17-03-11

Walter Zenga, despre schimbările din Ghencea: "E Gigi, e Steaua, e România"

Cadrul e special. De data aceasta chiar e. Ne aflăm pe una din ramurile celebrului palmier Palm Jumeirah, perla Dubaiului.

E insula aceea nebunească pe care arabii au avut ambiţia să o "construiască" fix în mijlocul apei. Are forma unui palmier şi pe ea se concentrează tot ceea ce înseamnă lux în această lume atât de altfel. Toate discuţiile cu Walter Zenga despre fotbal au avut loc în decoruri atipice. Îmi amintesc că, imediat după ce a plecat de la Steaua, am stat pe terasa casei închiriate de club în cartierul Primăverii. Apoi la Belgrad, iar la Bucureşti într-un apartament din Băneasa sau undeva pe o terasă în Herăstrău... Sunt câteva puncte fixe în universul antrenorului italian. Raluca, acum mai bronzată şi mai zâmbitoare ca oricând. Samira, micuţa de un an şi trei luni, în prezenţa căreia o fostă vedetă a fotbalului mondial ajunsă la 50 de ani se topeşte şi se comportă ca un tată grijuliu. A, şi bineînţeles celebrul motan Toffy, care ştie să miorlăie în toate limbile pământului. Serios acum, pisica asta a călătorit prin toată lumea mai ceva ca majoritatea românilor: "Motanul globbe-trotter". Până şi acum mă priveşte plictisit şi cumva deranjat: "Nici aici nu scap de presă?!".

Spuneam de cadru. E tot pe o terasă... A casei din Jumeirah. De fapt, din spatele casei. Piscina, ieşirea direct la plaja privată. Lucruri obişnuite aici... La un moment dat se ridică de ca şi cum ar vrea să îmi prezinte doi prieteni: "Burj Al Arab în dreapta şi, în depărtare, se vede Burj Khalifa". Cel mai luxos hotel din lume şi cea mai înaltă construcţie de pe Pământ. Despre cum decurge viaţa lui Zenga în Dubai însă în episodul viitor, ca să zicem aşa. Să ne întoarcem la discuţia despre fotbal, în special despre cel românesc.

Începem fără tatonare. La Steaua a venit Cîrţu.
Am văzut ceva pe internet. Al câtelea antrenor e anul acesta? Al treilea, al patrulea?

Păi, dacă l-am pune şi pe Eugen Neagoe, ar fi cam al şaselea principal care stă pe banca Stelei la un meci oficial.
(Râde) Păi vezi? Mai e ceva de zis? Nimic. E Gigi, e Steaua, e România. Nu am ce să spun prea multe despre Sorin Cîrţu. Îi urez baftă. I-aş dori să aibă parte de linişte şi de timp să îşi pună în aplicare ideile, strategia.Pare ceva de domeniul fantasticului asta, ştiu, dar aşa se construieşte ceva durabil. Altfel...

Managerul a spus că nu îl vrea, că pleacă. Până la urmă, a revenit.
Nu sunt atât de conectat la ce e acolo. Nu ştiu ce să zic.

Nu te-a tentat niciodată să revii? Ai spus la un moment dat că ideea de a mai lucra cu Mihai Stoica ţi-ar surâde.
Corect. Am spus că o condiţie esenţială pentru a mai antrena în România ar fi să lucrez cu MM. Cu el aş antrena absolut orice echipă.

"Acum, familia e pe primul loc"

Dar s-a pus problema de când a revenit el?
Nu la modul concret. Să fie Meme la echipă e principalul lucru care ar trebui să se întâmple. Ar mai fi însă o mulţime de alte condiţii... Acum, serios, eu sunt aici, acum. Viaţa mea e aici şi vezi foarte bine cum e, ce e. Nu vreau să îmi mai fac planuri şi să zic: "Fac asta acum, asta peste o lună...". Las lucrurile să vină de la sine, cumva. Profesional vorbind, ceea ce îmi propusesem nu s-a întâmplat din varii motive, aşa că stau aici unde sunt. Cel mai important e că eu mă simt împăcat cu viaţa mea de acum, că familia mea e bine. Asta e tot ce vreau.

Dar, din punct de vedere profesional, al carierei...
Opreşte-te, ştiu ce vrei să spui şi poate că teoretic aşa e. Nu eşti primul care ridică această problemă. În mod sigur nici ultimul. Şi eu m-am gândit aşa: "Walter, ce faci? Antrenezi într-o ţară în care interesul pentru fotbal e scăzut, la o echipă fără pretenţii mari...". E o situaţie pe care mi-o asum. Poate că un răspuns ar putea fi că eu am avut parte de o carieră intensă ca fotbalist. Adică am văzut cum e să fii atât de pasionat de ceea ce faci şi să fii atât de apreciat, iubit.

