Marea Neagra

Satu De Vacanta RULLZ

Tantarul, Culicinae Comunis, nu este, din pacate, o specie pe cale de disparitie. Sincer, nu gasesc utilitatea sau necesitatea biologica a existentei acestei specii in Romania.

Cand am zis pe cale de disparitie ma refeream exact la contrariul acestei expresii: parca sunt din ce in ce mai multi si mai mari. Si sunt de acord cu tine pentru ca chiar nu gasesc vreun rost acestor "fiinte", daca le pot numi asa...

In afara de transmiterea de boli (in tara noastra doar la animale) nu stiu ce fac tantarii astia. In Africa si nu numai sunt principalii transmitatori de malarie (vezi NG, numarul din august).

De obicei orice specie este importanta pentru ecosistemul din care face parte, pune umarul la perpetuarea acestui ecosistem, face parte din lantul trofic, etc. Dar tantarul? Intradevar, larvele de tantar constituie hrana de baza a unor specii ce-si fac veacul prin mlastini sau lacuri, dar daca pui in balanta, parca nu prea renteaza.

Oricum, in Mangalia se iau, de obicei, masuri de combatere a lor, se stropeste partea verde cu insecticid, dar se pare ca anul asta au cam lasat-o pe tanjala.

Iata ca am gasit si-o specie care mananca tantari, asa ca trebuie sa ne rugam pentru prosperitatea ei:

Liliecii sunt singurele mamifere care au un zbor sustinut si batut, realizat prin miscarea aripilor.

Aceste mamifere au fost numite Chiroptere (Ordinul CHIROPTERA) pentru ca, in limba greaca, "cheiros" inseamna mana iar "pteron", aripa.

Este vorba deci despre aripi provenite din modificarea mainilor, spre deosebire de pasari (Clasa Avis) ale caror aripi sunt formate din modificarea bratelor si nu a mainilor.

Altfel spus, liliecii (chiropterele) sunt mamifere activ zburatoare, cu aripi pieloase.

Liliecii sunt foarte utili atat omului cat si mediului inconjurator in multe feluri.

Liliecii care se hranesc cu fructe si nectar, polenizeaza si imprastie semintele plantelor in padurile tropicale. Multe fructe sau legume (ex.banane, avocado, vanilia, piersicile) depind aproape in totalitate de lilieci pentru polenizare.

Liliecii insectivori, care traiesc si in tara noastra, sunt esentiali in controlul numarului de insecte. De exemplu, un "Pipistrellus pipistrellus", care este unul din cei mai mici lilieci de la noi din tara poate consuma intr-o ora aproximativ 600 de tantari.

Guano-ul (excremente de liliac) este foarte bogat in potasiu si nitrati, fiind cel mai bun fertilizator pentru legume, plante si flori si este 100% natural.

Pentru iubitorii de "dat cu valul" acum e perioada propice. Incep vanturile de la rasarit, deci urmeaza valuri mari, de care am cam dus lipsa vara asta.

In rest, apa e calduta, multi cai de mare la 2 mai - Vama, rapane din belsug, garizi dolofani si preturi in scadere.

Pentru melomani, s-a mai curatat Vama de fite, dar am auzit ca nici Vadu n-ar fi de lepadat.

cateva specii de stelute de mare(pe care personal nu le-am vazut niciodata, in ciuda tuturor eforturilor mele)

M-am lamurit, in sfarsit, ce-i cu stelutele astea de mare. Nu-s stele, e o specie de peste asemanatoare cu bibanul. 10-15 centimetri la maturitate, culoare rosie cu irizatii verzui-albastre. Am vazut o gramada dar nu stiam ca se numesc stelute.

Azi am facut o scufundare simpatica in rezervatie si, fapt ce ma bucura nespus, n-am gasit decat 3 sticle goale de bere si vreo 18 pungi de plastic de diferite culori. Plus vreo 34 de meduze uriase, dintre care una l-a atacat pe colegul necunoscut de serviciu al lui Andyro, am uitat cum il cheama, un baiat cu ochi albastri, usor de recunoscut, cauta otet pentru tratarea usturimilor si-i place pastruga la gratar.

P.S. Nu ma las, trag cu dintii de topicul asta.

Hehe...cui nu-i place pastruga la gratar ...*salivez

Sa ne mai tii la curent cu ce gasesti in adancuri. Si atentie la pisici de mare (habar n-am daca avem in Marea Neagra, but anyway ).

Avem, avem, dar n-au decat caracterul veninos, nu-s periculoase. Doua specii: pisica de mare si vulpea de mare.

