@streza
Tie ti-a intrat in cap ca tot ce vine din Occident este si bun, lucru care probabil iti intuneca si tie judecata, cum le "reprosezi" altor colegi de forum. Daca protestantii si catolicii au un mod de gandire mai libertin si tolereaza, eventual incurajeaza curente de gandire, ideologii care intra grav in contradictie cu modelul propus de religia respectiva, asta nu cu siguranta nu inseamna ca asa trebuie sa fie, ca asta e reperul de obiectivitate, cinste si moralitate. Eu sunt de acord ca BOR a si gresit de-a lungul istoriei, dar e aberant sa le reprosezi ca nu s-au mulat perfect pe ideile occidentale. Daca privim din alte unghiuri putem spune ca influenta dezvoltarii vesticilor, favorizate pozitia lor geopolitica, a fost nociva pentru romanism si ortodoxie. Nu orice curent nascut este si bun doar pentru ca este nou, original. Ca exercitiu intelectual, subiect de discutii e ok, dar nu inseamna ca toata lumea trebuie sa-l imbratiseze din start, doar pt ca este ceva inedit.
Si daca tot suntem aici..
Din "De ce suntem ortodocsi", de pr. Dumitru Staniloae
Ortodoxia ne-a mentinut ca un neam unitar si deosebit, cu un rol important intre popoarele din Orient si Occident. Ea ne-a dat puterea să ne aparam fiinta față de indelungata ofensivă otomana constituind un zid de aparare si pentru popoarele din Occident, desi, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne aparam fiinta si față de unele din popoarele vecine din Occident. Am aparat prin ea poarta Occidentului in fata avalansei otomane, dar ne-a fost si o poartă care ne-a aparat de pofta de stapanire si de nimicire a unor popoare din Occident. Ne-am aparat, prin Ortodoxie, fiinta noastră din partea navalei prelungite a otomanilor, dar si din partea unor popoare din Occident, ajutandu-ne să avem si un rol in apararea Occidentului.
Fară Ortodoxie istoria noastră n-ar fi dobandit gloria din vremea lui Mircea cel Batran, a lui Mihai Viteazul, a lui Ștefan cel Mare si a altor voieozi.
Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea să ne aparam fiinta natională si linistea Occidentului, ci ne-a dat si puterea să contribuim la mentinerea^ popoarelor (grecilor si slavilor) din Balcani. Țările noastre au adapostit cultura acelor popoare si le-au dat puterea să se dezvolte si totodată să se mentină chiar ajunse sub jugul otoman. Am sustinut manastirile din Sfantul Munte, bisericile si manastirile din acele țări, inclusiv cele din Țara
Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol aparator pentru Orientul si Occidentul european. Cată vreme Europa a stapanit, prin cruciade si in alte forme, popoarele din Rasaritul ei, poporul nostru a avut un rol pozitiv si pentru Apusul si pentru Rasaritul european. Rolul acesta il vom putea indeplini si in viitor. Ca popor latin ortodox, prin latinitate putem apela la popoarele din Occident să dezvolte relatiile ecumenice cu crestinismul rasaritean, facand posibilă o sinteză intre spiritualitatea ortodoxă si natiunile occidentale, iar celor din Rasarit dandu-le puterea să realizeze aceasta intre Ortodoxia lor si spiritul organizator al civilizatiei occidentale.
Dacă poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar inceta rolul lui de punte vie intre Orient si Occident, dar si caracterul de sinteză unică a spiritualității lui intre celelalte popoare, adică identitatea noastră cu totul deosebita caci n-am format si nu formam numai o punte exterioară intre popoarele din Occident si cele din Orientul Europei, ci si o sinteză spirituală originală intre ceea ce le este propriu unora si altora. Iar aceasta ne distinge nu numai de popoarele din Orient si de cele din Occident, ci si de popoarele ortodoxe din Orient.
Noi unim, in spiritualitatea noastra luciditatea latină sau increderea in intelegerea ratională a realului, proprie Occidentului, cu sentimentul tainei nepatrunse a existentei, propriu popoarelor din Rasaritul Europei. Dar noi, ca latini, aducem in taina lucrurilor si a persoanelor totodată o lumina mai accentuată decat popoarele slave, dar o lumină care nu margineste, ci defineste si care este proprie popoarelor occidentale. In privinta aceasta suntem mai aproape de spiritualitatea crestină primara ramasă prezentă si in spiritualitatea poporului grec, desi cu o mai redusă traire sentimentală a acestei lumini decat in spiritualitatea romaneasca
Poporul nostru aduce in aceasta intelegerea accentuată dar si simtită a tainei ca lumina o sensibilitate si un echilibru al intelegerii si al simtirii. N-avem in acestea nici o tendință spre trezvia, oarecum mai rece, occidentala pentru că pornirea fierbinte a pasiunii intunecate si nemarginite se iveste uneori ca reactie impotriva primei. Noi avem echilibrul delicatetei in această intelegere luminoasă si plină de un respect profund față de taina nesfarsită a persoanelor si a lumii in general, traită in bucuria comuniunii. Prin echilibrul acesta suntem straini de orice unilateralitate, pretuind toate lucrurile, toate persoanele, toate faptele in importanta lor, ca să nu mai vorbim de echilibrul romanesc general intre Orient si Occident.
Vrem să ne pierdem unitatea noastră in această identitate unica echilibrata cuminte, faramițandu-ne in tot felul de grupuri neopro-testante, unilaterale, extremiste, care iși afirmă in mod superficial orgoliul lipsei de pacat si critică pe ceilalti ca plini de toate pacatele, necunoscand constiinta smerită a imperfectiunii proprii si a delicatetei respectului tainei celorlalte persoane?
Sau vrem să ne pierdem in haosul intunecat al confundarii tuturor intr-o esență care nu cunoaste un Dumnezeu al comuniunii si iubirii interper-sonale pe care o cere aceasta si de la noi, lasandu-ne atrasi de confundarea tuturor intr-o esență indefinita cum face budismul, si, in general, religiile orientale care vad fundamentul indistinct al lumii acesteia ultima realitate?
Dar prin ultimele descrieri ale spiritualității noastre crestine am trecut de la reliefarea importantei Ortodoxiei pentru neamul nostru la prezentarea valorii ei in ea insăși.
