O prima cauza a urii islamice fata de lumea apuseana, preponderent crestina, este bazata pe conflictul dogmatic al celor doua religii. Atunci cand Mohammed a inceput sa propovaduiasca islamul, singurul lui dusman cu care avea de luptat era tribul kurraishitilor, care nu putea fi de acord cu eliminarea statuilor din sanctuarul de la Kaaba, ce le aduceau atata profit1. Nu se punea atunci problema unei stari antagonice fata de crestinism. Dimpotriva, atunci cand lucrurile s-au tensionat la Mekka, Mahommed a organizat doua emigrari ale adeptilor sai in Abisinia (Etiopia de astazi), deoarece "era ferm convins ca intre revelatiile sale si cele de care s-au invrednicit fiii lui Israel prin Moise, si crestinii prin Iisus Hristos, dupa cuprins, nu este nici un fel de deosebire, si vedea in credinciosii etiopieni niste confrati in cele ale credintei."Ba mai mult decat atat, Mahommed nu impune convertirea crestinilor, deoarece ei au aceeasi sursa de credinta si deci nu este nevoie de aducerea lor la spunerea Coranului. Evident aceasta optica s-a schimbat ulterior.
Insa faptul ca atat crestinismul, cat islamismul se considerau doua religii universale, a marcat in curand o stare conflictuala din punct vedere religios-misionar. Reactia crestina fata de aceasta invazie fulgeratoare nu s-a lasat asteptata prea mult. Cruciadele au fost replica Armata crestina, cu scopul de a elibera orasul sfant, Ierusalimul. Evident si in cazul cruciadelor au existat interese meschine, cum ar fi imbogatirea prin jaf sau extinderea retelei comerciale, insa Ierusalimul ramanea atat pentru crestini, cat si pentru arabi, o atractie majora. Mohammed, in timpul calatoriilor sale comerciale vizitase cetatea sfanta, fiind foarte impresionat de ruinele Templului lui Solomon, de Zidul Plangerii, imagini care i-au alimentat imaginatia. Astfel el se va visa urcand scara mirifica spre cer (calatoria, numita de el, mira'j), unde, zice el, i-a intalnit pe Moise si pe Aaron, precum si pe cei doi veri ai lui Iisus (?!?). De aceea, dupa moartea Profetului arabii au considerat permanent Ierusalimul ca al treilea loc sacru al islamului, dupa Mekka si Medina. Cucerindu-l in anul 638 d.Hr., ei au inceput aici construirea unui sanctuar, Domul Stancii, precum si a unei moschei, Al Aqsa, chiar langa Zidul Plangerii, pe locul unde se crede ca ar fi fost zidit Templul lui Solomon.
O alta motivatie a violentei islamice o constituie sionismul. Desi la inceput evreii au fost respectati de catre Mohammed, ei fiind considerati, alaturi de crestini, "oamenii Cartii", ai scripturilor care ar fi trebuit sa conduca la adevarurile Coranului, imediat insa dupa fuga profetului la Yatrib (Medina) evreii eu fost vazuti ca niste tradatori ai cauzei, deoarece nu au dorit sa lupte alaturi de supusii lui Mahommed pentru infrangerea mekkanilor. In secolul al XIX-lea, cand imigratia evreiasca incepe sa prinda contur in Palestina, ei au fost priviti cu toleranta, dat fiind faptul ca erau considerati un popor fara tara si cu o istorie foarte zbuciumata. Ulterior cand musulmanii palestinieni si-au dat seama ca, prin banii marilor magnati financiari ai lumii, evreii au cumparat de la fostul imperiu otoman cu acte in regula, o mare parte din tara, profitand de saracia oamenilor, atunci s-a declansat ura. Dupa 1948 cand evreii, intr-o incercare mondiala de rectificare a erorilor comise impotriva lor la Auschwitz Birkenau, etc, au primit dreptul si ajutorul faptic pentru a-si organiza Eret Israel, tensiunea musulmano-iudaica a ajuns la culme . Fratele mai mare si mai puternic al evreilor, SUA, a stat permanent in umbra lor, ajutandu-i si acoperindu-le diplomatic colonizarile fortate, care au dus la extinderea cu buldozerul ale acelor colonii, distrugand acele case de lut ale nenorocitilor musulmani. De asemenea, industria de ultima ora, cu elemente tehnologice americane au ridicat standardul de viata al lui Eret Israel, ceea ce i-a transformat pe palestinieni in palmasii angajati ai acestor concerne. Evident acest fapt i-a fanatizat pe palestinieni si a constituit mobilul atator actiuni teroriste.
In fine, o ultima cauza a terorismului islamic, angrenat in disputa palestiniano-evreiasca, pleaca de la importanta religioasa a Ierusalimului pentru fiecare cult fie evrciesc, fie musulman. Ideea recenta a reconstruirii marelui templu iudaic, chiar pe locul unde se afla zidul Plangerii, eliminandu-se marea moschee Al-Aqsa, a declansat un val de proteste, soldat cu atacuri sinucigase din partea palestinienilor si cu replici de genul "legea talionului impatrita" din partea evreilor. O atare incercare de a elimina moscheea cea mai importanta dupa Mekka si Medina, a treia ca valoare din lume, deoarece este locul unde Profetul ar fi avut aceea calatorie extatica la cer pentru a primi Coranul, ar fi similara cu stergerea unei parti din Coran si anularea revelatiei lui Mohammed. Ori acest lucru este de neconceput pentru orice musulman din orice parte a lumii.
Un alt factor, care a declansat fundamentalismul islamic, a fost imperialismul occidental. As putea spune ca nu neaparat confruntarea cu religia crestina i-a umplut pe musulmani de ura, cat confruntarea cu civilizatia occidentala. Daca in perioada Evului Mediu isalmul era detinatorul unei culturi si civilizatii mult superioare celei europene, incepand din secolul al XVII-lea aceste pozitii s-au schimbat rapid. Fiscalitatea abuziva din cadrul imperiului Otoman a descurajat orice initiativa economica, ducand la o saracire a populatiei in favoarea unor conducatori hrapareti. In al doilea rand, promovarea nepotismului in functiile de conducere a dus la incompetenta, precum si la supraincarcarea listei de personal, ceea ce necesita mai multi bani pentru plata corpului administrativ. In tot acest timp Europa si-a dezvoltat un sistem de valori propriu, promovand o clasa de intreprinzatori, care, ajutati de cativa bancheri cu vederi largi, au conturat spiritul capitalismului, ceea ce a dus la un progres economic rapid. De asemenea, Europa a ajuns la convingerea irationalitatii razboaielor dintre catolici si protestanti, astfel ca tarile europene s-au bucurat de pace o lunga bucata de timp.
Pr. Conf. Univ. Dr. Emil Jurcan ("Cateva din cauzele violentei isamului", crestinortodox.ro)