03-06-11

Votati Regele!

„In fotbalul de azi e nevoie de principii conducatoare, de linii directoare, de idei prioritare. De cap, iubitii mei”!

De ce sa nu vina Regele antrenor la Steaua?

Suntem trecuti cu mult de jumatatea drumului in care orice intoarcere, de ceva timp, este clar fatala si singura sansa de salvare este parcurgerea pana la final a traiectoriei pe care ne-am inscris, vrand – ne-vrand, acum ceva ani.

Dupa ratacirea in care am bajbait atatia ani pe un drum-capcana, acum, cand vedem clar (dupa zecile de borne ale degradarii) ca unica modalitate de a ajunge vreodata la lumina este acceptarea greselii si exploatarea ei spre un scop costructiv, ni se ofera inca o ocazie de a demonstra modalitatea de raportare la aceasta situatie aparent imposibila.

Carevasazica am suferit cand se faceau transferuri gresite, cand erau pusi ca antrenori niste incompetenti, cand Steaua pierdea meciuri sau campionate, ori cand le castiga schiop.

Inscrisi pe un drum gresit, am suferit, am urlat si am sperat sa intoarcem directia, ani in sir, in care am ars pentru club, timp in care, fara sa vrem sa acceptam, am trecut de jumatatea drumului.

De-acum inainte, n-am face decat sa amplificam degradarea, daca am incerca sa revenim la normalitate, parcurgand invers acelasi drum care ne-a dus in mizerie.

Mai clar, ar fi inutil sa mai speram in revenirea la drumul istoric, prin reiterarea ciclica a unei sustineri PAGUBOASE a reflexelor normalitatii.

Si mai clar: daca, pana acum 3-4 ani, miza o constituia crearea unui standard de viata impus clubului, prin exprimarea doleantelor si nemultumirilor, odata trecut de jumatatea drumului, aceasta sustinere a normalitatii devine aberanta si vatamatoare.

Foarte clar: daca, pana acum 3-4 ani, se spera intr-o influentare a intoarcerii de la drumul gresit pe orbita caruia fusesem impusi, azi, singura sansa o constituie accelerarea parcurgerii drumului, prin stimularea acelorasi canoane care determina eticheta de drum gresit.

Acum 3-4 ani revenirea la un drum normal insemna transferul unor jucatori foarte valorosi (adica „de Steaua”), angajarea unui antrenor meserias, impunerea unui management profesionist prin atragerea unor oameni de valoare in conducere, stimularea sponsorilor sa vina aproape de club, marketing-ul, Centrul de Copii si Juniori, scouteri in 7 zari etc. Voiam ca echipa sa fie formata din jucatori valorosi, care sa joace bine si sa castige.

Ne ofticam cand nu castigam si cautam revenirea la drumul corect prin imbunatatirea acestor coordonate: presedinte, antrenor, bani, investitii, jucatori, joc, sustinere, rezultat. Daca se intampla ca gloriile care amendau directia gresita sa nu fie jignite, cu atat mai bine.

Suporterii propuneau intoarcerea la drumul corect, prin acuza adusa asupra „aluia” (implicit, incercare de corectie): „De ce jignesti, ba, gloriile?” Sau „De ce porti, ba, fularele adversarilor la gat?” Sau „De ce tarasti clubul in scandaluri?” Sau „De ce nu aduci jucatori valorosi?” Sau „De ce te bagi peste antrenori?” Sau „Lasa oamenii sa-si faca treaba!” Sau „Nu te mai substitui tu Stelei!”

Incercarile repetate de revenire la drumul corect – al NORMALITATII – prin exercitiile de impunere ale unor reflexe sanatoase, s-au epuizat intr-un vid real. Nu s-a schimbat nimic, cat timp au fost sustinute aceste modalitati pozitive de revenire la normal, ba, mai mult, odata cu trecerea timpului, s-a creat si o nebuloasa perversa, care oculteaza status-ul: de unde venim, unde suntem si unde mergem.

Daca nu se mai stie exact de unde venim („cand am luat eu Steaua, era pe locul 7, retrograda, se desfiinta, daca nu bagam eu bani”), e clar ca nu se poate sti unde suntem cu adevarat si ce inseamna acesti ultimi 5 ani, caci reperul e paradit, facut varza si chiar nu mai exista, la nivel larg, fiind impus de grohaielile administratorului de drum.

Pe cale de consecinta, daca nu putem aprecia „unde suntem”, e si mai clar ca nu vom putea influenta cu nimic viitorul, adica „unde mergem”, caci, pentru asta, ar trebui macar sa stim „unde suntem”.

Am trecut de mult de jumatatea drumului si orice intoarcere, prin parghiile deja uzate moral, ale „competentei, profesionalismului, valorii, investitiilor”, sunt UTOPICE, nefacand decat sa intarzie cautarea iesirii, prin ancorarea intr-o pozitie care va macina pana la un final previzibil.

