Adriane, poate asta o sa te lamureasca ce insemana un om integru, un om care nu a tradat, un om care a luptat pentru tara sa pana la sfarsit. Din pacate astfel de oameni si faptele lor nu stau in cartile de istrie din scolile, liceele, facultatile romanest. Poate cei din universitati care invata istoria stiu de ei dar acest fapt nu este normal dar CONSTIINTA NATIOoNALA SE TREZESTE LA TOTI nu doar la cativa insi.
Redau aici primul capitol din Testamentul din morga scris de Remus Radina, restul poate fi gasit aici: http://www.procesulcomunismului.com/martur...default.asp.htm
plus, ce a facut erou nostru mai departe in anii 90, asta in postul urmator
CAPITOLUL 1
Motto: O singură clipă hotărăște viața omului..."
(Goethe)
Suntem in anul 1946. România geme sub ocupația trupelor sovietice, iar un guvern impus de pumnul in masă" al lui Vișinski lucrează cu febrilitate pentru consolidarea dictaturii.
De ochii aliaților, Rușii admit alegeri cu mai multe partide politice, care vor avea loc la 19 Noiembrie.
Am 22 de ani și sunt sublocotenent activ de cavalerie, la Cercul teritorial Câmpulung Bucovina. Armata, până acum marea mută", va lua parte la campania electorală.
La mijlocul lunii Octombrie, sunt chemat de secretarul partidului comunist din jud. Câmpulung Bucovina, Sidorovici, care-mi vorbește rar și categoric:
" Te-am chemat din partea tovarășului Emil Bodnăraș, candidatul nostru in județul Câmpulung. Știm ce fel de ofițer ești. Mai știm că in anul 1943, fiind trimis la școala de ofițeri in Germania, ai refuzat să mai continui școala acolo și te-ai inapoiat in țară. Intră in partidul comunist și vei ajunge general!
Propunerea lui Sidorovici m'a uluit. I-am replicat:
" Bine, dar Armata aparține neamului românesc și nu unui partid. Uitați că eu am depus un jurământ?
" Nu e nimic, intri in mod conspirativ!
Căutând să-mi păstrez sângele rece și să câștig timp, l-am intrebat:
" Dar cum puteți primi in partidul comunist oameni care nici nu vă cunosc doctrina? Vor fi aceștia devotați?
" Este cam adevărat, imi răspunde Sidorovici. Iată o importantă carte de doctrină comunistă, citește-o cât mai repede și vino la mine!
Apoi mi-a inmânat Anti-Duhring", de Friedrich Engels.
Am plecat de acolo ca un om beat, cu convingerea că o mare primejdie plutește deasupra capului meu.
Peste câteva zile, pe data de 21 Octombrie, toți ofițerii și subofițerii din garnizoana Câmpulung sunt chemați la un meeting electoral, in sala de spectacole a liceului Dragoș Vodă", din localitate.
Meetingul este prezidat de către colonelul Constantin Ionescu, comandantul politic al Comandamentului 4 teritorial Iași.
Fusese prizonier in U.R.S.S. și venise in țară cu divizia Tudor Vladimirescu", una dintre cele două divizii formate de sovietici din prizonieri români. La meeting ia parte și o unitate din divizia T.V."
Colonelul Ionescu incepe să ridice in slăvile cerului realizările guvernului Petru Groza. El susține cu insistență că Armata română este astăzi la loc de cinste.
Toți cei din sală știau că acest colonel nu spune adevărul. in realitate, niciodată nu fusese Armata română mai umilită ca acum. Amintiri dureroase defilau in fața ochilor minții mele, ca intr'un film. O revoltă puternică a inceput să pună stăpânire pe sufletul meu. Eram la vârsta când viața nu contează mai mult decât adevărul. in câteva clipe am intuit posibilitatea de a scăpa de presiunile lui Sidorovici pentru a mă inscrie in partidul comunist. Am luat hotărîrea bruscă de a părăsi Armata, din care, cu câteva luni in urmă, prin legea cadrului disponibil, fuseseră indepărtați cei mai integri și capabili ofițeri. Am luat hotărîrea de a pleca din armată și fiindcă aveam ferma convingere că la alegerile din 19 Noiembrie Armata va fi folosită pentru oprimarea libertății poporului român și nu voiam să comit această imensă crimă impotriva poporului meu.
Nu credeam in alegeri libere și nici in ajutorul imediat al Americanilor.
Americanii distruseseră fascismul german cu ajutorul fascismului sovietic, care incălca cu brutalitate drepturile popoarelor și drepturile omului.
