28-05-11

Dilema

Discutiile aprinse de la sfarsitul finalei Cupei Romaniei intre suporterii stelisti au ridicat o problema spinoasa. Ne putem bucura de aceasta victorie? Oare nu tradam prin acest moment de slabiciune tot ceea ce am sustinut cu tarie in ultimii ani si anume ca datorita patronului sau, Steaua este in cadere libera? Pe de alta parte, oare nu suferim de prea mult timp atatea umilinte incat sa ne permitem sa ne tresara inima putin atunci cand invingem intr-o finala pe cei pe care ii detestam de o viata?

Cred ca victoria de miercuri nu ne ofera decat un scurt ragaz de bucurie moderata.

De ce bucurie? Pentru ca nu am intalnit inca stelist, oricat de dezamagit si scarbit ar fi de situatia actuala, care sa nu se bucure macar putin cand a vazut mingea lui Dica cum mangaie cuminte plasa interioara a portii adverse. Pentru ca, din punctul meu de vedere, Dinamo a trait miercuri umilinta suprema: a fost invinsa intr-o finala de echipa pe care o uraste si o invidiaza cel mai mult, dupa ce si-a marcat un autogol care va ramane in istorie si dupa ce proprii suporteri au oprit o faza periculoasa, aruncand cu petarde in cel mai bun jucator al sau. Pentru ca, desi ne-am indepartat cu totii de echipa actuala, nu putem trece cu vederea ca ea se sprijina acum pe brandul construit in zeci de ani de Steaua pe care noi o iubim si pe care uram sa o vedem injosita. De ce bucurie moderata?

Pentru ca el e tot acolo, umflandu-si pieptul si elucubrand despre Barcelona, transferuri si titluri, cu alaiul de slugoi si lingai alaturi si cu turma de nevertebrate care il vor pe Maibach. Pentru ca Steaua a terminat, in acest sezon, pe locul 5, iar anul trecut pe 4, iar acum 2 ani pe 6, si in timp ce noi visam la tiki-taka, Steaua "inoata in mediocritate", ca sa parafrazez un ipocrit. Pentru ca jucatori care poarta in fiecare zi tricoul ros-albastru nu stiu sa puna un lat la minge (Bilasco sau Bicfalvi), nu stiu sa alerge 20 de metri cu mingea la picior fara sa se incurce in ea (Surdu), sau nu stiu sa faca doua fente fara sa calce pe mingea (vezi Dodel). De ce sa ne bucuram moderat?

Pentru ca, acum o saptamana, Dudek a iesit de pe gazon pe Santiago Bernabeu in aplauzele intregului stadion si a colegilor sai. Era ultimul sau meci la Real Madrid, echipa pentru care nu a facut absolut nimic in cei 4 ani petrecuti acolo, jucand doar doisprezece meciuri, din care doar doua in campionat. La Steaua, Dica, asa expirat cum e, a castigat de unul singur Cupa Romaniei, prin golurile decisive marcate impotriva Brasovului si lui Dinamo, si, cu toate acestea, nu i se permite nici macar o noapte de mandrie si demnitate in Ghencea.

Ne-am bucurat suficient! Sa ne pastram luciditatea si demnitatea!

Mandela