Şi a dispărut pasiunea pentru fotbal?
(se uită contrariat) Cum să dispară?! Aşa ceva nu o să dispară niciodată. Numai că s-a schimbat cumva sistemul meu de valori. Eu antrenez la fel pe Al Nasr din Arabia Saudită sau pe Al Nassr din Emirate. Pe Steaua din România sau pe cea din Serbia. Sunt acelaşi. Îmi fac treaba la fel şi nu mă abat de la principiile mele.

Atunci, ce e schimbat?
Ce se întâmplă? Ca antrenor, ca fotbalist, ca om în fotbal ai, cum să zic eu... Vrei să ai trei lucruri: carieră, bani şi familie.

Trei vectori sună mai academic.
La mine e situaţia un pic altfel. Pe primul loc e detaşat familia. Samira (arată spre micuţa care se joacă lângă el), Raluca... Apoi sunt conştient că avem nevoie de o calitate a vieţii la nişte parametri pe care nu îi poţi avea oriunde. Stau aici. Din punct de vedere climatic, al siguranţei, al standardului, e un loc ideal. Şi apoi cariera e pe locul 3. Dar asta nu înseamnă că lucrez altfel decât o fac de obicei.

Antrenează Al Nasr din Dubai, dar e plătit şi de Al Nassr din Arabia Saudită

Practic, ţi-ai schimbat criteriile după care alegi unde să antrenezi. E o altă filosofie de viaţă, până la urmă.
Apropo de asta, ştii cum am ajuns să antrenez la Al Nasr??!Cel pe care l-am rugat să mă ajute să îmi găsesc o casă aici mi-a spus că e amic cu unul dintre managerii clubului şi că ei caută antrenor. Ne-am întâlnit, ne-am înţeles şi am semnat pentru şase luni. M-au chemat de curând să discutăm prelungirea contractului.

Şi?
Aştept. Nu mă grăbesc!

Dar plecarea din Arabia Saudită cum a fost?
Simplu, din punctul meu de vedere. Dacă nu te plăteşte cineva o lună - înţelegi, două - zici "Hai, treacă"... La trei începi să te superi. După şase luni, chiar e grav. Nu m-au plătit, am depus o scrisoare la FIFA, mi-au dat dreptate şi acum trebuie să îmi primesc banii eşalonat. Dacă nu respectă termenele, riscă să fie scoşi din competiţiile internaţionale. Asta ca un rezumat.

Păi, bănuiesc că acesta e esenţialul. Dar au pretins că ei sunt cei care te-au concediat.
E altă discuţie. Au folosit această stratagemă la sugestita federaţiei saudite pentru a evita excluderea din competiţiile internaţionale. Prinţul ne-a tot amânat cu banii până înainte de Crăciunul anului trecut. Când am auzit că a plecat în vacanţă, eu am trimis scrisoarea pe care o aveam pregătită către FIFA. După asta, m-au chemat la federaţia saudită să îmi spună că ei, Al Nassr, întrerup relaţiile contractuale cu mine pe motiv că în noiembrie avusesem o discuţie cu un suporter care m-a înjurat. Oricum, am avut câştig de cauză.

Practic, antrenezi o Al Nasr şi eşti plătit de două echipe cu acelaşi nume.
Se poate spune şi aşa.

Povestea cu Inter?
Povestea cu Inter... A fost. A fost odată.

Se vede că îi citeşti poveşti Samirei... Cât de aproape a fost? La un moment dat rămăseserăţi tu cu Leonardo "în finală". L-au ales pe el....
(Oftează, pare că vrea să evite subiectul) E adevărat, da, că au fost discuţii. Nu s-au concretizat. Ce pot să spun eu acum? Am fost suficient de aproape, dar nu îndeajuns.

Rămâne ăsta un vis al antrenorului Zenga? O propunere de acolo ar răsturna ierarhiile despre care vorbeai?
Dacă va exista o asemenea propunere, o să văd atunci. Am zis şi mai devreme că nu îmi mai planific lucrurile dinainte.

"Mircea Lucescu e un exemplu pentru toată Europa!"

Înţeleg că trebuie să schimb subiectul. Fotbalul italian e în declin.

Nu trebuie să o zic eu. Se vede cu ochiul liber. Paradoxal, oarecum având în vedere că dăm echipa care e câştigătoare a celui mai important trofeu, Liga Campionilor. Dar sunt probleme mari, iar asta se va vedea când nu vom mai avea patru echipe în această competiţie. Vor fi doar trei.