M'am ridicat ca electrizat, impins, parcă, de o mână tainică, și m'am adresat cu voce puternică colonelului Ionescu:
" Domnule colonel, eu nu sunt de acord cu principiile de care este călăuzit guvernul Petru Groza și, prin urmare, nu mai ințeleg să rămân in armată!
Colonelul Ionescu a amuțit. O liniște mormântală pune stăpânire pe toată sala.
Inapoia mea, unitatea din divizia T.V." mă privea cu o ură care m'ar fi sfâșiat in clipa aceea. Apoi, colonelul Ionescu, bâlbâindu-se, mă intreabă:
"Dar ce te-a făcut să spui asta, aici?
"Nu suntem in campanie electorală? Principiul libertății cuvântului, i-am replicat eu.
"Nu e nimic, vom vorbi după meeting!, a adăugat colonelul, pe un ton amenințător.
In sală domnea o atmosferă apăsătoare.
Dar o imensă bucurie punea stăpânire pe sufletul meu, bucurie care sfida primejdiile ce mă așteptau.
Clipa aceea, in care am aruncat cătușele sufletului in fața celor ce profanau idealurile mele de Român și militar, avea să-mi hotărască intreaga viață.
După meeting, sunt luat intr'o mașină mică de către colonelul Ionescu și dus la sediul unității mele. Acolo incepe o prelucrare insistentă. Colonelul Ionescu incearcă să mă convingă să retractez cele afirmate la meeting și să nu cer plecarea din armată. Mi-a făcut chiar o confidență: la intoarcerea sa din prizonierat, a trebuit să lupte mult pentru a-și convinge propriul copil de frumusețea ideilor comuniste.
După multe insistențe, și-a dat seama că hotărârea mea este de neclintit.
Dezamăgit, mi-a cerut cuvântul de onoare că nu voi face propagandă ostilă guvernului Petru Groza, printre camarazii mei ofițeri și subofițeri. I-am răspuns:
" Imi dau cuvântul de onoare că nu voi face propagandă ostilă guvernului, timp de șapte zile! Grăbiți-vă să-mi dați drumul din armată!
A doua zi, pe 22 Octombrie 1946, am inaintat următorul raport comandantului Cercului teritorial Câmpulung Bucovina, colonelul de artilerie Calmuschi:
Am onoare a vă ruga să binevoiți a aproba indepărtarea subsemnatului din cadrele active ale armatei, deoarece nu pot accepta principiile de care este călăuzit guvernul de largă concentrare" democratică, dr. Petru Groza.
Acesta fiind un guvern impletit pe osatura oprimării libertății poporului român, vă rog stăruitor să binevoiți a-mi da aviz favorabil, intrucât prefer să dezbrac această haină pe care am slujit-o cu dragostea fanatică a omului conștient că-și iubește intr'adevăr poporul său, decât să o port umilită, sub pecetea abdicării de la marile lupte intreprinse pentru salvarea patriei".
Colonelul Calmuschi, un ofițer de elită, m'a chemat la el și mi-a spus:
" La ora actuală nu se mai aprobă plecări din armată. Există un ordin in acest sens. Nu este cazul să te pripești. Știu că ești și student la Facultatea de drept.
Rămâi in armată, cel puțin până termini facultatea!
Văzând că sunt ferm hotărît să părăsesc Armata, colonelul Calmuschi mi-a spus că va inainta raportul meu, dar că va propune să nu mi se aprobe plecarea din armată. Apoi a adăugat, spre surprinderea mea:
" In orice caz, eu mă simt mai mic decât dumneata!
După această discuție, am luat cartea Anti-Duhring", m'am dus la Sidorovici, secretarul partidului comunist, i-am restituit-o și i-am spus:
" Domnule Sidorovici, am ales un alt drum!
Sidorovici m'a privit indelung, fără ură, cu o tristețe in ochi și nu mi-a adresat nici un cuvânt.
Peste câteva zile a sosit in unitatea mea colonelul de grăniceri Comișel, cel care mai târziu va deveni comandantul Corpului de grăniceri. in această calitate, el va avea ingrata misiune de a lua parte la delimitarea frontierei dintre România și U.R.S.S., frontieră care tăia trupul Moldovei in două.
Auzind de cele intâmplate la meeting, colonelul Comișel m'a chemat și mi-a spus:
" Cum ai indrăznit să critici guvernul dr. Petru Groza? Eu, dacă eram la meeting, te linșam!
