Sursa:http://foaienationala.ro/apel-catre-spiritul-legionar.html
Un text care pentru orice roman de buna credinta poate naste intrebari in legatura cu tot ce stie el in acest moment despre Miscarea Legionara, informatii venite din partea comunistilor, neocomunistilor, adica dusmanii Miscarii Legionarii.
Miscarea Legionara, fenomen unic in istoria poporului roman, a fost miscarea care a intruchipat cel mai bine idealurile, preocuparile si determinarea tineretului roman interbelic. Nici pe departe tineretul zilelor noastre nu poate fi comparat cu tinerii si tinerele ce in anii dintre cele doua razboaie mondiale au incercat sa redea tarii noastre increderea in propriile puteri, au incercat sa impiedice Romania sa alunece spre starea de decadenta morala care din pacate caracterizeaza societatea romaneasca a secolului XXI, iar nu in ultimul rand au incercat sa pastreze si sa reimprospateze valorile si traditiile autentice romanesti.
Miscarea Legionara a fost un fenomen unic caci cei ce au intrat sa faca parte din randurile acestei miscari, nu au facut-o dintr-un calcul politic sau financiar asa cum se intampla cu majoritatea membrilor partidelor politice interbelice sau cum se intampla cu totalitatea membrilor partidelor politice din zilele noastre. Aceasta comparatie are valoare doar pentru a sublinia marea diferenta dintre legionari si toate celelalte partide care au existat si mai ales care exista, caci Miscarea Legionara nu a fost un partid in sine (nu a existat niciodata un partid denumit Miscarea Legionara, a existat doar o aripa politica a Miscarii denumite Garda de Fier sau mai tarziu Totul pentru Tara). Cu riscul de a fi acuzat de subiectivitate, se poate afirma ca Miscarea Legionara a fost cel mult o scoala de formare si de imprimare a valorilor morale autentice pentru viitorii tineri ce urmau a intra in viata politica.
Miscarea a ramas doar o scoala caci este bine stiut ca legionarii au fost impiedicati, prin orice metoda, de a face politica: de la impiedicarea si interzicerea de a participa la alegeri pana la executii individuale si in masa, de la Politie si Jandarmi pana la Serviciile Secrete, de la primarii de sate pana la rege, toti si toate mijloacele au fost utilizate pentru a discredita, impiedica si distruge Miscarea si propagarea ideilor legionare. In ciuda tuturor piedicilor, aripa politica a Miscarii, a ajuns in mod democratic sa reprezinte a treia forta politica a tarii (1937), dar datorita impunerii dictaturii personale a lui Carol II, respectivele alegeri au fost anulate iar un nou val de prigoana a fost declansat impotriva legionarilor. Desi persecutarea Miscarii din partea autoritatilor este cea mai apriga din istoria tarii noastre, mortii si schingiuitii putand fi numarati cu miile pana in 1941, si cu zeciile de mii din '41 pana in 1989, spiritul Legiunii Arhanghelui Mihail (caci acesta este numele adevarat al Miscarii) s-a propagat pana in zilele noastre, dovada fiinda legionarii care mai sunt in viata si care executand ani grei de inchisoare si tortura comunista, nu si-au pierdut credinta de inceput a vietii, legionarismul unora manifestandu-se din nou public, dupa momentul decembrie 1989; dovada sunt legionarii fugiti din Romania care au pastrat vie credinta si amintirea anilor tineretii si care nu s-au dezis de dragostea de neam si de patrie, adica de legionarism; dovada sunt tinerii de dupa 1989 care au descoperit ideile dar mai ales spiritul legionar si care au inceput traiasca conform acestui spirit, atat cat pot ei intelege din el, avand in vedere ca batranii legionari ce pot ajuta mai sunt putini iar pentru a intelge ce inseamna aceasta credinta doar din cartile legionare este dificil datorita varstei tinerilor, si nu pentru ca respectivii nu ar avea capacitatea sa inteleaga ci pentru ca legionarism inseamna sacrificiu, iar sacrifiul nu se invata numai din carti precum o formula matematica; dar poate cea mai importanta piedica a propagarii a spiritului legionar in societatea romaneasca contemporana este intoxicarea populatiei prin imoralitate si prin non-valori, intoxicare ce se datoreaza mass-mediei ce face jocul gastilor si grupurilor mai mult sau mai putin oculte, ce se vad amenintate de acest spirit.
