Crimele de razboi
De vreme ce o entitate perfecta cum se presupune că ar fi Dumnezeu, este fară cusur, se pune o intrebare logică: de ce are nevoie să fie venerata O ființă perfectă nu are neajunsuri, o ființă perfectă nu are nevoie de nimic, cu atat mai puțin de adorarea cuiva. În Biblie avem de-a face insă cu un Dumnezeu care cere să fie venerat și care este gelos pe ceilalți zei, după cum singur spune:
(Ieșirea 20: 5) Să nu te inchini lor, nici să le slujesti, că Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Mă urasc pe Mine, pană la al treilea si al patrulea neam
Naum (1:2) Domnul este un Dumnezeu gelos, Domnul se razbuna El cunoaste mania. Domnul se razbună pe potrivnicii Sai si impotriva dusmanilor Sai stă neinduplecat.
3. Domnul este indelung-rabdator si mult-milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasa În vifor si in furtună Își face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui.
Exod (34:14) Să nu te inchini inaintea unui alt Dumnezeu; căci Domnul se numeste gelos, este un Dumnezeu gelos.
Deuteronom (4:24) Caci Domnul Dumnezeul tau este foc mistuitor, Dumnezeu gelos.
Partea nostimă este că in unele ediții romanești ale Bibliei gelos a fost inlocuit cu zelos. Trecand peste acest aspect, se pare că Dumnezeu ține mult la inchinarea și slujirea care i se cuvin. Atat de mult incat gelozia acestuia se manifestă brutal față de cei care au indraznit să se inchine altor zei :(Ieșirea 32):
27. Iar Moise le-a zis: "Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Să-și incingă fiecare din voi sabia sa la sold si strabatand tabara de la o intrare pană la cealalta inainte si inapoi, să ucidă fiecare pe fratele sau, pe prietenul sau si pe aproapele sau".
28. Și au facut fiii lui Levi după cuvantul lui Moise. În ziua aceea au cazut din popor ca la trei mii de oameni.
29. Caci Moise le zisese fiilor lui Levi: "Afierositi-vă astazi mainile voastre Domnului, fiecare prin fiul sau sau prin fratele sau, ca să vă trimită El astazi binecuvantare!"
În Numerii, capitolul 25, aflam cum mulți israeliți au fost atrași de catre femei moabite să-i sacrifice lui Baal. Dumnezeu a acționat cu furia caracteristică:
4. Și a zis Domnul catre Moise: "Ia pe toate capeteniile poporului si le spanzură de copaci pentru Domnul inainte de asfintitul soarelui, ca să se abată de la Israel iutimea maniei Domnului".
Să nu vă imaginați că Dumnezeu a nutrit sentimente de indoială sau scrupule cu privire la masacrele și genocidele care au insoțit cucerirea țării promise. Dimpotriva dispozițiile lui au fost brutal explicite " ca de exemplu in Deuteronom 20. Dumnezeu face o deosebire clară intre oamenii care traiau pe teritoriul ravnit și cei care traiau mai departe de acesta. Ceilalți trebuiau invitați mai intai să se predea. Dacă refuzau, trebuiau uciși toți barbații, iar femeile luate pentru imperechere. Prin contrast cu acest tratament relativ uman, să vedem la ce se așteptau acele triburi care avuseseră ghinionul de a locui deja pe teritoriul promis:
16. Iar in cetățile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tau ti le dă in stapanire, să nu lasi in viață nici un suflet;
17. Ci să-i dai blestemului: pe Hetei si pe Amorei, pe Canaanei si Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei si pe Gherghesei, precum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau
Astfel că Moise nu pregetă catuși de puțin in a duce la indeplinire porunca. Despre moralitatea acestuia putem afla mai multe din atacul asupra Madianiților. Armata a ucis deja toți barbații și a ars toate orașele madianite, dar a facut greșeala de a lasa in viață femeile și copiii. Acest act de reținere din partea soldaților il infurie pe Moise, care dadu ordin ca toți baieții să fie omorâți, și de asemenea toate femeile care nu erau virgine (Numerii 31):
14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorseseră de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, după sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsă asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbatească si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi.
