Moment de cotitura in istoria ultra'
Momentul 10 MAI 1997.
Ora 7. 10 mai. Dimineata frumoasa. Ma trezesc plin de speranta. Era zi de derby. Nu mai contau celelalte probleme cotidiene, toate sunt date la o parte pentru aceasta zi. Citeva telefoane, esarfa si plec. La ora 8 sunt la Dinamo. Baietii erau deja prezenti. Ultimele pregatiri, 300 de fumigene (bagate in tobe si pachete cu cartoane), undite, colace de plaja, saltele, mingii (cu citeva luni in urma in Ghencea refulase canalizarea din acea zona iar administratorul bazei se plimba cu usa pe apa), 150 de saci cu confetti, 6000 de cartoane, 25 de tobe...
La ora 11 au aparut si 15 broaste vii prinse in acea dimineata. La stadion timpul trecea mai repede, suporterii dinamovisti simtind o mare zi au venit mai multi ca oricind. Citiva incercau tobele care fiind pline cu fumigene nu sunau cum ar fi trebuit. Nemultumire.
Cele 300 de fumigene au fost impartite in 3 pentru a fi siguri ca macar o varianta ar putea reusi: 100 in tobe, 100 in cartoane si 100 la "purtator".
Trecuse un an de la formarea primului grup ultra' din Romania: Nuova Guardia. Era o perioada dominata , din punct de vedere fotbalistic, intern si extern de Steaua. Trei ani de Liga Campionilor, cupe, campionate, suporteri multi...Greu. Confruntarile ultra', cu orice risc, nu le mai puteam pierde, incepuse recuperarea terenului pierdut. Era momentul cind toti dinamovistii au inteles ca trebuie sa se axeze pe acest lucru, performantele echipei nu ne ajutau cu nimic. Totusi ceva se intimpla de ceva timp. Formarea acestui grup a insufletit suporterii indiferent de locul unde seaflau in stadion.
Brusc s-a format peluza. Ulterior am numit-o "PCH", lucru de neimaginat cu un an in urma, in '96.
Pe acest fond a venit si ziua derby-ului.
In jurul orei 15 circulatia era blocata in jurul stadionului Dinamo. Aproximativ 3000 de ciini plecau spre Ghencea. Odata cu acestia speranta, speranta ca vom tine piept stelistilor, ca vom apara culorile clubului iar lumea ne va privi cu respect.
Pe drum numarul nostru s-a marit treptat, pe traseul parcurs pina in Ghencea dinamovisti care poate nu aveau de gind sa mearga la meci fiind efectiv atrasi. Politia pierduse controlul, orasul era sub asediu, principalele artere ale Bucurestiului traiau clipe de neimaginat pina atunci. Din jumatate in jumatate de ora la radio se anunta pozitia puhoiului alb-rosu. La ora 18, eram aproximativ 6000 la portile rivalilor.
La stadion fortele de ordine au ordonat ca toate materialele sa fie lasate jos pentru verificari. Moment dificil. Atmosfera pe care doream s-o cream putea fi compromisa fara toate materialele. Stupoare... S-a intimplat un lucru la care nu ne asteptam. Fortele de ordine, pentru a fi sigure ca nu vom introduce materiale interzise, au dat ordin soldatilor sa introduca ei toate materialele. Rind pe rind tobele, cartoanele pline cu fumigene au fost astfel bagate in stadion de soldati. Ne dejucasera toate planurile.
La porti fierbeam. Pina la ora 19 aproximativ 4000 dintre noi intrasera, in timp ce accesul pentru celelalte citeva mii se facea greoi, din cauza controlului la singe. Dinamo iese la incalzire. Isteria cuprinde pe toata lumea, nimeni nu se mai putea intelege cu nimeni: confetti, cartoane, steaguri, fulare, goarne, apar si fumigenele...
Imagini ultra', dar...inca nu incepuse meciul. Dintr-o data, desi se cunostea ca avem doar fumigene albe si rosii, apare si un "firicel" de fum negru. Toti se intreaba de unde poate fi. Peste tot numai hirtie, fusesera aprinse doar 20 de fumigene pentru a incita rivalii sa arate ce pregatisera. Noi urma s-o facem in minutul 15.
