Emotia
Frisoanele incepeau pe la pranz, dar semne strabateau birourile, holurile si corpurile cam după binefacatoarea cafea de dimineață. Cu ochii mijiti din cauza neoanelor, cu dungi incrustate pe fete de la somnul niciodată suficient, atunci cand se intalneau accidental, colegii schimbau priviri scurte, electrice si stinse imediat, precum un fir dezizolat care face scurt. Nu era incă timpul surescitarii, nu era timpul dezlantuirii, dar tensiunea se simtea in aer.
După pranz, norii incarcati de electricitate dadeau buzna din birouri afară pe strazi, pe trotuarele pustii, in masinile care circulau cu muzica dată o gradatie mai tare, cu privirile soferilor un grad mai aprinse, cu zambetul complice masculin lățit o jumatate de centimetru. Ca atunci cand mai multi barbati vedem o blondă buna inabordabilă si inaccesibila cu nasul carn pe sus, rupandu-și tocul in spatiul dintre usile dinspre hol ale liftului si podeaua acestuia.
Urma perioada inrosirii telefoanelor, cand le depășeam pe consoarte la butonat, soptit si trantit receptorul cu satisfactie in furca Pe vremea aceea mobilele abia aparusera Convorbirile erau de două feluri: cordiale, incarcate de bucurie si tensiunea asteptarii. Celelalte erau distante, interesate, transante si reci. Primele erau cu prietenii, ultimele, cu iubitele. Fiindcă era un moment exclusiv masculin, sentimentul pe care-l aveau oamenii in Epoca de Piatră cand plecau la vanatoare, iar femeile ramaneau in grote.
Numai că baietii ieseau acum ca baietii la meci, pe stadion, umpleau strazile, formau grupuri, ridicau beri, spargeau seminte, injurau cu satisfactie, iși smulgeau cravata tampită si iși asezau mandri la gat fularul in culorile preferate. Desi veneau si fete la stadion, era o sarbatoare intre baieti. Jucam un meci international, simteai in aer mirosul viitoarelor petarde pocnite de bucurie, iți ungeai gatul cu bere ca să contracarezi viitoarea raguseala de la urlat cantecele si injuraturile victoriei. Îți fluturai victorios biletele in fata prietenilor care te bateau pe umeri, se dadeau bilete pe sub mana bisnitarii roiau, pe unii ii vezi acum la televizor mari procuratori cretinoizi. Era vremea spectacolului, a caselor inchise la bilete, a scoaterii dracilor rutinei din trup.
Aste sentimente ne-a dezgropat in noi, ieri, Unirea, indiferent de rezultat! Aste trairi ne-ati furat voi, patroni fasaiti cu urme de telemea pe mansetele Versace. Aste bucurii ne-ati inabusit la nivel de club sau nationala nasilor si miticilor! Ne-ati lasat doar ura