Si atunci, daca nu ne mai putem intoarce, ramane un singur lucru de facut.

Mamaliga nu va exploda niciodata singura si doar va mai bolborosi (eventual) la un foc minuscul, consacrand astfel legitimitatea pozitiei si a drumului, legitimitate ce va fi accentuata, odata cu trecerea timpului.

Astfel, daca nu se mai revolta nimeni la mizeriile care au construit drumul rusinii, pentru Steaua, si daca ani intregi de incercari de influentare a directiei, prin evocarea constanta a normalitatii, nu au produs rezultatul asteptat – acela al intoarcerii pe un drum normal –, atunci, unica modalitate in care se poate concepe, macar, o speranta a schimbarii, o constituie escaladarea nivelurilor grotesti de devianta care au fost acuzate.

Daca nu s-a schimbat nimic, in urma presiunilor repetate de a aduce jucatori valorosi, de a angaja antrenori competenti, de a conduce profesionist si decent clubul, de a avea rezultate, de a te comporta NORMAL, atunci singura modalitate prin care se va constientiza pozitia si perspectiva clubului Steaua, este aceea in care se favorizeaza punerea in scena publica a unor decoruri in care intimitatile si premisele primare ale mizeriei sa se devoaleze plenar, cat mai public, cat mai strident, cat mai accentuat si cat mai zgomotos cu putinta.

Daca n-am gasit drumul spre normalitate prin apeluri la ea, atunci, singura sansa de a-l gasi este prin favorizarea scenelor in care sa erupa grotescul, prin urlarea directa a anormalitatii, in fata unei audiente cat mai mari, cu actori dintre cei mai renumiti.

Dupa precedentul mandat, adica dupa seara de pomina, de la domnu` Moraru, anormalitatea pe care a fost provocat s-o urle, i-a facut pe cei care sustineau un drum absurd, sa-l abandoneze. De la 9% la doar 3% in urma unei singuri seri si ratarea unei ponderi importante in parlament.

Daca nu poate sa respecte si nu poate fi normal, atunci singura sansa de gasire a normalitatii este reprezentata de punerea in scena a unor decoruri care-l sa-l instige la emanatiile puturoase care arata cine este si ce poate produce pentru viitor, unei audiente masive, atrasa de numele si simbolismul noului monarh.

Daca nu s-a reusit sa se gaseasca normalul prin normal, atunci el trebuie gasit prin anormal. Si, cum este clar ca NICIODATA nu se va reveni la normal prin sustinerea lui, atunci anormalul trebuie acceptat, ca singura modalitate de a schimba ceva.

Daca, acum 4 ani, nu-l mai voiam pe ne-a Vali, acum trebuie sa-l vrem de partea Stelei, cat mai public si cat mai des cu putinta.
Daca, acum 1 an, n-o voiam pe coana Mitza, acum trebuie sa acceptam ca doar prin etalarea cat mai stridenta a tuturor scenelor care deranjau, se poate releva mizeria, in fata unei audiente cat mai mari.
Daca turbam cand ii vedeam pe Teia, Virgil, Mache, acum doar prin multe aparitii repetate, in scene care sa-i lipeasca de Steaua, putem spera la un reflex de saturatie, care sa duca ala normal.
Daca ne luam de par cand „simbolul” se arunca in genunchi, pentru niste bani, acum trebuie sa ne bucuram si sa ne dorim reintoarcerea „fiarei” si cat mai multe flecme pe obrazul ei.
Daca inebuneam la infrangeri si umilinte, acum ele trebuiesc imbratisate si sperate, caci am trecut demult de jumatatea drumului si orice pas inapoi (chipurile, spre normal) nu inseamna decat incremenirea in mizerie.

Sa vina Lippi, sa vina Ilie Meserie, sa vina Titi, sa vina Laca, sa vina Lita, sa vina Pandi, sa vina Iordanescu, sa vina toti fostii mari jucatori si sa fie toti umiliti, scuipati si calcati in picioare, la ore de maxima audienta. Pentru ca am trecut demult de jumatatea drumului.

Daca, acum 3 ani, nu am fi conceput ca Regele sa vina langa Gigi, stiind foarte clar ce se va intampla cu el, acum, daca Maria Sa simte astfel, trebuie sa fim multumiti ca se vor deconta executii si vor exploada grenade, care vor arata multora, super-clar, ce inseamna drumul pe care suntem si pe care-l sustin.

Nu pot decat sa transmit ca, ce s-a intamplat la „domnu` Moraru” este apa de ploaie fata de adevaratele tensiuni latente dintre cei doi si ca adevaratul conflict nu a fost inca expus publicului, fiind incredintat, in acelasi timp, ca, odata asezata scena, personajele vor produce un urias beneficiu clubului Steaua.

„E nevoie de cap, iubitii mei”. Votati Regele!

Filip Pindean