Miscarea Legionara a avut drept punct de pornire religia crestina, mai exact ortodoxismul. In acei ani cea mai importanta amenintare la adresa crestinismului era reprezentata de ateismul comunist. Religia este opiumul popoarelor spunea Karl Marx. Aceasi ideologie nu ameninta numai bagajul spiritual romanesc, adica ortodoxismul, ci si frontierele Romaniei Mari. URSS-ul nu s-a impacat niciodata cu gandul pierderii Basarabiei si Unirea acesteia cu patria-mama, desi initial comunismul a promovat autodeterminarea natiunilor; odata cu consolidarea puterii comuniste in Rusia, aceasta din urma a dorit a include din nou regiuniletarile ce s-au desprins fostul imperiu tarist. Dovezi concludente sunt relevate de actiunile subversive ale Partidul Comunist Roman, fondat in 1921, compus in principal din indivizi cu origini ne-romanesti (procentajul romanilor din partidul comunist din tara noastra din acei ani era pe undeva la 10-20%) , si supus ordinelor Internationalei Comuniste dominate de comunistii rusi.
Tinand cont de ceea ce comunismul sovietic planuia pentru Europa, ateismul, si in special pentru Romania, dezlipirea Basarabie (eveniment petrecut in 1940, alaturi de Basarabia fiind furata si Bucovina de Nord), este evident ca una dintre preocuparile primordiale ale legionarilor a fost combaterea comunismului. De aceea atunci cand comunismul a fost impus in Romania de tancurile rusesti, o preocupare importanta a noului regimului a fost persecutarea, torturarea, inchiderea si exterminarea legionarilor. In capul de listei de prioritati a regimului comunist a figurat combaterea unui dusman a carui prezenta echivala cu stagnarea instaurarii totalitarismului proletar: legionarii. Statisticele arata ca doua treimi dintre detinutii politici din Romania dictaturii comuniste au fost legionari. Reprimarea la care vor fi supusi va lua forme de exterminare in masa, ceea ce a facut ca Miscarea Legionara sa fie singura miscarea politica din istoria Romaniei care s-a soldat cu disparitia fizica aproape completa a membrilor ei.
In timpul regimului comunist, se va incheia campania de distrugere a tuturor documentelor si dovezilor privind fenomenul legionar interbelic, campanie inceputa pe vremea lui Carol II si continuata in timpul lui Antonescu. Pentru a desavarsi proiectul de distrugere a Legiunii Arhanghelului Mihail istoriografia comunista a imprimat populatiei o adevarata dogma ideologica fundamentata pe mitul propagandisctic al salbaticiei legionare. Atat de mult a fost repetat acest aspect, atat de multa patima a fost investita pentru a mistifica adevarul in legatura cu Miscarea Legionara, incat anumite minti comode nici nu mai accepta discutia pe aceasta tema. Minciuna despre Miscare este continuata si in zilele noastre, istoriografia de dupa 1989 preluand dogmele comuniste cu privire la fenomenul legionar. Asta se intampla in general cand cineva hotaraste sa scrie sau sa vorbeasca despre acest fenomen, trebuind afirmat ca inca este putin exploatat, si cu atat mai putin, exploatat in mod obiectiv. Bineinteles ca exista si o memorialistică legionara care a adus multe precizari si detalii care lipseau, dar care, inerent, este partizana Un studios ce vrea sa analizeze aceasta tema trebuie sa dea dovada de intergitate morala si de rigurozitate intelectuala pentru a nu cadea prada din nou acelorasi clisee caracteristice subiectului.
Comunismul si-a facut intrarea pe scena politica mondiala odata cu simbolica Revolutie din Octombrie 1917 si iese definitiv saptezeci si patru de ani mai tarziu, in decembrie 1991 cand este dat jos steagul rosu de pe palatul Kremlinului. Disparitia de pe scena politica mondiala a comunismului este declansata de caderea regimurilor politice din Europa de Est si Centrala, de dezintegrarea asa-ziselor democratii populare, continua cu destramarea majoritatii partidelor comuniste di Europa de Vest, ca la sfarsit insasi marele urs, URSS-ul sa cada victimei dezastrului economic si politic provocat de socialismul real. Intre 1989 si 1990 statele Europei Orientale si Centrale inceteaza sa mai fie state-satelit ale URSS-ului, si partidele comuniste din respectivele tari se transforma in partide socialiste si accepta pluralismul politic.
