Cum bine zicea Walter Zenga, in Romania exista multa rautate si multi rautaciosi. Prea putina compasiune si iubire sau macar un dram de intelegere pentru un semen aflat la pamant sau intr-o situatie dificila.
Nu incerc prin aceste randuri sa ma opun trendului anti-Nicolita ce domina pe acest forum, incerc doar sa-i ofer un pic de liniste si o "farama" de incurajare. Cei care ma cunosc, stiu ca nu duc lipsa de urari de bine si incercand sa apar valorile steliste am fost de nenumarate ori atacat sau jignit.
Totusi, sa nu monopolizez ideea postului cu date despre mine... Ceea ce vreau sa va impartasesc si voua se numeste sentimentul de iubire. Da, un lucru in aparenta foarte banal. Dar greu de inteles si de reconstituit. Multi poeti si intelectuali, inaintea mea au incercat si au dat gres, eu ca simplu prost si muritor de moarte nici nu indraznesc sa incerc...
V-am destainuit esenta postului meu. In ochii majoritatii par patetic. Dar nu renunt.
Banel Nicolita, un om modest. Originar din imprejurimile Brailei. Om simplu, om sarac, om muncitor. Om inzestrat cu valori morale. Spre deosebire de confratii lui, el si-a construit viitorul doar prin munca si daruire. Copilaria a fost dura. Cum majoritatea stim, tiganii sau rromi duc o viata mizerabila. Inca de mici copii sunt invatati fel de fel de trucuri sau smecherii sa scape saracie si conditiile inumane de trai. Dar nu si Banel al nostru. El a continuat destoinic, s-a multumit cu putin, a invatat bunul simt si multe alte valori morale necunoscute rromilor mai "smecheri". A strans din dinti alaturi de familia lui, alaturi de fratii lui in cocioaba lui minucula si goala.
Intr-o zi, cand Banel venea de la camp cu animalele. El nu avea mai mult de 7-8 anisori. Bunicul sau, privind mandru de pe un scaun tocit, striga la el vazandu-l trist si abatut:
"- Banele vino aici la bunicul in poala, hai sa-ti povestesc ceva."
Dintr-o data, ochii baiatului se umplura de fericire si dadu fuga la batran, sarind in poala lui, aproape daramandu-l:
"- Bunicule, iar imi spui despre eroii de la Sevilla, despre razboinicul Lacatus si despre faptele de vitejie ale unor soldati?"
"-Da, spuse batranul, cu ochii lacrimind..."
Si isi incepu istorisirea, iar Banel asculta atent fara sa scoata vreun sunet, fermecat de vorbele bunicului.
Atat i-a trebuit lui Banel, fotbalul ii intrase in sange. Batea alaturi de fratiorii lui toata ziulica mingea pe maidanurile brailene. Noaptea visand cu ochii deschisi sa ajunga la marea echipa de soldati stelisti, ce au reusit imposibilul. Chiar ii promisese bunicului sau, aflat pe patul de moarte ca ii va indeplini acest vis.
Timpul trecuse, incercarile si saracia l-au facut si mai puternic. Loialitatea, cinstea si munca lui au fost observate de anumiti antrenori de la grupele juvenile. Banel a profitat de sansa lui si prin munca a ajuns la o echipa de divizia C. Treptat, prin harnicia si caracterul sau nobil a facut pasul spre Timisoara.
Viata lui ramasese la fel, o familie mare si de intretinut, griji peste griji. La asta mai adaugam si responsabilitatea de a juca la o echipa de prima Liga. Faptele sale nu au ramas fara ecou, si un tip inteligent, dar prost la gura i-a indeplinit visul de o viata.
Restul il stiti si voi.
Cum s-a ajuns aici? In aceasta situatie fara scapare?
Asmenea caractere au si defecte. Nu rezista presiunii.
In viata de zi cu zi, toti ar trebui sa ne punem in locul lui. Forma sa sportiva e pe o panta descendenta. Dar nu din vina lui. Pur si simplu, a avut nevoie de ajutor. Dar nu a avut cine sa il dea. Mereu a trebuit sa se descurce singur.
Absolut toti, v-ati format o parere subiectiva despre el. Oricat s-a zbate el se indreapta spre fundul prapastiei. Singur. Alti jucatori care ar trebui apreciati: Nesu, Petre Marin, Paraschiv etc... Care nici cu pistolul la tampla nu ar vorbi urat despre Steaua.
De ce ii sar in ajutor? Pentru ca toti cand am fost mici, am avut un vis.
Trecand peste ordinele lui Giovanni, care doreste sa obtina un pret bun pe Banel. Titularizarea excesiva a acestuia din urma de catre Laca, poate avea explicatii multiple. Si Lacatus a pornit de jos, fiind si el un caracter deosebit, l-a remarcat si probabil il titularizeaza in dauna columbianului cu fite venit din strainatate si care are vedetisme in cap.
Mai pot adauga si simpatia lui Becali, care fiind si om religios, respecta si impune astfel de jucatori...
Din pacate, toate s-au rasfrant asupra lui Nicolita. El practic neavand nici o vina.
Va cer un dram de toleranta, in aceste 3 meciuri ramase. pentru ca oricum Banel va pleca la vara. Si o sa scapati in sfarsit de "tiganusul impiedicat" care va manca zilele.
Ii doresc bafta!