Acel firicel de fum a adus citeva clipe de uimire, nu se stia ce se intimplase. Deodata vestea se propaga cu o bucurie de nedescris. Peluza lua foc sub ochii nostri. Nu vom sti niciodata de unde a inceput sau cum. Haosul se instala in peluza. Ghencea arde. Afara, la porti, ciinii isterizati nu se mai intelegeau cu organele. Nemaiputind face fata, s-a dat ordin de evacuare.
Gaze, bastoane, scuturi, casti, pusti au facut ca lumea sa paraseasca peluza nestiind ca nu vor mai intra inapoi. In acest timp, stelistii intra pe teren si iau de pe gard toate steagurile. Durerea e mare, neputind apara steagul de grup din cauza fortelor de ordine. Astfel, steagul "Nuova Guardia" intra in miinile stelistilor. Celelalte steaguri nu contau, fiind doar clone ale unor grupuri din Italia, fara a avea ultrasi in spatele lor: Rams, Brigate, Opposta Fazione. Nestiind ca nu vom mai intra in peluza tobele erau pazite cu inversunare. Un pusti de 12 ani care primise o toba in grija o tinea in brate desi un politist tragea de el (imagine care a aparut si pe EURONEWS)
Afara am primit vestea ca nu vom mai intra in stadion. Au urmat momente hilare: un colonel a intrebat la portavoce multimea "Cine a dat foc peluzei?"
Asezati pe jos (asa era ordinul) urmaream cum pe cimpurile din jurul nostru unii dintre noi erau urmariti cu caii.
Aproximativ 3000 de suporteri au stat in imediata apropire a peluzei de la ora 19 si pina la 22.
Politia a stabilit dooua categorii de suporteri: prima - celor care aveau buletine de identitate li s-a spus ca pot pleca. La auzul acestui anunt foarte multi au plecat cu dubele insa nu acasa ci la sectii unde au fost amendati, altii primind amenzi la fata locului.
Tot la sectii au ajuns si cei din ce-a de-a doua categorie: cheliosi, pletosi, cu cercei sau tatuaje. Astfel, toate sectiile de politie erau pline cu suporteri dinamovisti.
Linga stadion, pe platoul de beton din spatele peluzei, se traia meciul dupa reactiile din stadion. La 2-1 vestea ca este penalty pentru Dinamo a facut ca fortele de ordine sa fie iarasi in impas, arestatii din dube rupind usile, iar cu amenzile intr-o mina si banii in cealalta manifestindu-si bucuria.
Fusese un zvon fals... Meciul se termina iar Dinamo pierde cu 3-1. Cei retinuti asteapta sa se ia o hotarire in privinta lor. Dupa o ora de la sfirsitul meciului 1000 de ultrasi ramasi neamendati sunt insotiti spre casa. Trecem prin fata stadionului Steaua, unde gasim putini stelisti cu fulare la terase, care se uita la noi cum trecem fara nici o reactie.
Din grupul de dinamovisti fortele de ordine fortau la fiecare 50 de metri cite 10 suporteri sa paraseasca grupul. De ce 10? Pentru ca 10 nu pot fi periculosi.
Se intimplase ceva. Nu mai conta ca ramineau cite 10, cu sau fara insemne cu Dinamo, in zona Ghencea. Nimanui nu ii era frica de stelisti. Ulterior, am aflat de la prieteni stelisti ca dupa meci acestia s-au calcat in picioare pentru taxiuri, pentru a iesi cit mai repede din zona.
Din 10 mai 1997 totul s-a schimbat. Anii care au trecut de atunci au aratat fara nici o urma de indoiala ca noi, dinamovistii, desi nu sintem cei mai multi, nu beneficiem de mari performante ale echpei, sintem respectati. Nu din cauza focului, ci datorita fricii care intrase in stelisti. Ne credeau in stare sa facem orice pentru a le face rau (si inca ne cred!).
Incet a cazut si mitul gunoierilor, cu tot cu sabii si cutite. Pentru noi nu mai conta numarul sau etnia rivalilor.
Dinamo domina capitala la nivel ultra'.
Aceasta a fost ziua de 10 MAI 1997, zi de referinta si moment de cotitura in istoria ultra'. Numele celor care au participat nu este nevoie sa fie pronuntate, ele se cunosc si toti sunt mindri ca au participat la acel eveniment. Foarte multi inca mai vin, desi au trecut atitia ani. In jurul acestora s-a format actuala PCH, iar unii la rindul lor au fondat Peluza Sud, insa, indiferent de locul pe care il ocupa in stadion, ultrasii dinamovisti ramin respectati.
Anonim PCH