Observi coridorul ala? Chestia aia nu e cel mai sigur loc prin care sa iti conduci o Armata intr-o campanie militara. De ce? Pentru ca poti fi flancat si inconjurat.
Poate la facultatea de Age of Empires se preda in felul asta. In lumea reala, Tarile Romane aveau probleme sa-si tina oamenii mobilizati in timpul invaziilor straine, daramite sa-i trimita sa sparga flancurile imperiilor. Putinele actiuni pe teritoriu otoman au avut rol de jaf, nicidecum de ocupatie. Era imposibil sa recurgi la soldati retrasi de la munca din camp pentru a intretine o Armata capabila de a distruge imperii. Da, domnii puteau apela la o forta aparent profesionista, alcatuita din boieri, curteni si slujitorii lor. La o adica, puteau da niste privilegii unei zone, obtinand pe timp de razboi niste calareti suficienti de buni. Era insa imposibil sa mentii razboaie permanente. Intre 1473 si 1482, Stefan cel Mare a dus campanii anuale, majoritatea in Tara Romaneasca (e recordmenul absolut). Ori cele mai multe au dus la jafuri si distrugeri; Armata Evului Mediu era o Armata lipsita de tehnici de aprovizionare moderne, posibilitatea de a o mentine pe teren depinzand de cat de mult poti sa traiesti pe spinarea altora. Atunci a fost si Braila arsa.
Si ca sa vezi ca situatia noastra nu e singulara, poti sa citesti despre Caucaz, si cum regate gen Kartli sau Kakhetia au patit-o exact ca noi: stranse intre imperii mai puternice decat ele (Persia sau Imperiul Otoman), si-au pastrat independenta fara probleme pentru ca nimeni nu avea interes sa mareasca granita comuna si sa maximizeze sansele unor razboaie cu final incert. Da, erau si caucazienii soldati buni dar nu s-a plans nimeni de pe acolo ca vai, ne e frica de Kartli ca ne bate pe toti. E o aberatie maxima sa crezi ca Imperiul Otoman, intins pe trei continente, cu interese globale, cu o forta militara profesionista, care se putea bate in acelasi timp cu Austria, Venetia, Persia si Portugalia (da, s-au batut turcii cu portughezii in Oceanul Indian), aveau temeri fata de romani. Si daca vrei, putem lua lista la puricat:
a) Rovine. Mircea castiga. Rezultat: Mircea isi pierde tronul in fata lui Vlad Uzurpatorul, recastigandu-l, paradoxal, dupa batalia pierduta de la Nicopole. Din 1417 plateste haraciul in calitate de supus al sultanului (iar toate documentele de mai tarziu incheiate intre turci si romani mentioneaza acest moment ca fiind definitoriu)
b) Dan II. Multe batalii. Victorii si infrangeri. Isi pierde tronul de vreo 3 ori din cauza opozitiei boierilor.
c) Vlad Dracul. Participa alaturi de Iancu de Hunedoara la conflictele anti-otomane. Devine vasal al sultanului. Va fi ucis de catre Iancu.
d) Vlad Tepes. Razboi antiotoman. Nu prea sunt batalii pe teren dar Mehmed II isi indeplineste scopul, adica inlocuirea lui Vlad de pe tron. Vine Radu cel Frumos. Vlad o incheie intr-o inchisoare si, mai tarziu, dupa o foarte scurta domnie, e ucis de catre Basarab Laiota.
e) Radu de la Afumati. Multe batalii. Victorii si infrangeri. Isi pierde tronul de vreo 3 ori din cauza opozitiei boierilor.
f) Mihai Viteazul. Ajunge pe tron impus de Sublima Poarta. Revolta de succes. Bate la Calugareni dar trebuie sa se retraga. Pentru prima oara, turcii vor sa faca un pasalac din Muntenia. Numai ca norocul face ca acest conflict sa faca parte din Razboiul Ligii Sfante (1593-1606). In Transilvania Mihai e sustinut de Sigismund Bathori si de ceilalti reprezentati ai Ligii. Se face o Armata si e trimisa sa-i alunge pe turci. Nu e romaneasca. Turcii se retrag, Muntenia e eliberata. In vreo 2 ani, Mihai face pace cu turcii. Nu se va mai bate cu ei niciodata.
g) Radu Mihnea. Nu cunoaste mai deloc tara, fiind impus de catre turci. Imediat are ideea sa se alature miscarii antiotomane din 1657-1659, capul ei fiind principele Transilvaniei Gheorghe Rakoczi II. E tradat de boieri si fuge in Transilvania.
g) Serban Cantacuzino. Nu se bate cu turcii dar ii tradeaza la portile Vienei.