" Aș vrea să văd, domnule colonel, cum ar putea un singur om să linșeze pe cineva!, i-am replicat. Apoi l-am salutat, am intors spatele și am plecat.
La ieșirea din birou, mai mulți ofițeri m'au intrebat ce s'a intâmplat. Le-am povestit scena, apoi am adăugat:
" Ce mișel este acest Comișel!
În zilele care au urmat, s'au prezentat la mine mai mulți foști prizonieri de război.
In calitate de secretar al Comisiei pentru trierea prizonierilor de război, grade inferioare, am intocmit formalitățile de prezentare din prizonierat, pentru aproximativ 500 de foști prizonieri in U.R.S.S., domiciliați in județul Câmpulung Bucovina. Declarațiile acestor oameni te cutremurau: fuseseră luați prizonieri, in mare majoritate, după 23 August 1944.
Rușii, cu viclenia lor caracteristică, ii rugaseră să depună armele, pentru a pleca acasă. Dar, după ce i-au dezarmat, i-au inchis in vagoane de marfă și i-au deportat in U.R.S.S. Acolo au murit mii și mii de Români, iar cei care treceau acum prin fața comisiei erau grav bolnavi sau distrofici, mulți dintre ei au murit imediat ce au ajuns acasă.
Poporul român a invățat, in decursul zbuciumatei sale istorii, cât preț se poate pune pe cuvântul Rușilor! Rămâne să invețe aceasta și Americanii!
Pe data de 28 Octombrie, am expediat o carte poștală colonelului Ionescu, prin care-1 anunțam că incepând cu acea dată cuvântul meu de onoare că nu voi face propagandă ostilă guvernului" nu mai rămâne in vigoare.
La inceputul lunii Noiembrie, mi s'a comunicat că am fost mutat la Regimentul 12 călărași, din Bârlad.
Colonelul Ionescu intra in acțiune.
Mi-am predat lucrările de birou unui camarad, căpitanul de infanterie Gică Popescu, devenit mai târziu președintele Federației române de football.
Apoi m'am prezentat la Regimentul 12 călărași. Aici fusese inlocuit faimosul colonel Slăvescu, supranumit papa" și iubit de subalternii săi.
El, ca și ceilalți ofițeri de cavalerie, luase o atitudine fermă impotriva imixtiunii comuniștilor in treburile armatei.
Intr'un ordin de zi pe care l-am citit ulterior, colonelul Slăvescu ataca pe ofițerul politic din regiment:
Există ostași care reclamă pe comandanții lor.
Mă intreb cum pot exista urechi care să-i asculte. Probabil că sunt de teapa murdară a lor! "
Mai târziu, colonelul Slăvescu va fi inchis pentru înaltă trădare" și va muri in inchisoare.
Ofițerii de cavalerie erau atacați de elemente criminale. Un ofițer din regimentul meu este aruncat intr'o fântână. Sublocotenentul Popa, tot din regimentul meu, este lovit cu un fier in cap. Eu sunt mereu urmărit.
Inainte de alegeri, toți ofițerii și subofițerii primesc o sumă de bani.
Pe data de 18 Noiembrie sunt chemat telegrafic la Comandamentul 4 teritorial Iași. in dimineața zilei de 19 Noiembrie 1946, ziua alegerilor, plec cu trenul spre Iași.
Ajuns in câteva ore la Comandamentul 4 teritorial, sunt condus intr'o incăpere și invitat să aștept. O ușă blocată mă despărțea de secția de votare.
După o oră, văzând că nu mă cheamă nimeni, incerc să ies din cameră, dar rămân inmărmurit: un soldat, cu baioneta la armă și cu arma indreptată spre mine, mă oprește să ies. Eram, deci, arestat!
Procedeul colonelului Ionescu era revoltător. Un ofițer nu putea fi escortat decât de un alt ofițer, in grad cel puțin egal cu el.
Ii spun soldatului:
" Anunță, imediat, că cer să fiu scos la raportul domnului general! in caz contrar, voi comunica alegătorilor din camera vecină cât de libere sunt alegerile!
Peste câteva minute sunt chemat la raportul generalului Stănculescu, comandantul Comandamentului 4 teritorial, căruia ii spun:
" Domnule general, protestez impotriva modului arbitrar in care am fost arestat!
Generalul Stănculescu imi răspunde:
" Tinere, nu sunt eu vinovat de ceea ce ai pățit! Ți-am citit raportul și te-am chemat să te cunosc și eu. Am crezut că ești cine știe ce fiu de moșier, dar văd că ești un om necăjit, ingrijorat de soarta celor mulți.