Deznodamantul pentru fecioare nu mi se pare insă mult mai fericit. Cu un minim efort de imaginație, nu mă pot abține să nu il compar pe Moise cu Himmler, care ducea cu același zel remarcabil la indeplinire planurile Fuhrer-ului.
Judecatorul și conducatorul militar Ieftae s-a facut responsabil de alte maceluri sfinte (Judecatori 12):
4. Atunci a adunat Ieftae toti oamenii din Galaad si s-a batut cu Efraimitii si au batut locuitorii Galaadului pe Efraimiti, zicand: "Voi sunteti niste fugari din Efraim, Galaadul insă e intre Efraim si Manase".
5. Și au luat Galaaditenii vadul Iordanului de la Efraimiti si cand vreunul din Efraimiti zicea: "Îngaduie-mi să trec", atunci oamenii din Galaad ii raspundeau: "Nu cumva esti Efraimit?" Acela raspundea: "Nu!"
6. Ei insă ii ziceau: "Zi: Șibbolet"; el insă zicea: "Sibbolet", că nu putea zice altfel. Atunci ei il luau si-l junghiau acolo la vadul Iordanului. Și au cazut in vremea aceea din Efraimiti patruzeci si două de mii.
Într-un alt episod de groaza Ieftae face un targ cu Dumnezeu prin care, dacă Dumnezeu ii asigură lui Ieftae victoria impotriva amoniților, Ieftae va aduce ca jerfă fară greș pe oricine va ieși pe porțile casei mele să mă intampine, la intoarcere. Ieftae, intr-adevar i-a macelarit cumplit pe amoniți și s-a intors acasă invingator. Deloc surprinzator, fata lui - și singurul lui copil - a ieșit din casă pentru a-l intampina și din pacate ea a fost prima ființă vie care a facut acest lucru. Ieftae și-a sfâșiat hainele de durere, insă nu se putea face nimic. În mod evident că Dumnezeu aștepta jerfa promisă și, dată fiind situația, fata a acceptat cu gentilețe să fie sacrificata Ea a cerut doar ingaduință să meargă pe munte, pentru două luni ca să-ți plangă virginitatea. La sfarșitul celor două luni ea se intoarse acasă cuminte, iar Ieftae o praji. De această data Dumnezeu nu a mai gasit de cuviință să intervina cum a facut in cazul lui Isaac de exemplu (Judecatori 11):
35. Și cand a vazut-o el, si-a sfâșiat haina si a zis: "Ah, fiica mea! Tu m-ai rapus si esti dintre cei ce-mi tulbură biruinta. Eu mi-am deschis gura pentru tine inaintea Domnului si nu mă voi putea lepada!"
36. Iar ea a zis catre el: "Tatal meu, dacă tu ti-ai deschis gura pentru mine inaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta, de vreme ce Domnul a savarsit prin tine razbunarea impotriva Amonitilor, vrajmasii tai!"
37. Apoi a zis iarăși catre tatal sau: "Iartă numai ce să-mi faci: Lasă-mă două luni, să mă duc să mă sui pe munte si să-mi plang fecioria cu prietenele mele!"
38. Atunci el a zis: "Du-te!" Și a lasat-o două luni. Și s-a dus cu prietenele sale si si-a plans fecioria in munti.
39. Apoi după trecerea celor două luni ea s-a intors la tatal sau si acesta a facut cu ea cum fagaduise; si ea n-a cunoscut barbat.
Dar epurarea etnică incepută in vremea lui Moise ajunge la inflorire maximă in cartea lui Iosua, un text remarcabil atat pentru masacrele sangeroase pe care le inregistrează cat și pentru entuziasmul xenofob cu care acesta le execută:
Iosua (6: 21) Și au dat junghierii tot ce era in cetate: barbati si femei si tineri si batrani si boi si oi si asini, tot au trecut prin ascutisul sabiei.
