel decat "jaf cu mana Armata". Basca asasinate ale unora dintre tarani pentru "colaborare cu nazistii". Personajele nu au nici urma de profunzime, sunt papusi de carton care recita replici stereotipe, plicticoase si previzibile cu 10 minute inainte de a deschide gura. Scenele de lupta sunt OK, fiiind printre putinele momente cand nu te plictisesti. Actorii vorbesc engleza cu accent rusesc, minus cateva momente in care "scapa de sub control" si revin la accentul natal (englez sau american).
Evitati-l, sau sariti direct la scenele cu impuscaturi 
. Sunt unicele care merita.