Specii veninoase sunt dracul de mare, o specie de guvid cu niste tepi durerosi pe inotatoarea dorsala, si scorpia de mare, un peste cat un pumn, cu aspect de scorpie, se umfla, se incrunta, se stramba, scoate limba, e urat rau de tot, ce sa mai.

Ieri, pe la 8 seara, stateam zgribulit in microbuzul antic al celor de la GESS si dadeam cu capul de tavan la orice hartoapa a strazilor din Colonisti. In fine, traversam Colonistiul, iesim pe camp, noapte - bezna, si un tip cu barba vorbeste in continuare despre contopiri ancestrale si materializari in Shiva. Prostii. Mihai trage brusc pe dreapta, eu dau cu buza de bancheta din fata si ies si mai infrigurat din microbuz. AICI E. Un dreptunghi de 3 pe 3 din beton, un tambuchi metalic cat sa se strecoare lejer un individ ce nu prea le are cu berea si-o inscriptie scrijelita probabil cu ranga: Pestera Movile - rezervatie stiintifica. Of, Doamne. Visul meu din 1990.

"Peștera Movile ? situatã în zona numitã ?La Movile? aflatã la vest de orașul Mangalia. Descoperitã în anul 1986 într-un puț minier, a devenit una dintre cele mai vestite peșteri din lume. Este o peșterã micã, de 240 m lungime, cu galerii scunde și nespectaculoase, însã conține un ecosistem subteran unic, bogat în specii adaptate la mediul cavernicol, și care este bazat în întregime pe energia chimicã rezultatã din oxidarea hidrogenului sulfurat. Realizând importanța științificã deosebitã, pe baza referatelor de specialitate întocmite de speologi, Primãria Municipiului Mangalia a declarat peștera Movile rezervație speologicã, intrarea fiind închisã (peștera este o cavitate micã, cu galerii scunde, în care avansarea se face târâș sau mergând aplecat)."

