nu stiu voi cum v-ati simtit dupa meciul de aseara, dar pe mine m-a secat de toata energia care imi ramasese dupa jocul cu boro...
ma uitam la baieti pe teren si nu-mi venea sa cred... sperasem ca ei sa fie mai puternici decat mine, sa-si revina mai repede... voiam ca toata amaraciunea din sufletul lor sa se stranga in mine iar ei sa aiba puterea sa ridice capul din pamant si sa mearga mai departe... cand colo au intrat pe teren cu el plecat, apasati parca de aplauzele si de mandria suporterilor care au fost la stadion.. in primele minute am avut impresia ca vad meciul din anglia, cu toata lumea in jumatatea noastra... pana la urma au reusit sa se urce putin pe "lebedele negre", dar, vai!, a venit golul, iar Carlos iar mi-a infipt un cutit in inima. de ce tocmai el? de ce naiba nu reuseste sa comunice cu Ghionea? de ce doamne iarta-ma nu prinde mingiile alea? dar ce cauta pancu liber la 6 metri???
apoi m-am prabusit pe scaun... si mi-au luat si bricheta la poarta... aprindeam tigara de la tigara si simteam cum imi bubuie creierii in cap... golul lui Moldovan m-a sugrumat de tot... imi venea sa intru pe teren sa-i asez cu mana... sau sa-i iau la palme, sa se trezeasca... Carlos musca din plasa... eu as fi muscat din el... dar pancu nu avea voie sa traga de la 30 de metri fara sa incerce nimeni sa-l blocheze, Nicolae nu avea voie sa recentreze in careu iar Moldovan nici atat sa fie liber...
restul meciului a curs aiurea... parca il priveam din alta dimensiune... niciodata nu mi-am dorit sa aud mai repede fluierul de final... dar acum tot ce voiam era sa se sfarseasca chinul...
aparatorii isi dadeau pase aiurea, doar Petre Marin parea mai cu capul pe umeri; la mijloc Banel si Mirel nu puteau sa faca totul singuri... oprita iesise la pauza, dupa ce in prima repriza nu stia sa stea in picioare... Bostina in loc sa alerge pe banda, statea lipit de Ogararu si asta nu avea cui sa-i paseze; atacul e inexistent...
in tot timpul asta, "lebadutele" sunt tot timpul primele la minge, se gasesc chiar si cu pase pe spate si le e sete de sangele care inca mai curge din rana boro... era ocazia lor sa se razbune si au facut-o... s-au dus la galerie iar scandarile lor imi musca din inima...
doare, dar e o durere surda, incomparabila cu cea de joi... sau poate la fel de mare, numai ca deja m-am obisnuit cu ea... as putea sa injur, sa-mi scuip toata amaraciunea, sa-i huidui pe ai nostri (unii au facut-o)... dar nu lovesc in oameni care sunt deja la pamant... il aplaud chiar si pe Carlos, iar el pare ca plange... o fi asa, n-o fi asa... nu conteaza... capul sus... TREBUIE...
vreau, am nevoie sa-l vad pe [color:red]LA[/color][color:blue]CA[/color][color:red]TUS[/color], dar el nu apare.. Oli e si el aplaudat, poate ironic... nu vreau ca la nervi sa spun ca trebuie sa plece unul sau altul... imi doresc doar sa-si revina pentru ca stiu ca pot mult mai mult decat atat...