Cat despre Anonim, permite-mi sa nu-l cred. Stiu ca e un obicei ca romanii sa creada tot ce scrie omul ala iar ungurii sa nu creada, dar in multe privinte omul se inseala. Iar existenta unei episcopii, nementionata in alta parte, nici macar in lumea ecleziastica bizantina, e practic imposibila. Poate fi un soi de episcopie bulgara, dar e mult prea devreme: Boris se crestineaza pe la 864, formeaza o biserica autocefala in 870 insa opozantii pagani sunt destul de puternici inca vreo 30 de ani. Desi bulgarii controlau indirect Transilvania, nu cred ca ar fi avut cum sa intemeieze episcopii atat de rapid.
e normal ca unii sa discrediteaza Gesta Ungarum, atunci cand interesul dicteaza. (nu e cazul tau) In fine, Anonimul se referea la episcopia ortodoxa de la Alba-Iulia, deci nu de la S de Dunare.
În jurul anului 600, intreaga organizare bisericească de la Dunarea de Jos s-a prabusit sub presiunea triburilor avaro-slave. Prin asezarea slavilor in Peninsula Balcanica legaturile daco-romanilor din nordul Dunarii cu populatiile romanizate din sudul ei au slabit. Dar procesul de romanizare si increstinare fiind incheiat, stramosii nostri au putut să asimileze unele grupuri de popoare cu care au fost nevoiti să convietuiasca Iar credinta crestină - ca formă superioară de manifestare spirituală - au reusit să o impună si popoarelor migratoare asezate la noi, ea devenind astfel un factor de cultură si de civilizatie in randul acestora. În schimb, slavii au reusit să impună limba slavă in cultul Bisericii noastre - incepand cu secolul al X-lea " si care s-a mentinut pană in secolul al XVII-lea.
Știrile privitoare la viata bisericească a romanilor, după anul 600, sunt destul de lacunare. Continuitatea unei vieti crestine este atestată insă de descoperirile arheologice: sase bisericute rupestre intr-un masiv calcaros la Basarabi - jud. Constanta, desigur o asezare manastireasca (secolele IX-XI, după unii istorici chiar din secolele IV-XII), fundatiile a doua biserici in nordul Dobrogei, una la Niculitel (secolele X-XII), alta la Garvan (fosta Dinogetia) din aceeasi perioada În jurul celei din urmă s-au descoperit resturi de pictura la care se adaugă numeroase obiecte de cult crestine intre care si bucăți dintr-un clopot, cel mai vechi cunoscut la noi in tara O serie de cruci-relicvar si chiar matrite pentru confectionarea crucilor s-au descoperit in diferite parti ale țării, inclusiv dincolo de Prut. Fundatiile de biserici s-au descoperit la Dabaca, la CCA. 30 km Nord Vest de Cluj-Napoca (secolele X-XI), altele sub bisericile catolice de mai tarziu din Alba Iulia si Prejmer, jud. Brasov si altele.
În teritoriile intracarpatice, din secolele IX-X, poate chiar mai de mult " o dată cu cristalizarea primelor formatiuni politice cunoscute (Gelu in Transilvania propriu-zisa se pare cu centrul la Dabaca, Menumorut in Bihor si Arad, Glad in Banat, altul in jurul orasului Alba-Iulia), locul horepiscopilor si al episcopilor misionari a fost luat de episcopii propriu-zisi (eparhioti). Cu alte cuvinte, in noua situatie politica cu conducatori care iși aveau resedinta intr-o cetate, institutia horepiscopilor s-a dovedit necorespunzatoare, intrucat fiecare conducator politic voia sa aibă in "cetatea" sa un episcop, care să-și intindă carmuirea peste preotii si credinciosii din formatiunea politică respectiva
După cucerirea Transilvaniei de catre Regatul catolic maghiar (secolele XI-XIII), in locul vechilor formatiuni politice romanesti s-au creat asa-numitele "comitate" (Bihor, Alba, Hunedoara etc.). Acelasi lucru s-a intamplat si cu institutiile bisericesti ale romanilor, adică in locul episcopiilor ortodoxe de aici au luat nastere episcopii catolice maghiare. Deci, o data cu crearea comitatului Bihor, cu resedinta in Biharea, in locul episcopiei ortodoxe s-a creat o episcopie latina mutată mai apoi la Oradea, unde a ramas pană aproape de zilele noastre, fapt recunoscut si de unii istorici maghiari. Tot asa, sediul comitatului Alba a fost stabilit in Alba-Iulia, unde s-a creat si o episcopie romano-catolica, existentă pană azi, in locul celei ortodoxe. Episcopia catolică de Morisena (Cenad) a fost creată de regele Ștefan cel Sfant al Ungariei, in anul 1038, după ce a cucerit cetatea de la principele Ohtum sau Ahtum (tot aici a adus si calugari latini in manastirea ortodoxă Sfantul Ioan Botezatorul ). Deci, episcopiile catolice din Transilvania au luat ființă pe locul vechilor scaune episcopale - sau horepiscopale - ortodoxe de la Biharea (Oradea), Alba-Iulia si Morisena - Cenad. Fenomenul inlocuirii unor biserici si manastiri ortodoxe cu altele, catolice, poate fi urmarit si in alte parti ale Transilvaniei.