In Romania se pare ca fostii comunisti nu au acceptat pluralismul politic si social nici in iunie 1990 si nici acum la 20 de ani de la sangerosul decembrie 1989, aceiasi fosti comunisti nu vor sa accepte ca lupta de clasa s-a incheiat (daca a existat vreodata). Acestea fiind precizate nu trebuie sa ne mire faptul ca in Romania anilor 2010, spiritul legionar mai este combatut desi manifestarile acestuia nu mai pot fi asemanate cu manifestarile din perioada interbelica. Este adevarat ca astazi, in mod poate chiar mai pronuntat decat in perioada interbelica, clasa politica romaneasca nu mai vorbeste limba patriei, nu mai vorbeste pe intelesul poporului, preferand sa vorbeasca doar despre privilegii, functii si bani, dar totusi nu pot intelege cenzurarea la care este supusa orice organizatie, asociatie sau fundatie ce inca duce mai departe spiritul legionar. In primul rand, intr-o democratie libertatea de exprimare este un drept fundamental, in al doilea rand, tot ceea ce putinii legionari ramasi inca in viata si neo-legionarii (toti cei ce au descoperit Miscarea spre sfarsitul secolului XX) fac este sa promoveze identitatea autentica a spiritului romanesc, identitate ce in contextul globalizarii fortate este pe cale de disparitie; trebuie adaugat de asemenea ca prezenta legionarilor in cadrul societatii noastre actuale nici nu poate fi masurata cu procentajul din perioada interbelica, de aceea nici combatarea politicianismului din zilele noastre nu creaza o reala presiune asupra clasei politice actuale, presiune care sa justifice reprimarea si cenzurarea de orice fel a spiritului legionar.
Caci daca Miscarii Legionare uneori i se poate imputa ca a actionat in mod poate prea radical, asta se datoreaza masurilor radicale pe care autoritatile Romaniei interbelice le-au luat impotriva legionarilor (batai, arestari si executii sumare), fapt ce a provocat Miscarea sa actioneze uneori in mod radical. In anii interbelici au existat anumite conditii ce au facut ca legionarii sa actioneze in anumite moduri, conditii ce in Romania secolului XXI nu mai exista, astfel incat modalitatile in care neo-legionarii actioneaza astazi nu depasesc cu nimic granitele legalitatii. Conditii exceptionale nasc situatii exceptionale, iar in Romania de azi aceasta dinamica nu mai este posibila.
Evident ca Romania are astazi multe alte problema fata de Romania interbelica. Probleme care daca nu vor fi rezolvate, vor ingenunchea tara si poporul si mai mult. Romania anului 2010 este din toate punctele de vedere ca o corabie in deriva, iar daca ceva nu se va schimba atat la nivel de conducere cat si la nivel de populatie, corabia se va scufunda, in cel mai optimist caz va esua. Cei ce astazi duc mai departe spiritul legionar pot si trebuie sa se adapteze noilor conditii din Romania, cautand noi solutii atat pentru vechile cat si pentru noile probleme cu care se confrunta tara noastra. Dar pentru a oferi noi solutii cei ce inca mai traiesc in spiritul legionar trebuie sa fie lasati sa caute, trebuie sa fie lasati sa se exprime si trebuie sa fie apreciati pentru ceea ce fac astazi si nu pentru ceea ce s-a spus, scris si vehiculat in ultimii 80 de ani de catre inamicii Legiunii, fie ca acestia au fost democratii si pseudo-democratii interbelici, comunistii dictaturii proletare sau, din nou, pseudo-democratii de dupa 1989.
barreaux 292x300 Apel catre spiritul legionarIncercarea de distrugerea a spiritului legionar a inceput, dupa cum am mai precizat, in perioada lui Carol II, actiune ce a culminat cu asasinarea din ordinului aceluiasi rege, a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul si liderul Miscarii pana la asasinare. Procesul a continuat prin asasinarea altor lideri legionari, astfel incat, prima linie a Miscarii sa fie distrusa in speranta ca cei din linia a doua nu vor reusi sa perpetueze spiritul legionar mai departe. Numai ca, multi dintre legionarii de prima mana au reusit sa fuga in strainatate, de unde au pastrat flacara legionara mai departe, iar cei ce din linia a doua care au ajuns in timp scurt sa faca parte din noua conducere, s-au achitat, unii mai bine altii mai putin, in mod cel putin decent de misiunea lor. Dovada este noua generatie de tineri ce au fost cuprinsi de spiritul legionar, care poate la unii dintre ei mai trebuie slefuit, dar importanta este perpetuarea lui, timpul urmand sa rezolve aceasta problema. Insa trebuie spus ca dusmanii Legiunii au reusit sa stirbeasca acest spirit intr-un anumit punct: unitatea.