"Doar" trei... Cum sună! Noi ce să mai zicem?
Să încercaţi să faceţi ceea ce ar trebui să facă echipele în toată lumea. Continuitatea. Acesta e marele secret în fotbal. Nu eşti cel mai bun dacă reuşeşti să câştigi nemeritat un meci şi nici cel mai prost dacă baţi cu noroc într-un meci în care te domină adversarul. E nevoie de timp, de consecvenţă, de coerenţă.

Teoretic, sună frumos. Dar practic...
Practic, voi, românii, aveţi un exemplu clar. De fapt, toată Europa îl are: Mircea Lucescu.

Te-a impresionat şi pe tine...
Dintotdeauna mi-a plăcut ca antrenor. A făcut lucruri extraordinare în fotbal şi continuă să le facă. A impresionat toată Italia prin maniera în care Şahtior a eliminat Roma, iar acum toţi se tem de ucraineni. Nu e puţin lucru. Dar asta s-a putut produce pe un fond cu totul şi cu totul special azi. A construit în timp. A avut susţinere din partea unui patron, corect, dar şi-a câştigat respectul şi încrederea. Jos pălăria pentru el.

Ştiu că şi Răzvan Lucescu e unul dintre oamenii din fotbalul românesc cu care ai o relaţie foarte bună.
Îi doresc din toată inima să reuşească cu naţionala în Bosnia. Nu va fi deloc uşor. Cunosc în mare problemele cu care se confruntă şi, din păcate, nu prea poate schimba lucrurile foarte mult.

În ce sens?
În sensul că nu prea are de unde să ia jucători. Obiectiv vorbind, nivelul fotbalului românesc a scăzut mult, şi asta se vede şi în rezultatele echipei naţionale. De ceea ce se întâmplă la formaţiile de club nu mai are rost să vorbim. Şi nu spun asta pentru că nu mai sunt eu acolo şi, gata, a scăzut nivelul... M-am detaşat şi cred că pot vedea lucrurile obiectiv.

Care ar fi cauza? Se poate vorbi despre faptul că nu mai profesează antrenorii din perioada 2002-2006? Nu mai eşti tu, Olăroiu, Răzvan Lucescu, Rednic...
Dacă aş spune că e asta, aş putea fi acuzat de lipsă de modestie.

Dar e clar că era o stare de spirit. Pot să o spun eu sau oricine a urmărit cât de cât fotbalul. De fapt, sunt rezultatele care nu pot fi contestate!
Ceea ce am făcut noi la Steaua, cu Valencia. Apoi, sfertul acela de finală Rapid cu Steaua, Dinamo în primăvară. Chiar şi cu Naţionalul am avut performanţe în Europa. E ceva din ce zici tu. O altă stare de spirit. Şi mai e ceva. Eu la Steaua îl aveam pe Hamutovski. Restul erau români. Tu crezi că nu conta?!

Eu cred că mai contează şi faptul că sunt conducătorii care sunt în fotbalul românesc. Tu nu?
Eu? Mă uit, de fapt, mă uitam, că acum sunt plecat şi nu bat sateliţii până la Dubai, la tot ce se întâmplă ca la o emisiune de divertisment. Cum se ceartă, cum se împacă, apoi se jignesc şi tot aşa. Nimic despre fotbal, despre antrenori, despre jucători. Şi ne mai mirăm că s-a ajuns în situaţia asta. Mă amuză, dar nu aş vrea să mai fiu implicat în aşa ceva.

"Gigi sau Zamparini? Hmm... Nu ştiu, e greu, de spus. Oricum, eventuale asemănări şi din acest punct de vedere se opresc aici! În Italia, despre fotbal vorbesc cei plătiţi să facă fotbal, nu cei care plătesc" Walter Zenga, antrenor Al Nasr

"De Hagi şi Galata sau de alte probleme punctuale din fotbalul românesc nu pot să spun eu prea multe. Nu am urmărit decât pe sărite ce s-a întâmplat şi nici nu vreau să se spună că vine Zenga să judece pe toată lumea", Walter Zenga, antrenor

"Am mulţi prieteni în fotbalul românesc. MM, Victor, Giovani, Răzvan Lucescu... Da, ştiu... Sună ciudat. Sunt la mijloc, dar nu ţin cu nimeni. E treaba lor! Relaţia mea cu fiecare dintre ei e foarte bună", Walter Zenga, antrenor Al Nassr



Prosport.ro