Mihai se apuca sa deschida trapa cu ajutorul unei sarme subtiri, unei sarme mai groase, unei scarite metalice si a unei rangi. Inventivitate specific romaneasca. Tot el a proiectat si realizat sistemul de inchidere. Dupa 20 de minute de opinteli, icneli si doua injuraturi trapa e deschisa. Jos, negru. Eu inca nu sunt sigur daca am sau nu combinezon, se pare ca am. Ma imbrac stangaci, mi-e mic, ma tine la sub-brat si la spate, rabd si nu zic nimic. Descarcam masina, casti cu frontale, hamuri, banana cu scuba, coarda statica, recipiente de probe si-o cutie mare care pana la urma se va dovedi ca este un instrument de colectare a voalului bacterian. "Intram" zice Mihai si mie mi se lateste un zambet tamp care nu ma va parasi decat a doua dimineata cand ma trezesc. Si intram. O scara metalica de trei metri si dam de-o camaruta c-o deschidere stupid de-ntunecata in podea. Doua grinzi metalice de care se agata coarda. Coboara tipul cu barba, coboara Alexandra, urmez eu. Hamul e intins la maxim si tot nu ma incape. Nu-s gras, sunt vanjos. Trag de el, trage si Mihai, sug burta, mai trag un pic, mai sug un pic burta si intra. Urmeaza 20 de metri de rapel in gol. Jos scot hamul si respir, pentru prima oara in ultimele 3 minute. Un alt chepeng undeva in spate. Coboara si Mihai, suntem toti. Impreuna cu Alexandra ridic chepengul. AICI E. Movile. O galerie ingusta, de un metru inaltime, se duce si-n stanga si-n dreapta. O luam in stanga. Sunt al doilea. Taras, vreo 20 de metri, pana la o mica salita unde pot sta in picioare. Peretii sunt plini de argila si eu sunt fericit sa ma tarasc prin ea. Urmeaza o alta galerie, mai ingusta, in usoara panta descendenta. Inca o salita. Inca o galerie, ascendenta. Alexandra, in fata mea, dispare intr-un con de intuneric. Merg inainte in 4 labe, oi ajunge eu undeva. In spate se aud icnetele tipului cu barba care cara banana. Dau de un mic put ce taie galeria, Alexandra e deja pe partea cealalta. O urmez, vin si ceilalti. Coboram in put, doi metri la stanga se vede luciu acvatic. Apa. Asta e. Un ecosistem complet izolat restul lumii, cu o evolutie aparte, uimitoare, bazata pe dezvoltarea intr-o atmosfera bazata pe oxidarea hidrogenului sulfurat. Adica un fel de mic Marte sub Pamant. Spatiul e stramt, Mihai trebuie sa imbrace neoprenul, ii facem loc. Il ajut. Lest, masca, butelie, detentor. Peretii sunt tapetati cu mici cristale de calcit, vad si careva minuscule geode. Alexandra ma intreaba cum e, eu zic super, Mihai rade, Movile e cea mai urata pestera dpdv estetic in care a fost. Intra in apa, Alexandra ii explica de unde si cum trebuie colectate probele. Apoi imi arata un mic miriapod cafeniu, capul lantului trofic, "tigrul". Pradator vorace. Mihai ma avertizeaza sa am grija, daca se urca pe mine are o ciupitura durerosa. Brusc, realizez ca cea mai mare fericire a mea ar fi daca animalul s-ar urca pe mine si m-ar ciupi. Nu se intampla. Si-apoi vad forfota. Cativa "tigri", vreo 8 lascona(paianjeni fara pigment), inca o rasa de miriapod complet alb dar mai mic decat cel cafeniu. Un pseudo scorpion lasa o dara de clar in mazga voalului bacterian ce acopera suprafata apei. Animale din alta lume - intraterestri. Tipul cu barba se intinde intre doi bolovani si adoarme. Lipsa oxigenului imi da si mie senzatia de somn. Mihai baga detentorul in gura, se scufunda si dispare sub peretele de calcar, undeva in dreapta. Eu pun o intrebare stupida si continui sa zambesc tamp. Tipul cu barba sforaie, Alexandra rade. Mihai a ajuns la celalalt capat al sifonului si intreba ceva legat de probe. Se aude infundat, sunetul e filtrat de apa. Alexandra tipa la el sa bage detentorul in gura, in clopot e numai hidrogen sulfurat, fara oxigen. Mihai mormaie ceva si tace. Apare dupa 5 minute cu doi recipienti incarcati cu mazga albicioasa. Mai ia doi si dispare din nou. Urmeaza celalalt clopot, mai indepartat. Tipul cu barba sforaie in continuare, Alexandra studiaza problele, eu ma uit pe pereti, zambind tamp. Intr-un final reapare Mihai, iese din apa, se dezechipeaza si-si pune combinezonul. Intoarcerea.E randul meu sa car banana. O scurta ascensiune, revenim pe galerie, sunt tot al doilea si-mi iau in gand ramas bun de la toti gandacii aia. Banana e grea, butelia atarna greu. Taras, o imping in fata mea. Nu merge. Trec pe langa ea si o trag dupa mine. E mai bine asa. Aluneca pe argila. Ajungem la intrare, ies prin chepeng. Urmeaza ascensiunea putului de 20 de metri, urcare pe coarda n-am mai facut pana acum. Urca tipul cu barba, urca si Alexandra, eu sunt atent la tehnica. Urmez. Pun hamul pe mine, imi vine turnat, se vede treaba c-am slabit. Mihai ma leaga de coarda, imi explica inca o data. "Impingi cu picioarele in jos, nu in fata, ramai in piept, ridici picioarele, ridici blocatorul. Si tot asa." Suna simplu si e simplu. Urc pana la jumatate, obosesc, iau pauza. Urc pana sus, m-asteapta tipul cu barba, Alexandra e deja in prima camera. Tragem cutia cu recipientii de probe si-apoi banana. I le dau Alexandrei si urc si eu. Tipul cu barba ramane sa-l astepte pe Mihai. Ies la suprafata, unde e mai intuneric ca inauntru, e deja 12 noaptea. Ma doare capul, e de la hidrogenul sulfurat. Regret ca nu m-a ciupit nimic, mi-ar fi luat gandul de la durerea de cap. Iesim toti, Mihai se cazneste sa inchida chepengul, cu o sarmulita subtire, o sarma mai groasa, o scarita metalica si-o ranga. Eu car echipamentul la masina si-s fericit.