Cam asta e istoria antiotomana a Munteniei intre 1330 si 1716. 400 de ani si 8 domni care pot fi numiti clar opozanti ai Imperiului Otoman (dupa cum vedeti, Serban Cantacuzino e cam impus cu forta acolo, dar deh, acord si eu circumstante atenuante omului). Cu exceptia lui Neagoe Basarab, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu (importanti prin acte de cultura), aia sunt si singurii domni de care se vorbeste in cartile de istorie de pe care citeste romanul tipic. Daca il intreb ce a facut Radu Prasnaglava, nu stie; cand ramai la nivelul de scoala primara, nu poti sa ai asteptari ca stii tu mai bine.
Pot sa fac acelasi lucru cu Moldova. Aici vei avea mai multi domni desi Moldova chiar nu ameninta flancul Imperiului Otoman. Insa ce avea Moldova: pai e simplu. Dupa 1526, Muntenia nu mai are granite comune cu niciun alt stat important crestin; Moldova ramane cu Commonwealth-ul si, mai tarziu, cu Rusia. Lupta antiotomana dupa 1526 in Muntenia aproape ca nu mai exista: fara razboiul Ligii Sfante, Mihai nu avea cum sa se ridice impotriva turcilor, Serban nu s-a batut cu ei iar actiunea lui Radu Mihnea a fost dementa (asta nu-l face, in ochii mei, mai putin simpatic, desigur). Restul domnilor a fost sub presul sultanilor.
Daca rolul romanilor era asa neimportant, isi bateau capul cu treaba asta? Nu. Treceau peste, cucereau tarisoarele si gata. Asa cum au facut cu ungaria.
Am spus mai sus: Casa Razboiului si Casa Pacii. Ungaria facea parte din Casa Razboiului, era zona esentiala de ocupat pentru a te gandi la controlul Europei Occidentale (in termeni strategici, Pannonia a fost dintotdeauna esentiala pentru controlul continental, sa ne gandim ca aici a fost centrul imperiului hunilor, centrul imperiului avarilor, de aici au pornit invaziile maghiare spre Spania, Franta sau Italia). Tarile Romane faceau parte din Casa Pacii, nu erau de ocupat sau cucerit, ci doar de exploatat. Iar daca ne gandim ca in istoria de 400 de ani a Munteniei prefanariota am avut doar 8 domni ridicati impotriva turcilor si vreo 50 sclavi la turci, e clar ca otomanii si-au implinit toate obiectivele cu noi. Sau cumva crezi ca o fi vreun motiv de mandrie ca Brancoveanu i-a injurat pe turci inainte de moarte dupa ce vreo 25 de ani le platise 20 de impozite diferite, de la haraci la pesches si mucareruri (mare si mic)?
Ca tarile romane nu au fost intr-un razboi constant cu turcii, asta e normal. Ai vazut cat era imperiul otoman? Compara acum cu tarisoarele alea. Niciodata nu ar fi avut puterea de a duce un razboi de 50 sau 100 de ani. Si de ajutat i-ar fi ajutat cineva? Cine? Ca occidentalii mai mult erau interesati de cruciade si alte rahaturi decat sa ii ajute pe romani impotriva turcilor.
E o legenda asta ca nu ne-au ajutat crestinii. Mircea si-a recuperat tronul cu ajutorul regelui Sigismund, Mihai la fel cu ajutorul Ligii Sfante, Radu de la Afumati si Dan II se retrageau in Transilvania cand erau infranti si veneau de acolo cu armate. Plus ca pana in 1526 era mult mai simplu sa te bati cu turcii ca aveai macar siguranta ca cea mai mare parte din granita de nord si vest era cu Ungaria, de asta dupa 1526 se cam termina cu acel curaj de a te lua de turci.
La Moldova e la fel. Stefan cel Mare se bate cu Matei Corvin fiind supusul Poloniei, se bate cu turcii fiind supusul Poloniei si aliatul Ungariei si se bate cu polonezii fiind supus al turcilor. In luptele movilestilor, polonezii sunt la datorie, in prima linie (sa citesti despre batalia de la Dracsani din 1616) iar Cantemir se alatura rusilor la Stanilesti (batalie pierduta mai ales din cauza domnului roman, ce nu aprovizioneaza cum trebuie Armata rusa).
Mihai Viteazu, Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Stefan cel Mare - cazuri clare in care turcii au avut probleme serioase dar occidentalii nu au avut nici o intentie de a ajuta.
Mihai Viteazul a fost FOARTE sustinut. Nu-si putea recupera tara fara interventia armatelor Ligii. Sa nu uitam ca fusese stabilita la inceputul lui 1593 o strategie comuna de actiune impotriva turcilor, cu Sigismund in fruntea armatelor Ligii din zona noastra. Acesta l-a impus pe Razvan Voda in Moldova, pentru a contribui la efortul comun dar nu l-a contactat pe Mihai, pentru ca era prea nou pe tron, plus ca venise direct de la Poarta si toti banuiau ca e omul turcilor. Mihai a pornit actiunile militare de unul singur pentru ca trebuia sa dovedeasca ca e de partea crestinilor... in 1595, dupa ce Armata Ligii s-a adunat in Transilvania, primul lucru facut a fost sa elibereze Muntenia.