Măi băiatule, ești o picătură intr'un ocean! Te vor distruge!
Scuză-mă pentru cele ce ai pățit aici! Și pleacă intr'o permisie de șase zile, să mai uiți de necazuri!
Apoi mi-a strâns mâna cu căldură.
Intors la Bârlad, am inaintat un raport colonelului Bălășescu, comandantul Regimentului 12 călărași, prin care ceream trimiterea in judecată a colonelului Constantin Ionescu, pentru:
1. Arestarea mea ilegală.
2. impiedicarea de participare la vot.
Bineînțeles că acest raport nu a fost luat in considerare.
REMUS RADINA: REFUZ DECORAȚIA LUI ILIESCU!
A intrat in tradiția românilor din exil ca in fiecare an de înălțarea Domnului" să se comemoreze Ziua Eroilor la Cimitirul Eroilor Români de la Soultzmatt (Franța). Aceasta ca urmare a propunerii din anul 1980 a domnului Remus Radina, care cercetând arhiva cimitirului, a descoperit un act datând din 30 august 1919 prin care Consiliul localității Soultzmatt donează acest pământ României.
Actul este redactat in limba franceză, cu alfabetul gotic și se numește Auszug" (Extras) in limba germană. Alsacia fusese ocupată o jumătate de secol de germani in cimitirul militar din Soultzmatt (Alsacia) se află mormintele a 687 de tineri români, căzuți in Primul Război Mondial. Cimitirul a fost construit la inițiativa reginei Măria, ii aparțin mișcătoarele cuvinte: Soldați români, departe de patria voastră, pentru care v-ați jertfit, odihniți-vă in pace, aureolați de glorie, in acest pământ care nu vă este străin".
Cu ocazia inaugurării cimitirului de către regele Ferdinand și regina Măria, la 9 aprilie 1924, Max Dollfus, omul care a ales locul cimitirului, un bun prieten al românilor, domiciliat in Mulhouse, a declarat ziarului francez Timpul: Nu am fi putut realiza ceea ce s-a făcut fără remarcabila generozitate a comunei Soultzmatt care, fără a ezita, ne-a dăruit in 1919 pentru România, și fără a limita suprafața, tot terenul care ne-ar fi necesar." La 24 septembrie 1969, ziarul francez Alsacia scria: Prin deliberare la data de'30 august 1919, Consiliul municipal a decis că localitatea Soultzmatt pune la dispoziția Guvernului român un teren pentru inhumarea soldaților români decedați in timpul captivității lor in Alsacia. Soultzmatt face dar acest teren Guvernului român". În ultimii ani domnul Remus Radina a ținut ca Ziua Eroilor să se comemoreze și la alte cimitire românești din localitățile Maubeuge, Assevent, Effry, Hixson; Signy UĂ'bbayey Rețhel, Haguenau și Dieuxe unde se odihnesc soldați români căzuți in Primul Război mondial ca aliați ai Franței. La aceste pelerinaje iau parte români veniți din Belgia, Elveția, Franța și Germania.
Dar, cine este domnul Remus Radina?
Remus Radina s-a născut la 9 aprilie 1924 la Craiova. În 1943 a absolvit Liceul Militar DA. Sturdza" din Craiova, iar la 10 Mai 1945, după absolvirea Școlii de ofițeri activi de Cavalerie din Tîrgoviște, a fost inălțat la gradul de sublocotenent. Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial l-a prins in drum spre front, de unde s-a intors pentru a incepe lupta pe alt front cel anticomunist.
În decembrie 1946 a fost judecat de Consiliul Superior al Oștirii pentru vina de a fi afirmat in scris că guvernul Petru Groza este împletit pe osatura oprimării libertății poporului român".
La 16 aprilie 1947 a fost trecut in retragere prin înalt decret regal". La 2 noiembrie 1948 a trecut clandestin frontiera in Iugoslavia, cu intenția de a merge in Occident, pentru a se angaja in lupta impotriva comunismului. Arestat de iugoslavi, a fost extrădat in România la 31 august 1949. Condamnat la 5 ani inchisoare, a fost trimis la muncă silnică la Canalul Morții Dunăre - Marea Neagră. A mai fost din nou intemnițat timp de 4 ani, după revoluția din Ungaria. in anul 1980 a fost constrâns să părăsească țara după publicarea mărturiei Testamenul din morgă", prefațată de dramaturgul Eugen Ionescu. Se stabilește in Franța, unde este declarat , invalid 80%.