ce viata palpitanta aveti ...la noi in Bucuresti am avut azi noapte...o noapte alba...daruita de buna noastra primarie...in fine...sa intram in randul uniunii europene...ca erma printre putinele capitale care nu aveau aceasta..sarbatoare sa-i zicem.Cel mai frumos lucru...a fost luminarea si proiectarea palatului parlamentului cu diverse imagini abstracte dar cat de marfa....si a unui spectacol de lasere...deci...tragi tu singur concluziile...ce sentiment de jena si invidie am avut cand am citit postul tau ...bine...poate ca si eu ca bucurestean as trai asemenea experiente daca as avea putin mai multa vointa si nu o atitutinde asa delasatoare...dar cadem in acelasi sentiment de monotonie in care au cazut multi bucuresteni...aaa..am uitat sa ti zic...ce ciudat era aseara palatul parlamentului...alias casa poporului...ca am vazut o prima oara dupa protest...si ma uitam cu un usor zambet cand o vedeam asa colorata...si la protest era o linsite de mormant si parca iesea asa un iz de nepasare din cladire spre noi...eh..scuza ma ca am deviat de la subiectul marea neagra...da trebuia sa ti zic ...la mai multe experiente dastea..si multa bafta si sa ai grija de tine prin locurile alea...te salut

@recoba

Multumesc pentru urari. Singurul lucru pe care-l apreciez la Palatul Parlamentului e barul ala de deasupra MNAC-ului. Are niste Perroni dementiala.

@axl23 : hai ca povestesti frumos!!! si cunoscandu'te chiar asa a si fost

sa mai pove pe unde ai fost! :wink:

... cunoscandu'te ...

De unde ne cunoastem?

De unde ne cunoastem?

yep, vama veche

prietena lu' Adi

Si, ma repet, Adi stie ca umbli teleleu pe site?

@axl23

it's a free country!

free will

Mai nou, apa e plina de meduze uriase, gingase, suculente. In rezervatie la 2 Mai au disparut calutii si-au aparut calcanii. Vizibilitate foarte proasta pe tot litoralul romanesc, 10 kilometri mai la sud, pe cel bulgar, vizibilitate excelenta, chiar pe mare agitata. Vama inca se mai tine bine, probabil moare in octombrie.

@axl

MNAC in sine e un muzeu marfa si se merita vazut....Perroni e buna oriunde si oricand......barul spre rusinea mea...nu l am observat...si din posturile tale mi am dat seama....ca esti un Cousteau in versiune mioritica...

esti un Cousteau in versiune mioritica

Comparatia este atat de exagerata ca nici nu merita un comentariu propriu.

Mergi in barul ala, e super.

Axl, te rugam sa ne explici cum e cu lipsa curentilor verticali din Marea Neagra si care sunt urmarile.

me _ love_geografia_si_mai_ales_pe_profa_de_geografie :laugh:

@Azzido

E, e o chestie complicata, legata de platforma continentala, diferenta de temperatura intre Marea Neagra si cea Mediterana, curenti de aer rece, Urali, Siberia s.a.m.d. Oricum, te invit sa mergi in barul ala de la MNAC.

hai mah, trebuia sa zici si tu: ca urmare a lipsei curentilor verticali se formeaza doua straturi de apa, primul, cel de la suprafata are o adancime de 200 m si este caracterizat de bogatia faunei, iar cel de al doilea caa urmare a lipsei curentilor verticali, este lipsit de oxigen si bine inteles fauna este f saraca, chiar inexistenta, caci nu e OXIGEN, manca-ti-as...uff daca stiam astea si cand am dat examen la fac. de geogra'

Granita dintre aceste doua straturi se numeste halostrat si se intalneste de obicei in lacurile saline. Bineinteles, cele 2 straturi ale Marii Negre difera ca salinitate si temperatura, aceste diferente facandu-le pe ele, straturile, si mai evidente. Lipsa faunei din cel de-al doilea strat se datoreaza atat lipsei de oxigen, dupa cum bine ai observat, cat si prezentei, in cantitati mari, a hidrogenului sulfurat. Dar, aceasta fauna lipsa s-ar putea sa nu fie chiar lipsa, fundul Marii Negre este prea putin explorat la ora actuala.

Toate discutiile off-topic au fost mutate la "Lua-te-as la misto".

