Pentru ca in ultima vreme a plutit in eter (sau pe fibra?) o stare de anxietate in jurul user-ilor si s-au iscat un numar de conflicte oarecum domestice si ce tin de onoarea fiecaruia iau de la mine putere decizia de a clarifica niste lucruri care, sunt sigur, ne stau tuturor in coaste. Domnilor, Fecioara din Orleans era fecioara! Si aduc in sprijinul afirmatiei mele chiar depozitia nobilului Jean D'Aulon, luata la manastirea Predicatorilor de catre calugarul Jean des Pres, viceinchizitor regal pentru Regatul Frantei, in prezenta grefierilor Hugues si Bartelemy Bellievre, in ziua de 28 mai 1456. (Da, si eu am ramas un pic surprins dar dupa o scurta serie de cercetari am descoperit, sau mai degraba mi-a fost dezvaluit, cu umilinta, ca grefierii nu erau frati ci unchi si nepot dupa mama) Aceasta depozitie figureaza in limba franceza in registrul procesului. Iata ce declara cavalerul, consilierul si maestrul casei Regelui Frantei, seniorul Jean D'Aulon:
Zice ca (....) s-a hotarat ca numita Fecioara sa fie examinata asupra unor puncte privitoare la credinta, ea avand atunci varsta de 16 ani.Zice ca regele a dat porunca sa vina cativa maestri in teologie, juristi si alti invatati (....) iar parerea lor a fost ca ea este o fata foarte cumsecade.
Zice de asemenea ca (....) mama reginei noastre si niste doamne ce se aflau cu ea (....) au vazut-o si au vizitat-o pe fecioara si au privit-o pe ascuns si cercetat-o in cele mei tainice parti ale corpului ei, si dupa ce ele au privit si au cercetat tot ceea ce era de privit si de cercetat intr-un asemenea caz au spus si au relatat regelui ca Ioana era o fecioara adevarata si intreaga, in care nu se vedea niciun semn de prihana sau de violenta.
Deci pana aici cazul imi pare clar ca lumina zilei, indiferent de ce afirma sau insinueaza unii pe care as fi bland daca i-as categorisi drept rau-voitori. Sa vedem mai departe:
Zice de asemenea ca, pentru siguranta ei fizica, regele i-a comandat o armura intocmai pe masura ei.
Si-aici contraziceti-ma pedantilor si spuneti-mi cine ar fi incercat sa abuzeze de un corp protejat de insusi un ordin regal. In plus, D'Aulon continua:
Zice ca dupa aceste cuvinte martorul (adica D'Aulon) care era obosit si frant, s-a asezat intr-un pat din camera fecioarei, ca sa se odihneasca putin, iar aceasta s-a asezat si ea intr-un pat, cu gazda ei, tot ca sa doarma si sa se odihneasca.
Deci e clar, paturi separate, si gazda era o femeie din partea locului, spre rusinea mea nu i-am retinut numele.
Si acum, bineinteles, piesa de rezistenta a argumentarii mele:
Mai zice ca, desi era tanara si frumoasa si bine facuta si ca de mai multe ori, ajutand-o sa-si puna armura sau in alta imprejurare, i-a vazut sanii, si erau mari si frumosi, si de cateva ori picioarele goale in intregime, pe cand ii ingrijea ranile, si ca a stat adesea aproape de ea iar el, martorul, era tanar, puternic si in plina barbatie, niciodata totusi, vazand-o pe Fecioara, sau vazandu-i sanii sau atingand-o, trupul lui nu a simtit nicicand vreo pornire trupeasca, si aici D'Aulon mai insista putin subliniind cat de tanar, puternic si plin de barbatie era el, dar acesta este un fir secundar al povestii.
De altfel D'Aulon continua marturisile:
Mai zice ca a auzit pe mai multe femei care o vazusera de mai multe ori goala pe numita Fecioara, si-i stiau toate secretele, ca niciodata ea nu a avut suferinta intima a femeilor si ca nimeni n-a putut vedea asa ceva pe hainele ei sau altminteri.
Alta depozitie ce vine in sprijinul argumentarilor mele este cea a lui Jean De Novelonpont zis si De Metz, interogat la Vaucouleurs, sambata 31 ianuarie 1456 (era o zi destul de friguroasa si batea austrul, deci urma viforul). Iata ce declara De Metz:
In fiecare noapte Bertrand si cu mine ne culcam impreuna in apropierea ei. Era langa noi, in vesta scurta si pantaloni. Imi insufla respect incat n-am indraznit niciodata s-o doresc, desi eram tanar, puternic si frumos. (....) Pe drumul nostru pana la Chinon am avut ocazia sa-i vad sanii dar jur ca n-am avut niciodata fata de ea vreo dorinta sau vreo pornire trupeasca. iata deci ca si De Metz confirma, desi nu mentioneaza ca avea sani mari si frumosi. De altfel depozitia lui de Metz difera de cea a lui D'Aulon doar in chestiunea sublinierii tineretii, puterii si barbatiei lui.
O alta depozitie revelatoare este cea a seniorului Bertrand De Poulengy, scutier al grajdului Regelui Frantei, interogat la Toul, la 6 februarie 1456. El declara ca:
Eu si cu Jean De Metz am facut in asa fel incat Ioana sa-si poata lasa hainele de femeie, care erau de culoarea rosie; i-am comandat o tunica si vesminte de barbat. (....) In fiecare noapte Ioana dormea cu Jean De Metz si cu mine, iar eu pe vremea aia eram tanar si puternic; ei bine, desi i-am vazut sanii, care erau frumosi, niciodata n-am simti vreo dorinta sau vreo pornire trupeasca, n-as fi indraznit s-o doresc pe Ioana, din cauza bunatatii pe care o vedeam ca e in ea. In mare, depozitie asemanatoare cu cele de mai sus.
Deci este clar ca lumina zilei. Si desfid pe oricine sa-mi argumenteze altfel.
