Nunu Marius,
Ceea ce spui tu e diferenta comercial/ underground nu comercial/necomercial.
Comercial, in conceptia mea, inseamna, literalmente, faptul ca o muzica se produce pentru a fi difuzata "la grup" in vreun club sau in orice alt stabiliment onorabil.
Inseamna, de asemenea, abordarea superficiala a temelor, dar, in aceleasi timp, si a muzicii.
Muzica comerciala are si o instrumentatia si o schema a melodiei usoara, care poate fi "simtita" de orice ... neofit:)
Muzica necomerciala si, ca un exemplu, heavy-metalul,( cum au fost Black Sabbath) in ciuda faptului ca se lansau videoclipuri, ramanea cu aceeasi doza de independenta fata de gusturiule marii mase. Mai pe scurt: cantau ceea ce doreau sa cante si ceea ce puteau sa cante cel mai bine, nu ceea ce era la moda.
Eu judec asta prin prisma oamenilor carora, in fapt, le era adresata muzica. De aici vedem ca oamenii care mergeau la concerte la Black Sabbath erau mult mai curpinsi de muzica englezilor. Muzica reverbera si rezona atenuant, facandu-i sa-si schimbe mentalitati, sa devina mai circumspecti societatii, sa aiba "un look" diferit. Pe scurt: muzica necomerciala are si un scop educativ, nu doar unul de divertisment. Nu doar dansezi, ci te si dumiresti.
"Omul, cat traieste, nu cunoaste, ci se dumireste." ca o mica paranteza.
Muzica necomerciala schimba ceva in oameni pe termen lung (War Pigs de la Sabbath si acum este un fel de anatema a celor mai... elitisti), in schimb cea comerciala, adesea, dureaza un an, pana cand apare alt hit sau alte tendinte ale oamenilor.
La Black Sabbath auzi, dar si vezi cu ochii mintii. Cred ca asta e nucleul
ireductibil in jurul caruia s-a nascut metalul si, la limita, rockul 