Aceasta este problema cea mai spinoasa pe care legionarii inca in viata si neo-legionarii trebuie sa o rezolve urgent daca doresc cu adevarat sa ofere solutii pentru probleme tarii noastre. Este o problema cu care se confrunta Miscarea de aproximativ 80 de ani, problema care in cele din urma, in contextul patrunderei dificile a spiritului legionar in societatea romaneasca de astazi, ar putea duce la pierderea lui si astfel la distrugerea unuia dintre cele mai autentice moduri de a fi si simti romaneste. Unii ar putea obiecta sustinand ca daca nu s-a pierdut spiritul in cei aproximativ 50 de ani de dictatura proletara, cum s-ar putea pierde astazi, cand traim intr-o societate unde libertatea este garantata prin Constitutie si unde nimeni nu ne poate impune sa imbratisam sau sa ne dezicem de vreo idee. Raspunsul sta in afirmatia parintelui contractului social, J.J. Rousseau, cu privire la sclavitudinte: nu exista supunere mai perfecta decat aceia in care este fluturat steagul libertatii aparente, caci astfel pana si vointa este supusa.
Revenind la spinoasa problema a unitatii fizice a tuturor celor ce imbratiseaza spiritul legionar, trebuie precizat ca totul a inceput imediat dupa momentul 21-23 ianuarie 1941, adica dupa ceea ce istoricii numesc rebeliunea legionara, care de fapt a insemnat inlaturarea legionarilor de la putere de catre maresalul Ion Antonescu. Imediat dupa acest moment au inceput sa circule zvonuri prin ce afirmau ca succesorul la conducerea Miscarii dupa asasinarea lui Zelea-Codreanu, si anume Horia Sima, ar fi devenit lider fara a fi recunoscut de toti conducatorii de prima mana, ca Sima s-ar fi abatut de la linia lui Codreanu. Acest ultim zvon este cel ce pana si astazi creeaza dezbinare in randul organizatiilor de sorginte legionara, existand in imaginarul colectiv al legionarilor, dar mai important in cel al neo-legionarilor (caci acestia fiind tineri, ei vor raspandi mai departe spiritul legionar), ideea ca ar exista o ramura codrenista si una simista.
Aceasta idee falsa a fost raspandita de catre Securitate, iar dupa 1989 de catre diversele Servicii Secrete Romanesti, cu scopul de a crea certuri in familia legionara, caci dupa cum spunea Zelea-Codreanu, Legiunea trebuie sa fie ca o familie. Implicarea Securitatii comuniste este usor explicabila, dar implicarea de dupa 1989 a Serviciilor Secrete pare a nu avea nici o logica. Si totusi are! Noile clase privilegiate de dupa caderea regimului comunist care au acaparat puterea si diverse avantaje, au fost formate de catre vechiul regim, frica lor fata de tot ceea ce reprezinta legionarismul putand fi mai mult decat o ipoteza plauzibila; ca orice clasa politica ce se respecta orice idee ce pare a fi periculoasa la adresa politicianismului imoral trebuie combatuta din fasa. Tinand cont de cele afirmate este usor sa ne dam seama ca cea mai buna metoda de a combate un inamic ramane tot vechiul motto roman: divide et impera.
Horia Sima (impreuna si cu unii legionari care, din motive suspicioase, dupa i-au contestat autoritatea) s-a angajat in acte in cadrul Serviciilor Secrete de Informatii; nu exista insa documente care sa ateste faptul ca a facut spionaj sau ca a cules orice fel de informatii in folosul statului si in detrimentul Legiunii. Insa unii isi permit sa raspandeasca ipoteze al carui unic scop este inducerea in eroare a tinerilor ce doresc sa traiasca in spiritul legionar, ipoteze ce creaza certuri si dezbinare. Daca Horia Sima a actionat bine imediat dupa asasinarea lui Codreanu, putem doar sa ne dam cu parerea, caci adevarul nu il mai putem descoperi niciodata in totalitate din lipsa de martori directi ai acelor evenimente. Din nou unii au lansat si continua sa lanseze acuze fara a fi in cunostita totala de cauza, ceea ce creaza noi polemici.