Iie Mihalcea: Stimate domnule Remus Radina, de câtva timp circulă la Paris zvonul, printre români, că ați fost decorat de președintele Ion Iliescu. Care este adevărul? .
Remus Radina: Înainte de 24 ianuarie 2002 am primit un telefon de la atașatul militar al României la Paris, colonelul Plăvițu, care mi-a comunicat că am fost decorat și sunt invitat de ambasadorul României in Franța la 24 ianuarie, pentru a-mi decerna decorația. Am răspuns imediat că refuz această decorație.
După mai mult timp, am primit Monitorul Oficial al României nr. 786, din 12 decembrie 2001, unde este publicat decretul. nr. 1047, din 6 decembrie 2001, in care se spune, printre altele, că se conferă domnului Remus Radina, fost ofițer al armatei române, Ordinul Național Pentru Merit in Grad de Ofițer pentru merite deosebite in cultivarea tradițiilor militare și a culturii eroilor României, prin organizarea de pelerinaje anuale la cimitirele românești din Alsacia și Lorena". Semnează Ion Iliescu și Adrian Năstase.
I.M.: De ce ați refuzat această decorație?
RR: Nu am uitat niciodată răul pe care 1-a făcut și-1 face incă Ion Iliescu poporului român.
1.) Din 1944 până la Revoluția din Decembrie 1989, Ion Iliescu a colaborat cu KGB-ul, criminala organizație care a făcut atâta rău poporului român și altor popoare.
Ion Iliescu a trădat poporul român fiind complice la ținerea lui in sclavie. El este vinovat de genocid, ca toți nomenclaturiștii comuniști. El a călcat in picioare toată istoria neamului românesc și toată tradiția lui. El a desființat proprietatea privată.
Într-o broșură editată de Ministerul Apărării al Franței, se spune: După cel de-al Doilea Război Mondial, mormântul fu profanat și rămășițele, soldatului necunoscut român dispersate."
Iliescu a fost complice cu toți nomendaturiștii comuniști la distrugerea studențimii române, in groaznica inchisoare Pitești. Ca ministru ce se ocupa cu problemele tineretului, a eliminat mulți studenți din facultăți și a luat masuri de reprimare a lor.
2.) În timpul revoluției din 1989, a dat o nouă lovitură de stat, cu ajutorul criminalei Securități, care este identică cu organizația teroristă Al Qaida. A ucis pe fostul dictator Ceaușescu in ziua de Crăciun și intr-un proces tipic stalinist. Opinia publică il consideră vinovat de moartea tinerilor din timpul revoluției.
A luat iar legătura cu Moscova.
3.) După revoluție și până in prezent:
A consolidat regimul neocomunist, cu ajutorul Securității. A organizat odioasele mineriade, dând o lovitură de moarte imaginii României in lume. A impiedicat modernizarea economiei românești, in timp ce țările vecine au ieșit din epoca tranziției. A continuat oprimarea libertății poporului român, menținând in funcții generali de securitate, cu toate că știe opinia țărilor din NATO despre acești călăi ai poporului român. A incălcat drepturile omului. Chiar in prezent exerciți mari presiuni asupra presei. Ordonă cenzurarea scrisorilor, interceptarea convorbirilor telefonice, bruierea emisiunilor de radio occidentale, violarea pachetelor trimise de refugiați familiilor din țară. Inundă comunitățile române din Occident cu agenți ai Securității.
A batjocorit pe victimele represiunii comuniste, gratificând pe securiștii vinovați, de crime contra umanității cu epitetul de eroi". A inceput o activitate de o rară perfidie pentru anihilarea exilaților români din Occident. În noiembrie 1994 a venit in secret la Biserica Ortodoxă Română din Paris: "I-am dezbinat și pe ăștia!" Cu ajutorul patriarhului roșu Teoctist, a instalat un mitropolit in Germania, Serafim, cunoscut ca agent al Securității. Serafim a numit un episcop, Iosif, la Paris și un altul Condrea, in America. Ei tulbură viața românilor din Occident. Nomenclaturiștii comuniști mai au nerușinarea să solicite sprijinul acestor români. Ion Iliescu a declarat de curând că va face politică până la moarte. Popor român, unde este memoria ta?
De la Paris,
Ilie Mihalcea
Lumea liberă, nr. 716, 19 iunie 2002
Sursa: http://www.procesulcomunismului.com/martur...default.asp.htm