Mircea cel Batran era omul lui Sigismund, regele maghiar si viitorul imparat Romano-German. La Nicopole Mircea a propus sa fie pusa Armata lui in prima linie si singurii sustinatori ai sai au fost nobilul francez Enguerand de Coucy (l-am mentionat pentru ca e protagonistul unei carti fantastice despre perioada aia) si regele Sigismund. La sfarsitul bataliei, cu ajutorul regelui, Mircea si-a recuperat pana si tronul.
In 1462, Vlad Tepes era teoretic intr-o alianta cu maghiarii. Actiunea lui nu era de om dement ci facea parte din seria de conflicte din zona, incepute odata cu Iancu de Hunedoara. In 1462 Mehmed a invadat Muntenia si l-a impus pe Radu cel Frumos, in 1463 a invadat Bosnia dar a esuat in cucerirea cetatii Jajce. Incarcerarea lui Vlad a fost explicata de Matei prin acea scrisoare a tradarii, in fapt o misiva conceputa de boierii munteni, deja aliati cu Radu cel Frumos. A fost o intriga interna caruia i-a cazut victima Vlad. Atata tot. Matei a continuat luptele anti-otomane, apogeul constituindu-l anul 1479, cu victoria de pe Campul Painii.
Stefan cel Mare a fost o exceptie. Din pacate, a trait intr-o perioada cand accentul occidental a cazut pe Mediterana. Da, aici a fost clar nesustinut.
PS. Nimeni nu l-a omorat pe Matei Corvin. Fratele sau a fost ucis, nu el.
Tu mi-ai enumerat niste batalii, ok. Eu iti pun in fata rezultatul final: UNGARIA PASALAC!
Eu, sa fi trait in perioada aia si sa fi fost Imparatul Sfantului Imperiu Roman, m-as fi bucurat sa stiu ca intre mine si turci exista un stat puternic maghiar. Poate asa gandesc doar eu si, de fapt, aia de atunci se bucurau ca erau turcii asa de aproape.
Rezultatul final era normal pentru ca Ungaria ocupa ambele directii ale drumului spre Europa Occidentala. Timp de 100 de ani, Regatul Ungar a fost intr-un permanent conflict cu turcii. Si cand spun permanent, exact la asta ma refer. Era practic imposibil sa rezisti.
Insa ceea ce s-a intamplat in 1526 se aseamana foarte mult cu momentul 1071 al Imperiului Bizantin. In 1071, bizantinii au pierdut o importanta batalie, la Manzikert, impotriva sultanului selgiucid Alp Arslan. Teoretic, rezultatele luptei au fost neimportante: bizantinii pierdeau controlul Armeniei si cam atat. Numai ca imediat dupa asta in imperiu a inceput un razboi civil de 10 ani. O parte din triburile selgiucide de la granita au profitat de haos si de lipsa garnizoanelor si au invadat teritoriul imperiului, cucerind cam toata Asia Mica.
In 1526, turcii au invins la Mohacs, regele maghiar a fost ucis iar turcii.... s-au retras. Da, s-au retras. Teoretic, trebuia sa fie pus un nou rege maghiar, care sa se inteleaga cu turcii, care sa-si reorganizeze armatele... si tot asa. Numai ca moartea lui Vladislav a insemnat inceputul unui razboi civil: arhiducele Ferdinand impotriva principelui transilvanean, Ioan Zapolya. Ultimul i-a rechemat pe turci in ajutor. Ferdinand a ocupat vestul Ungariei si a creat o zona de tampon, plina de fortarete. Rechemati intr-o tara in anarhie, turcii au organizat rapid lucrurile: Ioan Zapolya a fost numit rege al Ungariei si i s-a dat Transilvania si nordul Ungariei. Ferdinand a ramas cu vestul iar Soliman s-a instapanit in centru. O situatie ce putea fi evitata in lipsa unui razboi civil.
Asa cum si nobilii maghiari probabil ca s-au gandit ca le e mai bine cu regi blegi. Nu ca le-ar fi fost rau sub turci. Pana la urma, unii dintre ei s-au si dat cu turcii.
Oho, ce se aplica asta la noi. Practic avem o istorie de morti tragice, violente, din cauza boierilor. De tradari nu mai zic....
De fapt era vointa unor grupuri de interese, care-si legitimau actiunile apeland la "sacru", pentru ca atunci oamenii aveau o teama de tot ceea ce nu puteau controla. Religia a fost pretextul pentru ambitiile politice ale unora, pentru aspiratiile unor comunitati. Nu religia e de vina, ci absenta credintei din viata oamenilor, doar credinta nu presupune mutilarea gandirii si a judecatii ci stradania increderii si cunoastere. Azi, religia nu mai e axa coordonatoare a intregului spectru axiologic , de aceea nu se mai apeleaza la ea pentru "legitimarea" actiunilor si ambitiilor politice, sfera politica si cea religioasa fiind separate. Asta-i singura diferenta pe care o vad intre "ieri" si "acum".