Terminam apoteotic cu proorocul Elisei care gasește de cuviință să ucidă 42 de copii pentru că l-au facut chel (IV Regi 2):
23. De acolo s-a dus el la Betel. Și cum mergea pe drum, au iesit din cetate niste copii si s-au apucat să radă de al zicand: "Hai, plesuvule, hai!"
24. Iar el, intorcandu-se si vazandu-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, iesind din padure doi ursi, au sfâșiat din ei patruzeci si doi de copii.
Religia și moralitatea
Am aflat pentru prima dată despre teribilul studiu realizat in 1966 de George Tamarin, un psiholog israelian din cartea God Delusion. Acesta a prezentat la mai mult de o mie de elevi israelieni, cu varste intre opt și paisprezece ani, relatarea bataliei de la Ierihon din cartea lui Iosua 6:
16. ...Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Strigati, că v-a dat Domnul cetatea!
17. Cetatea va fi sub blestem si tot ce este in ea e al Domnului puterilor...
19. Tot aurul si argintul si vasele de aramă si de fier să fie sfintenie a Domnului si să intre in vistieria Domnului"...
21. Și au dat junghierii tot ce era in cetate: barbati si femei si tineri si batrani si boi si oi si asini, tot au trecut prin ascutisul sabiei...
24. Iar cetatea si tot ce era in ea au ars cu foc; numai aurul si argintul si vasele de aramă si de fier le-au dat ca să le ducă Domnului in vistieria casei Domnului.
Tamarin le-a pus copiilor o intrebare simplă: Credeți că Iosua și israeliții au procedat corect, sau nu?.
Copiii trebuiau să aleagă intre:
A (acord total)
B (acord parțial)
C (dezacord total)
Rezultatele au fost urmatoarele: 66% și-au dat acordul total, 26% dezacordul total, in timp ce destul de puțini, 8%, s-au situat la mijloc cu acord parțial. Iată trei raspunsuri tipice din grupa A:
După parerea mea, Iosua și Fiii lui Israel au acționat așa cum trebui, și iată motivele: Dumnezeu le promisese lor pamantul și le daduse permisiunea de a-l cuceri. Dacă nu s-ar fi comportat astfel, sau nu ar fi ucis pe toată lumea, atunci ar fi existat pericolul ca Fiii lui Israel să fie asimilați de Goyim (cuvant cu conotație peiorativă cu referire la cei de altă credință decat cea iudaică).
După parerea mea, Iosua a avut dreptate să facă ceea ce a facut, un motiv fiind acela că Dumnezeu i-a poruncit să extermine poporul pentru ca triburile lui Israel să nu se mai poată asimila printre ei și să deprindă caile lor rele.
Iosua a procedat bine, deoarece oamenii care locuiau acolo erau de altă religie, iar atunci cand Iosua i-a omorat a șters de pe fața pamantului acea religie.
Raspunsurile coincid in mare parte chiar cu justificarile pe care le oferă adulții. Copiii din experiment erau insă suficient de tineri pentru a fi inocenți. De aceea probabil că viziunile salbatice carora le-au dat expresie erau cele ale parinților lor, sau ale grupului cultural in care fuseseră crescuți. De fiecare data justificarea oferită masacrului comis de Iosua este religioasa Chiar și cei din categoria C, care au optat pentru dezacord total, au procedat, in unele cazuri, la fel, din diferite alte rațiuni religioase. De exemplu, o fată nu a fost de acord cu cucerirea orașului Ierihon de catre Iosua deoarece, pentru a face acest lucru, a trebuit să intre in el:
Cred că este un lucru rau pentru că arabii sunt necurați și, dacă cineva intră intr-un teritoriu necurat, va deveni și el necurat și, astfel, va avea parte de același blestem.
Alți doi, care de asemenea nu au fost de acord, au ales astfel pentru că Iosua a distrus totul, inclusiv animalele și proprietățile, in loc să le pastreze ca pradă pentru israeliți:
Eu cred că Iosua nu a procedat cum trebuie, pentru că ar fi trebuit să pastreze animalele pentru ei.
Eu cred că Iosua nu a procedat cum trebuie, pentru că ar fi putut lasa proprietățile din Ierihon; dacă nu le-ar fi distrus, ele ar fi fost ale israeliților.