Vreau sa precizez din nou, ca imediat dupa momentul noiembrie 1938, in Romania au existat niste conditii sociale si politice, pe care noi cei de astazi, nu le putem intelege in totalitate, de aceea nici nu putem face judecati si aprecieri corecte cu privire la comportamentul conducerii legionare. Ceea ce insa pot face cei ce cred in idealurile legionare este sa lasa deoparte aceste opinii, care nu fac in fond decat jocul dusmanilor Legiunii, si sa incerce sa traiasca mai intens in conformiate cu spiritul autentic legionar. A trai in spirit legionar presupune a lasa deoparte orice fel de suspiciuni si orice idee conform careia au exista si mai exista codrenisti si simisti. Spiritul legionar a fost dintotdeauna doar unul, unit si puternic, pentru care familia precum si neamul erau sfinte. Legiunea a insemnat si trebuie sa insemne inainte de toate familie, iar in familie dezbinarea nu isi are locul.
In zilele noastre exista mai multe organizatii, asociatii, fundatii si chiar partide care pretind ca sunt continuatorii Miscarii Legionare, pretind ca duc mai departe spiritul legionar. Zic ca acestea doar pretind, caci unele dintre ele au desfasurat si desfasoara o activitate destul de dubioasa, iar unii dintre membrii acestora au un trecut cel putin dubios. Nu vreau sa intru in jocul altora dand nume si lansand ipoteze, caci nu as face decat sa ma comport contrar celor enuntate in paragraful de mai sus. Dar bineinteles ca si in cadrul acestora exista multi membri care cred cu onestitate in spiritul legionar. Neo-legionari care datorita jocurilor de tot felul sunt privati de a trai spiritul legionar la cea mai inalta intensitate, intensitate ce poarta numele de Unitate. Nu pot sa existe mai multe parti ale aceluiasi trup caci aceasta nu pot supravietui separate, astfel ca nu pot exista mai multe legiuni, caci Legiunea Arhanghelului Mihail a fost si trebuie sa fie doar una. Este inadmisibil sa te autoproclami sef al Miscarii Legionare, cum de asemenea este inadmisibil sa faci declaratii dusmanoase la adresa celorlate formatiuni legionare; este inadmisibil sa provoci institutii ale statului si institutii private fara a avea vreo justificare reala, nefacand altceva decat sa provoci o reactie a acestora impotriva tuturor miscarilor de sorginte legionara; este inadmisibil sa dai dovada de vanitate, egoism si fariseism si sa te consideri un misionar al legionarismului.
La fel precum Corneliu Coposu in 1994, eu nu inteleg de ce legionarii si neo-legionarii nu se unesc in primul rand din punct de vedere spiritual, iar mai apoi din punct de vedere politic pentru a recreea acea miscare puternica ce odata s-a numit Miscarea Legionara. Domnilor lasati deoparte rivalitatile personale, numele organizatiilor sub care mometan militati, si functiile nesemnificative pe care momentan le ocupati in cadrul acelorasi organizatii pentru a va da mana si recladi Legiunea Arhanghelului Mihail. Legiunea traieste in inimile voastre si inca de la fondare a existat doar in inimele membrilor, nume oficializat avand doar aripa politica, nume ce a fost schimbat de doua ori. Nu cum se va numi Legiunea in zilele noastre este important, ci ceea ce Legiunea reprezinta in inimile membrilor. Si atat timp cat nu exista unitate si pace intre toti promotorii legionarismului, spiritul legionar nu este autentic. Nu observati ca diversele organizatii asa-zise legionare se comporta exact la fel ca partidele politice romanesti ce dintotdeauna au fost dezbinate, motiv pentru care interesul Romaniei a avut mereu de suferit. Deschideti ochii domnilor caci spiritul legionar sufera precum sufera Romania!
autor: Remus Tanasa
)))))))))))))))) omfg