În ciuda acestor schimbari si a politicii de catolicizare a romanilor dusă de regii Ungariei, de multe ori instigati de papa organizarea bisericească a romanilor ortodocsi a supravietuit. De pilda intr-o scrisoare a papei Inocentiu III catre arhiepiscopul de Calocea, din 1205, era mentionată o episcopie ortodoxă "pe mosiile fiilor cneazului Balea". Episcopia respectivă putea fi ori in partile Bihorului ori ale Hunedoarei, unde existau cneji cu acest nume, unii dintre ei ctitori de biserici.
O organizatie bisericească superioară la romanii transilvaneni este sugerată de insăși existenta unor manastiri ortodoxe din secolele XI-XIV. În afară de bisericile de la Dabaca, sunt atestate documentar manastirile de la Morisena, la inceputul secolului al XI-lea, de la Meseseni, in satul Moigrad-Salaj, de la Hodoș - jud. Arad, cateva biserici rupestre in partile Silajului si la Cheile Cibuui, in jud. Alba etc. În 1204 regele Emeric al Ungariei informa pe papa Inocentiu al III-lea, că unele biserici "ale calugarilor greci", adică ortodocsi, din regatul sau, se ruinează "din lipsa de grijă a episcopilor diecezani si din pricina acelor greci insisi". Înseamnă că in Transilvania fiintau - incă din secolul al XII-lea - puternice nuclee de viață monahală ortodoxa care presupun si existenta unor ierarhi ce indrumau intreaga activitate bisericeasca
În afară de acestea, in toată Transilvania existau numeroase biserici romanesti de piatra din care unele dainuiesc pană astazi, cele mai multe in judetul Hunedoara, ctitorii ale cnejilor romani din acele locuri: Densus (mentionată mai sus, refacută in secolul al XIII-lea), Streisangeorgiu (secolul al XII-lea) - cu fresce din 1313-1314 si cu o inscriptie in care sunt mentionati preotul Nanes si zugravul Teofil, refacută in 1408-1409 de cneazul Candres si sotia sa Nistora , Strei, Santamaria Orlea, Cetatea Coltului, Gurasada (toate din secolul al XIII-lea), Ostrov, Sanpetru, Nucsoara, Pesteana, Lesnic, Criscior, Ribita, manastirea Prislop (toate din secolul al XIV-lea), iar in alte parti ale Transilvaniei: manastirea Rameti - jud. Alba (secolul al XIV-lea), cu o inscriptie din 1377 care consemna numele arhiepiscopului Ghelasie si al zugravului Mihu, Zlatna si Lupsa, in judetul Alba, biserica Sfantul Nicolae din Șcheii Brasovului (secolul al XV-lea, pe locul uneia mai vechi), Vad si Feleac, in judetul Cluj (secolul al XV-lea) si multe altele. Acelasi lucru se poate spune despre manastirile din Banat: Bezdin, Partos Lipova, Semlac, Sangeorge, Sredistea Mica, Varadia, Mesici, Voilovita, Cubin, Zlatita, Cusici, Bazias, Ciclova, Ogradena Veche, toate din secolele XIV-XV. În Bihor, cnejii romani au ridicat manastirea de la Voievozi (secolele XII-XIV), bisericile din Seghiste, Remetea, Tileagd (secolele XIV-XV) s.a. În Maramureș consemnam manastirea Sfantul Mihai din Peri, pusă sub jurisdictia Patriarhiei din Constantinopol in 1391, bisericile din Cuhea, Ieud, Biserica Alba, Apsa de Mijloc, Sarasau, Barsana etc., toate din secolele XIV-XV. În actele medievale sunt mentionati - incepand cu a doua jumatate a secolului XIV - numerosi protopopi, preoti si egumeni, care slujeau in bisericile si manastirile respective.