Legat de ortodoxie, de aceasta data cea greaca, si de rolul pe care Biserica trebuie sa-l aiba in societate, sub tutela normalitatii, mi se pare cel putin interesanta (pt cine are rabdare sa citeasca) enciclica Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Elene, din octombrie 2010, intitulata "Catre popor". Criza economica fiind un produs globalist, asemanarile cu situatia de la noi nu sunt tocmai socante.
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a intrunit in sedință ordinară pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia să se adreseze crestinilor sai, poporului lui Dumnezeu, dar si fiecarui om bine intentionat, pentru a vorbi pe limba adevarului si a dragostei.
Zilele pe care le traim sunt grele si critice. Trecem ca tară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranță si teama Nu stim ce ne asteaptă in ziua de maine. Țara noastră se pare că nu mai este libera ci in fapt este administrată de creditorii nostri. Știm că multi dintre voi asteptati de la Biserica ce vă pastoreste să vorbească si să ia pozitie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevarat că ceea ce se intamplă in patria noastră este inedit si cutremurator. Criza duhovniceasca socială si economică merge mană in mană cu rasturnarea intregii firi. Este vorba de incercarea dezradacinarii si distrugerii temeiurilor multor traditii care pană acum erau considerate de la sine intelese pentru viata din spatiul nostru. Din punct de vedere social se operează o rasturnare a datelor si a drepturilor, desigur cu un argument evident: masurile acestea le cer creditorii nostri. Declaram de aceea că suntem o tară sub ocupatie si că executam poruncile conducatorilor-debitorilor nostri. Întrebarea care se naste este dacă solicitarile lor privesc doar chestiunile economice si de asigurari sau vizează si fizionomia duhovnicească si culturală a patriei noastre.
În fata acestei situatii orice om rational se intreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste masuri drastice, care astazi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societății si ale economiei pe care azi le realizam in un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din tara noastră sunt, de decenii, aceiasi. Cum au socotit atunci costul politic, stiind că conduc tara la catastrofa iar azi ei se simt in siguranță, pentru că actionează de pe pozitia celor care dau porunci? Au loc rasturnari radicale pentru care altadată se revolta intreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fară impotriviri.
Criza noastră economica in cuvinte foarte simple, se datorează diferentei dintre productie si consum. Între ritmul lent al productiei pe care il atingem si nivelul ridicat de viață cu care ne-am invățat să traim. Cand ceea ce se consumă este mult mai mare decat ceea ce se produce, atunci Balanta economică inclină spre partea cheltuielilor. Țara noastra pentru a face față, este nevoită să se imprumute cu speranta că Balanta perturbată se va reechilibra. Atunci cand insă nu se intamplă acest lucru si debitorii cer returnarea imprumuturilor plus dobanda se ajunge la criză si la faliment. Criza economică care chinuie si domină tara noastră nu este insă decat varful iceberg-ului. Este urmarea si rodul unei alte crize, a celei duhovnicesti. Disproportia dintre productie si consum prezintă insă nu doar o dimensiune economica ci in primul rand este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicesti, care priveste atat conducerea țării, cat si poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă față de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevarului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relatiile clientelare, numai si numai pentru că a avut ca scop detinerea puterii. O conducere care in practică se vadeste că a subminat interesele reale ale țării si ale poporului.
Și pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lasat pradă bunastarii, imbogățirii facile si traiului bun, ne-am dedat câștigului usor si inselaciunii. Nu ne-am pus problema adevarului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de catre bresle si grupuri sociale, cu o desavarsită nepasare față de coeziunea sociala au contribuit in mare masură la situatia de astazi.
Esenta crizei duhovnicesti este absenta sensului vietii si incarcerarea omului in prezentul rectiliniu, adică in instinctul lui egoist. Un prezent fară viitor, fară perspectiva Un prezent condamnat la plictis si monotonie. Viata a devenit un interval de timp intre două date, a nasterii si a ingroparii, cu un interval necunoscut intre ele.
