29-12-10

Marii nostri anonimi: Cornelia SIDERI

Dacă despre unele figuri uriaşe ale Clubului Sportiv al Armatei Române se mai ştiu anumite lucruri şi mai sunt aduşi în atenţie, rostindu-li-se – din când în când – numele, sunt mulţi oameni care şi-au dedicat vieţile Clubului Steaua, dar sunt îngropaţi într-o uitare adâncă, grea, neagră şi deasă, extrem de nedreaptă şi dureroasă, pentru ei, şi extrem de dezonorantă pentru cei care se declară stelişti.

Nu vorbim aici de campanii ample care să redescopere adevăruri şi să reaşeze lucrurile într-o matcă firească, căci asta ar însemna o reaşezare a ierarhiilor şi valorilor, răsturnând societatea sportiva de azi, cu susul în jos. Vorbim despre – măcar – a le mai rosti numele, din când în când.

Doamne Fereşte să se afle că sunt zeci şi zeci de sportivi şi antrenori care şi-au sacrificat viaţa în slujba Stelei, urmând valori şi principii şi ferească Domnul să se reafirme public că mulţi dintre ei trăiesc, încă, şi sunt printre noi, în acelaşi cartier, cu acelaşi metrou, la acelaşi supermaket, la acelaşi bancomat, ignoraţi şi condamnaţi la uitare, ei şi faptele lor.

Căci dacă ei ar fi scoşi din uitarea la care îi condamnă promovarea tuturor nenorociţilor de către toţi nenorociţii, atunci s-ar vedea că sportul înseamnă cu totul şi cu totul altceva decât interviuri peste interviuri cu Becali, aroganţe şi pamflete, impresii şi păreri, sau demiteri şi angajări de antrenori live, de lângă Petrică Dă-i Pe Gsp.

Şi atunci – prin contrast – s-ar vedea hidoşenia atât de omniprezentă, care a ajuns la rang de normalitate, şi s-ar vedea, foarte clar, cine sunt criminalii care îi condamnă la moarte pe marii noştri campioni, pentru a putea să ne dea zeci de mii de ore de live-uri cu Becali, pe an, pentru a-şi umple ei burdihanele, cu sute de milioane de euro, de pe spatele sportului, care, pentru acest profit ticălos, este deformat în circ. Îngerii care au creat Minuni, sunt înecaţi în mizeria din care au prea multul bun simţ de a nu se plânge şi de a-şi accepta, resemnaţi, soarta.

CSA Steaua Bucureşti a obţinut, din data înfiinţării – 6 iunie 1947 – şi până azi, un numar de 91 de medalii olimpice, dintre care 28 de aur, prin cele 22 de secţii sportive. Medaliile olimpice sunt Pietrele Coroanei, ele confirmând cele peste 4000 de medalii internaţionale (dintre care peste 1600 de aur) şi cele aproape 10.000 de distincţii naţionale.

Toate acestea aduse de oameni care – prin performanţele lor – au construit ceea ce susţinem noi, azi. Steaua!

Născută la 29 decembrie 1938, Cornelia Sideri este unul din sportivii care şi-au consumat cariera sub patronajul Clubului Steaua.

Performanţa maximă a carierei sale a fost atinsă la Olimpiada de la Tokyo, din 1964. Alături de altă mare kaiacistă stelistă, Hilde Lauer, Sideri cucerea medalia de bronz la Kaiac dublu, la proba de sprint – 500 de metri.

Cornelia Sideri, aflată la vârsta de 25 de ani, în maximul fizic al carierei, cu 1 metru 68 înălţime şi 64 de kilograme, a concurat la dublu, alături de colega ei de club, mai bine cotata Lauer.

Pe Lake Sagami, cele 10 perechi calificate au fost împărţite în două grupe, pentru preliminariile din 20 octombrie. Reprezentantele României şi ale Clubului Steaua erau repartizate în a doua grupă, din care se calificau, de pe locul 3, cu un timp de 1:57.69, în spatele Germaniei de Est (1:56.66) şi în faţa URSS-ului (1:58.81). Din prima grupa, remarcăm că timpul cu care s-a terminat pe primul loc (Danemarca – 1:58.99) era inferior timpului cu care s-a terminat pe locul trei în grupa României.

