Ce Horia Roman Patapievici despre situatia politica actuala:
Cu o viteză incredibilă, pe care prudența politică ar fi descurajat-o și pe care numai situația din culise a putut-o incuraja, declarația de infrângere a fost transformată de liderul liberal intr-o subită declarație de vasalitate.
Această declarație a fost imediat decretată de unii jurnaliști ca fiind nu numai politic inteligentă, ci și moralmente valabilă. E adevărat că acestor jurnaliști le place să adopte siguranța de sine a profeților. Dar chiar și pentru un profet inspirat, să numească morală o cinică punere in aplicare a unui plan care nu are nimic de-a face cu morala, ci se referă numai la arondarea și arendarea țării intre clanuri politice concurente (până la venirea in scenă a lui Dinu Patriciu), e, mi se pare, cam tare.
Faptele, totuși, sunt cu totul limpezi. Sper să fi devenit clare, prin această declarație, și pentru
cei care până acum se prefăceau că nu le văd ori că nu există.
(1) Alianța politică dintre interesele PSD și interesele PNL nu este nici impusă de imprejurări, nici conjuncturală (cum s-a tot afirmat, in special de către susținătorii naivi ai socialiștilor ori de susținătorii, care voiau să se lase inșelați, ai liberalilor).
Au existat alternative, atât pentru PNL, cât și pentru PSD, dar ele au fost refuzate. Nota foarte specială a acestor refuzuri este că ambele s-au manifestat in timpul impărțirii guvernării, ceea ce demonstrează că sursa insatisfacției nu este excluderea de la putere, ci exercitarea ei in condiții limitate. Altfel spus, obiectivele acestor partide (PSD și PNL) nu pot fi atinse decât in condiții de partaj cu partide care le acceptă integral agenda, care nu e transparentă. Pentru că PDL nu o acceptă, a fost exclus de ambele partide din formula lor de combinații.
Pe de altă parte, alianța celor două partide nu este deloc conjuncturală: ea ține de ceva esențialmente constant in interesele acelor câțiva oameni care hotărăsc soarta partidelor lor.
Există deja o istorie care demonstrează acest lucru: alianța PSD-PNL s-a prefigurat subteran in ultimele luni ale anului 2006, s-a ilustrat cu vigoare in acțiunea suspendării președintelui, s-a aflat in spatele alungării de la guvernare a PD (de către aliatul său din alegeri, PNL) și a menținerii PNL la putere ca guvern minoritar (dar controlat in fapt de PSD), s-a manifestat cu forță in moțiunea de cenzură impotriva guvernului Boc - și așa mai departe.
O asemenea istorie nu este conjuncturală, ci ține de ceva esențial, care scapă atât doctrinelor profesate public, cât și convingerilor afirmate de militanți și confirmate (naiv) de susținători.
(2) Dacă, in ciuda, divergențelor doctrinare ireconciliabile, PSD și PNL au interese de putere comune atât de exclusive, atunci inseamnă că interesele lor reale nu decurg din doctrină, ci din altceva. Dacă vin din altă zonă decât cea declarabilă public, inseamnă că sunt oculte. Iar dacă sunt oculte, atunci ele se leagă de persoane, și anume de interesele câtorva persoane.
Evidența spune că forța cu care PSD și PNL tind să guverneze impreună nu este a principiilor (doctrinare) ori a scrupulelor (etice), ci a intereselor (nude și inavuabile).
(3) În fața realizării intereselor acestei alianțe se află un singur obstacol, obsesiv și maladiv indicat de către șefii, baronii și mandarinii celor două partide: ocuparea poziției de președinte al țării de către Traian Băsescu.
(4) În lumina rapidității cu care PNL s-a pus la dispoziția PSD, e cu totul limpede că războiul dus de aceste două partide impotriva lui Traian Băsescu nu este motivat de considerente etice (cum s-a tot spus), ci de foarte puternice interese materiale.
Dacă aceste considerente ar fi fost etice, alianța dintre PSD și PNL ar fi avut limite morale; dar aceste limite nu s-au văzut niciodată, dovadă modul in care liderii lor jonglează cu convingerile electoratelor lor (care, abia ele, sunt etice).
Cinismul liderilor PNL a fost total: amenințați cu sperietoarea Băsescu, suporterilor liberali li se forțează acum mâna să voteze candidatul PSD. Ceea ce e un șantaj cu frica pentru a inlesni violul.
Motivația alianței PSD-PNL este materială, deoarece miza ei ține exclusiv de creșterea puterii proprii: alianța nu are un proiect de reformă, are ca proiect luarea in stăpânire a tuturor puterilor in stat, din care ii mai lipsește incă o piesă (in rest le are, ori le va avea, pe toate) - președinția. Miza alianței este controlul absolut asupra puterii.
(5) Alianța PSD-PNL și-a manipulat militanții și electoratele. Au jucat pe față cartea doctrinelor (socialistă, respectiv liberală), iar in spate au jucat cartea cumetriei de interese. Autenticii suporteri socialiști ori liberali pot acum constata că au fost manipulați de șefii lor, in care (poate) au crezut.
Cinismul cu care PSD și PNL și-au folosit electoratele demonstrează că partidele lor nu sunt comunități politice de idei și convingeri, ci grupuri de interese, care se ințeleg intre ele peste capul partidelor, in funcție de persoanele ale căror interese economice și de putere le servesc.
(6) Tot la fapte trebuie să consemnăm alinierea servilă a tuturor televiziunilor private (care contează) la alianța PSD-PNL, cu tot ce decurge din acest act ca degradare și ingenunchere a profesiunii de jurnalist.
Interesele celor câteva persoane pentru care s-a construit această formidabilă alianță a călcat deja totul in picioare, in materie de morală jurnalistică, și, când iși va completa (dacă va putea) dispozitivul de putere prin luarea sub control și a președinției, ne putem aștepta la tot ce e mai rău.
Sub zgomotul divertismentului se va instaura liniștea. Iar in spatele liniștii (bine plătite) alianța PSD-PNL va lucra nestânjenită.
Ei bine, cu o nerușinare caracteristică, liderii PSD și PNL au denumit acest amestec de manipulare, minciună și interese oculte proiectul Johannis. S-au bazat pe faptul că numai o manipulare grosolană poate incununa manipularea de proporții orchestrată de doi ani sub umbrela campaniei impotriva dictatorului Băsescu.
Ca să ne distragă atenția de la natura funciarmente netransparentă a alianței PSD-PNL, liderii lor s-au folosit de o foarte populară fantasmă a imaginarului public și istoric românesc, cinstea și temeinicia neamțului, ca să ne ia definitiv mințile.
Această manipulare le depășește pe toate. Sforarii din spatele alianței vor să-i determine pe alegătorii liberali aruncați de Crin Antonescu in brațele lui Geoană să aibă impresia, când votează Geoană, că votează Johannis - adică neamțul harnic și cinstit, care ne va vindeca de netrebnicie și hoție pe toți, printr-un act magic de substituție.
Așa cum neamțul Carol I a fost omul providențial al modernizării României, tot așa suntem invitați să credem, prin hipnoză, că și Johannis va fi omul providențial al momentului. Doar că prințul Carol nu a venit in țară cu forțele și interesele pe care le are acum in spate Klaus Johannis.
E adevărat că regele Carol ne-a vertebrat; dar cu Johannis pe post de umbrelă pentru oamenii aflați in spatele lui riscăm să fim și devertebrați, și lăsați in pielea goală.
evz