Într-o asemenea perspectiva desertaciunea se ia la intrecere cu irationalul si lupta o câștigă totdeauna tragicul. Cand te adresezi tinerilor si ii intrebi: de ce iei droguri, fiule? si iți raspund: spuneti-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu astept nimic, singura mea bucurie este atunci cand infig injectia si calatoresc (in alte lumi); sau atunci cand atragi atentia unui tanar că luand droguri va muri, iar el iți raspunde cu un zambet tragic: nu intelegeti că eu iau droguri, ca să traiesc, atunci intelegi cat de incredibil de adevarate si de potrivite in tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vietii noi am urmarit bunastarea, traiul bun, puterea economica Cand insă nu există altă perspectivă de viață in afară de consum, cand puterea economică si demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoasterii sociale, atunci diferentierea de restul lumii este singurul drum de viață, pentru că altfel, dacă nu esti imoral, esti prost. Asa au gandit si au faptuit multi, asa am ajuns la diferentierea si de putere, dar si de pozitie in poporul nostru. Întrebarea " dilema lui Dostoievski libertate sau fericire? o traim in tot tragicul ei. Am ales bunastarea contrafacută si am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea țării noastre. Astazi omul in mod justificat tremură mai degrabă oare nu cumva i se vor micsora veniturile?, dar nu se nelinisteste pentru deficientele educatiei care ii privesc pe copiii sai si nu se ingrijorează de injosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenta adevaratei crize si sursa crizei economice pe care atat de nemilos o exploatează actualii negustori de popoare.
Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viață si acesta este asceza. Și dacă consumul este sfarsitul, pentru că este o viață fară sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viață cu sens. Asceza nu este privarea de placere, ci imbogățirea vietii cu sens. Este antrenamentul sportivului care il conduce la competitie si la medalie, iar această medalie este viata care biruieste moartea, viata care se imbogățeste cu dragoste. Asceza este drumul libertății, impotriva sclaviei inutilului care astazi ne injoseste.
Știm că cereti de la noi, pastorii vostri, o Biserică eroica cu vigoare, care să aibă cuvant profetic, cuvant pentru tanarul contemporan, nu o Biserică secularizata ci una sfintită si sfintitoare, o Biserică liberă si care să pastorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia pozitie față de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă impotrivirea conduce la prigoană si martiriu.
Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alaturi de om si să il sprijine. Biserică insă suntem cu totii si aceasta este puterea noastră si puterea ei. La unitatea dintre pastori si popor tintesc negustorii de popoare si incearcă să o submineze. Ei stiu că dacă vor pierde pastorul, cu usurință se vor risipi oile si le vor supune. Istoria ne invață că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul si injosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoastere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernarii, ci acelora care exploatand guvernarea si ascunzandu-se in spatele puterii lucrează să vă priveze de speranță. Aduceti-vă aminte că pentru multi specialisti in economie, prezenta criză este fabricata este o criză care urmareste controlul mondial de catre puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
Decizia noastră este să cream un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmari indeaproape si de a preintampina metodic problemele pe care le creează prezenta criza Scopul nostru este să dezvoltam lucrarea de asistență socială a fiecarei parohii, in asa fel incat să nu mai existe nici macar un om care să nu aibă o farfurie de mancare. Cunoasteti si dumneavoastră că in această privință Biserica realizează o lucrare uriașă. Cunoasteti acest lucru, pentru că multi dintre dumneavoastră sprijiniti voluntar acest efort al parohiei voastre si il sustineti economic. Vă chemam să stati aproape fiecare de parohia voastra ca să ne confruntam impreună cu aceste momente grele.
Poporul nostru a trecut si altă dată prin saracie si foame, dar a indurat si a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toti putem să ajutam pe unul si unul pe multi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frica ci de putere si de dragoste. Cu acest duh, adunati in jurul marii noastre familii, Biserica, scoțand la iveală greselile noastre, cautand sensul vietii in dragoste, vom iesi din acest ceas greu.
Totul e o afacere!
Greaca s-a folosit putin, mai degraba slavona, iar romana a inceput sa fie folosita cam din sec. XVI (dupa 1540), cand incep sa se traduca manuscrise, carti religioase din limba slavona ( evanghelia, liturghii,psaltire etc). Fenomenul ia amploare odata cu aparitia tipariturilor, deci se vorbea limba romana in biserici. Oricum, muzica psaltica bizantina e mai linistitoare decat orice text, un balsam pentru suflet. In evul mediu timpuriu slavona era limba oficiala de stat, limba romana nu exista pe atunci in forma scrisa. Biserica n-a ajutat in ev. mediu la dezvoltarea culturii? ma faci sa zambesc. Arta bisericeasca (pictura/ iconografia, arta portretelor, broderiile...), arhitectura bisericeasca nu-s manifestari artistice? de asemenea, traducerile textelor religioase au dus la aparitia limbii romane in forma scrisa (cu litere slavone).
:
.