Ferguson e un mare antrenor, unul de ala de legenda... dar nu e cel mai mare. Sau, daca vreti, e cel mai mare pentru ca a rezistat cel mai mult in top. Din punctul asta de vedere, seamana cu Giggs: nu a avut niciodata un sezon in care sa zici wow, asta e un geniu, dar a avut mai multe sezoane bune decat ceilalti.
Ferguson e un antrenor creat exact pe establishmentul britanic, in descendenta lui Chapman sau Revie. Stie ce vor britanicii si se muleaza dorintelor acelea. Stie ca pentru un englez PL e infinit mai importanta decat CL si si-a facut echipe care se potrivesc campionatului ca o manusa. Priviti anii 90 si veti observa ca victoria din CL e un soi de aberatie, genul de coincidenta norocoasa pe care multi antrenori si-o doresc, anuntata de sezonul extraordinar al cuplului Yorke-Cole (in fapt de atingerea potentialului maxim a mai multor jucatori gen Keane sau Giggs). Dupa 2007, sezoanele europene excelente sunt prefatate de venirea lui Queiroz la echipa, cel care era mintea tactica din spatele meciurilor europene.
Problema lui Ferguson e tactica de meci. E imbatabil la elementul mental, la pregatirea meciului, dar e destul de mediocru cand vorbim de meciul propriu-zis. Are o lipsa de imaginatie legendara: joaca 442 sau 441, nu a mai avut un pivot bun din 2005, de cand a plecat Keane, refuza sa-si imbunatateasca mijlocul (anul asta a avut noroc cu forma lui Carrick, ca in lipsa lui ma indoiesc ca era asa de usor in PL), isi umple echipa de aripi si de varfuri (aici trebuie sa laud iar capacitatea de a manageria mental echipa; altele au probleme sa tina multumiti doi atacanti, el reuseste performanta asta cu vreo 5). Noroc cu arbitrajele si achizitiile de jucatori din campionatul intern (tot se vaicarea Liviu ca Bayern cumpara jucatori de la rivale... United e cam etalon in materie in lume - Cantona, Berbatov, Rooney, van Persie, Rio Ferdinand etc.)