Finala programată pe 22 octombrie 1964 era o premieră pentru Clubul Steaua, care nu mai avusese, la Helsinki 1952, Melbourne 1956 şi Roma 1960, niciun medaliat la canotaj sau la kaiac-canoe.

Din motive de vreme (bănuiesc), cursa a fost mai slabă decât calificările, pentru majoritatea participanţilor. Australia termina ultima, pe locul 9, cu 2:10.70, urmată de Polonia, cu 2:04.31, Ungaria, cu 2:03.67 şi Suedia, pe locul 6, cu 2:02.24.

Pentru medaliile de argint şi de bronz se luptau 4 naţiuni, căci fetele care reprezentau Germania de Est au acaparat aurul, ca mai tot timpul, strategia naţională de dopaj arătându-şi rezultatele. Un timp de 1:56.95 pentru est-germanele Roswitha Esser şi Annemarie Yimmermann. Reprezentanele SUA, Francine Fox şi Glorianne Perriere (americancă get-beget) cucereau argintul cu 1:59.16.

Pentru medalia de bronz lupta a fost realmente dramatică, neştiindu-se, până la ultima pagae, cine va reuşi medalia olimpică. România, URSS şi Danemarca au avut un finiş la fotografie.

Danezele Birthe Hansen şi Anni Werner-Hansen reuşeau 2:00.88. Sovieticele Nina Gruzintseva şi Antonina Seredina, cu 2:0069, erau întrecute de echipajul stelist care a reprezentat România, şi care a cucerit bronzul cu 2:00.25!

Medalie de bronz la kaiac dublu-fete, 500 de metri – adusă de sportivele Clubului Steaua, CORNELIA SIDERI şi Hildea Lauer – pentru România, medalie câştigată în luptă directă cu URSS-ul!

Dealtfel, pentru CSA Steaua, Tokio 1964 a fost o ediţie extrem de fructuoasă, cele 6 medalii obţinute la precedentele 3 ediţii olimpice fiind dublate de încă 6 cucerite în Japonia. Aurul Iolandei Balaş-Soter, argintul si bronzul lui Hilde Lauer, bronzul luptătorului Dumitru Pârvulescu, al kaiacistului Simion Cavciuc si al Corneliei Sideri, onorau vitrina Clubului Steaua şi imaginea României în lume.

Multiplele titluri de campioană şi vice-campioană naţională, la individual sau la dublu, pe diferite distanţe, precum şi reprezentarea europeană şi mondială (despre care, din păcate, nu avem date), o fac pe kaiacista Cornelia Sideri una din personalităţile solide din istoria Stelei.

Cornelia Sideri nu este o sportivă de excepţie, ridicată prin vreun dar dumnezeisc. Nu este nici măcar o figură care să atragă a fi exploatată, pe la Băneasa, pentru un cec mare de 2 metri şi mic de câteva sute de ron, şi pentru un curcan. Nu este nici oarbă ca să încingă doi papagali un demonstrativ în onoarea cuiva care nu-i poate vedea cum dansează şi cum se pipăie.

Cornelia Sideri este absolut reprezentativă pentru o întreagă suită de sportivi stelişti care au construit – cu fiecare zi de antrenament, cu fiecare picatură de sudoare şi de sânge, sau cu fiecare afecţiune cronică dobândită în urma dedicării vieţii pentru Steaua – ceea ce înseamna, azi, CSA Steaua.

Fireşte că doar câţiva sunt cei ajunşi la statura necesară pentru a fi simboluri, dar în spatele lor există un popor tăcut de mari campioni stelişti, care au construit sufletul Stelei, prin cele 10.000 de medalii naţionale, 4000 internaţionale şi aproape 100 olimpice, care se constituie în dovada a ceea ce este Steaua.

Cornelia Sideri şi alţi zeci şi zeci de oameni ca ea sunt nişte eroi – canonizaţi prin nerecunoaştere faptelor şi condamnarea la semi-obscuritate – şi se constituie (mai mult decât campionii de imagine), în adevăratul fundament care a construit fenomenul Steaua.

Azi, 29 decembrie 2010, steliştii au deosebita onoare de a mulţumi unei Fiice a Clubului Steaua.

La Mulţi Ani, doamna Cornelia Sideri!

Steliştii – veşnic recunoscători!


Filip Pindean