Pentru acest experiment, Tamarin a avut și un alt grup: un numar de 168 de copii israelieni a primit același text din cartea lui Iosua, avand insă inlocuit numele lui Iosua cu generalul Lin, și cel de Israel cu un regat chinez de acum 3000 de ani. Rezultatele experimentului au fost, de această dată inverse.
Numai 7% au aprobat comportamentul generalului Lin, 75% nefiind de acord cu el.
Cu alte cuvinte atunci cand din ecuație a fost eliminată loialitatea față de Dumnezeu și religie, majoritatea copiilor a fost de acord cu judecățile morale pe care le impartășesc cei mai mulți dintre oameni. Sigur că acțiunea lui Iosua a fost un genocid barbar. Însa din perspectiva religioasa totul arată altfel. Iar diferențierea incepe timpuriu in viață. Ceea ce a facut deosebirea dintre condamnarea de catre copii a genocidului și aprobarea lui, a fost religia.
Dacă m-aș apuca să refac astazi acest studiu cu copiii oricareia dintre religiile creștine, nu am absolut, dar absolut nici o indoiala că rezultatele ar fi izbitor de asemanatoare. Numeroasele discuții pe care le-am avut cu membrii diverselor culte religioase, precum și explicațiile pe care le-am primit (și le voi mai primi) pentru citatele prezentate in acest articol nu imi lasă nici cel mai mic dubiu. Biblia poate fi o lucrare captivantă și poetica insă nu cred că este genul de carte pe care să o dai copiilor pentru a se forma din punct de vedere moral.
Concluzie
Nu imi place un Dumnezeu care candva a aprobat obiceiuri sau a ordonat atrocități de genul celor descrise mai sus. Nu imi place un Dumnezeu care se sucește. Nu mă ajută cu nimic că acum Dumnezeu este iubire (deși dovezile arată că nu este), dacă candva a fost altfel. Nu imi place un Dumnezeu perfect și atot-ce-vreți-voi care are nevoie să fie venerat. Mi se pare absurd să cred că ne extragem principiile morale din Biblie, și că moralitatea nu a mai evoluat de la (ba chiar nici nu a existat inainte de) cele 10 porunci.
Cu toate acestea sunt de acord cu faptul că unii oameni religioși sunt morali și fac fapte bune deoarece speră la recompensa vieții veșnice sau le este frică de focul Iadului. Cred că un numar destul de mare consideră că ceea ce ii motivează să fie buni este religia, in mod deosebit dacă aparțin vreuneia dintre acele credințe care exploatează in mod sistematic vinovăția personala Prin urmare religia are și va avea un rol multă vreme de aici inainte in menținerea moralității. Rolul lui Dumnezeu este cel al unei autorități sau, dacă vreți, cel al unui Big Brother care, intocmai ca și Poliția, trebuie să ne urmarească și să ne țină in frau pornirile imorale. În lipsa lui sunt convins că o parte din populația credincioasă (și in mare parte, puțin educată) care nu vede viața actuală decat ca o tranziție (in care Domnul trebuie venerat) catre viața veșnică și probabil multiorgasmica ar lua-o razna la propriu.
După cum bine observă Michael Shermer, ceea ce avem aici este practic o dezbatere blocată: dacă accepți ca in absența lui Dumnezeu, vei comite fapte rele, te dezvalui ca o persoană imorală și ar fi bine să te ocolim de departe. Pe de altă parte, dacă admiți că vei continua să fi o persoană cumsecade chiar dacă nu ești sub supraveghere divina atunci ai subminat in mod fatal pretenția că Dumnezeu ne este necesar pentru ca să facem binele.
Realitatea arată că există oameni buni și există oameni rai, atat intre persoanele care cred cat și intre cele care nu cred in existența unei Divinități. Deoarece insă pentru multe persoane religioase este greu de imaginat cum poate fi cineva bun, sau, macar, să aibă Dorința de a fi bun, in absența lui Dumnezeu, cred că este timpul să discutam la modul serios despre moralitate.