Azi (sau ieri?)(nu, azi), pe la 9 il sun pe Mihai, e inca pe autostrada, ma suna el cand ajunge. Fac un dus, mananc, fac un Fifa08, mai mananc un pic, tigara, cafea, etc., se face 1 si canci telefon. Ma suna Vlad, vrea sa mergem la rapane. N-am cum, astept telefonul lui Mihai si tocmai am luat bataie de la Chunan Dragons. Vrea totusi o masca de la mine, ii zic sa vina s-o ia. Vine. La 2 si-un pic ma suna Mihai. "Vin in 20". "Make it 15". Alerg, ajung. "Unde mergem?""Bulgaria.""Bun". Iar micrubuzul antic, iar portbagajul nu se deschide decat in suturi, iar gagica aia de la vama se uita lasciv la mine. Shabla. Traian povesteste nu stiu ce despre Mexic, un tip anonim confirma, Mihai rade, eu ascult "Desecration smile" ca sa intru "in the mood". Tragem pe dreapta in dreptul unei spelunci, e o mica plaja pietroasa pentru lansat barci. Merge, e mai bine ca dincolo. Ma echipez, neoprenul e cald, microbuzul antic si-a facut datoria. Botosi, neopren, vesta, butelie, detentor, profondimetru, batimetru, busola, masca, snorkel. Se pare ca n-am octopus, tac. Tipul anonim intra in apa, eu ii astept pe Traian si Mihai. Ma satur de asteptat, intru si eu. Mai nou, am un sloi pe sira spinarii dar daca nu ma gandesc la el parca nici nu-i acolo. Pun gluga pe cap, totusi e octombrie. Snorkel-ul in gura, dau o tura pana intra toti in apa. Meduze uriase, crabi, cocosei de mare. Facies pietros. In cap imi suna "another girl bad for my health", botosii sunt largi, labele imi joaca, o sa am carcei. Nu face nimic, sunt sub apa si am 220 de bari de aer de Isverna in butelie. Ce si-ar putea cineva dori mai mult? Suntem toti, Traian a terminat cu ajustarea vestei sau ce mama dracului facea pe mal. Mihai explica. "20 de minute sud, contra curentului, ne invartim un pic pe acolo, ne intoarcem cu curentul 10 minute, apoi inca 10 est, pana dam de nisip, si-napoi." Eu cu anonimul in spate, Mihai cu Traian in fata. Crabi, meduze, guvizi, meduze, cocosei, meduze, rapane, meduze, hamsii, meduze si, din cand in cand, niste meduze. Relieful e super, mi-aduce aminte de Mediterana din Turcia. Crevase, sparturi, canioane. Ajungem in dreptul falezei, Mihai face semn de urcare. Urcam, ce sa facem? Ne explica, sa stam aici, el a vazut o gura de pestera, se duce sa vada despre ce e vorba. Pleaca, eu dupa el, tiptil. Nu e pestera, e doar o spartura, Mihai se intoarce si se face ca nu m-a vazut. Intoarcem pe curent, 10 minute. Copy/paste: crabi, meduze, guvizi, meduze, cocosei, meduze, rapane, meduze, hamsii, meduze si, din cand in cand, niste meduze. Acum spre est, pana la nisip. Coboram, ma doare urechea dreapta, nu egalizez ca lumea, tac si indur. Mihai ma opreste si-mi arata o micuta crevasa. Ma uit ca magarul, e un ditamai crab ascuns acolo. Cel mai mare pe care l-am vazut vreodata. Se uita la mine si eu la el, ii fac cu ochiul si ma bufneste rasul, masca se umple de apa si ma bufneste plansu'. Golesc masca, acum ma doare nasul. Mai departe. Ajungem la nisip, facem dreapta, spre nord. Stop, "pressure check". Eu am 120, anonimul la fel, Traian are 70. Cum naiba? Continuam, indeletnicirea mea de baza e sa prind crabi, sa ma joc cu ei cateva momente si sa-i pasez anonimului, ca sa-l ciupeasca si pe el. Sunt niste dihanii mari, albicioase, rapide si cu clesti durerosi. Iar meduze, cred ca e anul lor. Pacat ca nu-s de mancare. Inapoi spre iesire, am impresia ca l-am pierdut pe anonim, fac cateva piruete si-l descopar undeva deasupra mea. Ii pierd pe ceilalti dar acum e ok, suntem aproape de mal, recunosc un canion plin de zdrente de meduze. Ma mai invart un pic solitar, ma sperii de un calcan care umbla probabil teleleu pe-acolo, ma lovesc de o meduza imensa, eschivez, ma lovesc de o stanca. Cred ca e timpul sa ies si ies. Mai am un pic si-mi rup gatul pe pietrele alea alunecose, pline de alge. Dezechiparea, aranjarea echipamentului, tigara. Pornim spre casa, Mihai povesteste ce-o sa faca el 2 luni in Mexic, intr-o tura prelungita de scufundare de pestera. Eu tac si-mi inghit fierea invidiei. Acasa pustiu, doar eu si-o sticla de Pinot Noir de Murfatlar, promotie la 1,5l.

offffff mai axlele,ce fromos povestesti!!! inca vreo 2 posturi de genul asta si la vara vin la mare doar ca sa fac cursuri de scufundari!!!! frumos!!!!!