Pe Maia Morgenstern am intalnit-o, de curand, la Teatrul National, unde a venit cu metroul, cu două ore inainte de a urca pe scena În cabina sa, in timp ce se aranja pentru spectacol, am stat de vorbă pe indelete cu actrita aleasă de Mel Gibson să intre in pielea Fecioarei Maria, in 2004. Iar cand am intrebat-o de ce nu a mai facut apoi parte din alte proiecte turnate peste Ocean, alaturi de actori consacrati langă care si-a câștigat de mult locul, mi-a spus că a fost pedepsită pentru a fi jucat in Patimile lui Cristos. Am descoperit-o pe Maia Morgenstern asa cum mi-o imaginam: o artistă de o finete iesită din comun, care iși iubeste profesia indiferent că o practică aici sau la Hollywood.
Mi-ati spus că ati ajuns cu metroul, in seara asta, la teatru. Circulati cu metroul, nu aveti orgoliul celebrității?
Pai, nu sunt atat de bogată incat să-mi pot permite să circul altfel si să-mi pierd vremea! Orice altă formă de a mă deplasa, sincer vorbind, e pierdere de vreme. Vreau să câștig timp, or, cu metroul, pe langă faptul că durează mai putin să ajungi dintr-un loc in altul, vezi oameni! Și intr-o zi, cand esti deprimat, cand ai impresia că nimic nu merge si n-o să mai mearga iți zambeste cineva! Iar lucrul asta mă bucură foarte mult.
Aveti, deci, si zile proaste
Sigur, si foarte proaste. La ele e limpede că noi insine contribuim, cu prostiile din capul nostru, cu ganduri negre care aduc alte ganduri negre...
Și cum vă alungati starile acestea ca ele să nu transpară pe scena
Acum, nu vreau să sune ca o terapie, că teatrul nu e o terapie, dar e benefic să te concentrezi, să-ți doresti din adancul sufletului să creezi o altă realitate. Nu stiu un actor care să spună mai, de mi-ar iesi prost!. Îți doresti să-ți iasă bine, nu? Adică să ai acea forță de a convinge, creand o realitate in care inviti. Spectatorii trebuie să ti se alature in trairea unei experiente. O realitate de fum, care se risipeste după două ore. Poate ramane un gand, o senzatie, o perceptie
Asta credeti că este menirea actorului?
Sigur că da, care ar fi alta?
Pot exista un milion de raspunsuri
Nu, cred că asta este. O definitie mai bună decat cea a lui Aristotel n-am citit: menirea teatrului este aceea de a infiora publicul, oamenii, de a-i face să se emotioneze, să se gandeasca de a inspira. Este un gand, o aplecare, o formă de grija Am grijă să nu existe un echilibru care odată spart, odată bruiat, odată desfiintat, atrage după sine mari nenorociri.
Cum vedeti dvs. teatrul de astazi? În ce etapa se află el?
În etapa in care se află de-o viață: a cautarii. Cauta se cauta Asumandu-și conditia efemerului.
Privind in urma
Privesc inainte, privesc inainte, privesc inainte! (zambeste)
Dar vă duc, totusi, cu gandul putin mai in urmă: v-ati fi dorit un alt parcurs profesional?
Nu, chiar nu.
Regretati ceva?
Sigur, regret o groază de lucruri! O multime!
Care sunt acelea?
Nu vreau să vi le spun si nici n-o să vi le spun vreodata Eu cu sinceritatea merg pană unde pot, asa cum pot eu. Cand nu mai pot, ori mint, ori spun că m-am oprit.
Vă multumesc, atunci, că nu mă mintiti! Știu că ati vorbit mult despre ce urmează să vă intreb, despre celebrul film Patimile lui Cristos
Dar a trecut, haideti să vorbim si despre altceva!
Sigur că vorbim si despre altceva, dar vreau să vă intreb: acel succes cum de nu a adus cu sine alte proiecte peste Ocean?
E normal, pentru că am fost pedepsita mi s-a si spus lucrul asta! Mi s-a spus textual.
Din cauza tuturor controverselor pe care filmul le-a provocat?
Da, da Și mi-a fost greu un timp si după aia am luat-o, pur si simplu, de la capat. Acum nu mai am nici un fel de sentiment vizavi de acest episod. Doar am constatat, am luat act si nu mă las coplesită deloc. Sunt acelasi artist. Pe langă asta, nici n-am raspuns conform standardelor: Acest rol mi-a schimbat viata. Nu, acest rol nu mi-a schimbat viata sau conceptiile. A fost o mare tragedie că n-am spus asta! De fapt, aici a fost problema, in ceea ce mă priveste - pe langă faptul că au fost discutii de genul: O evreică a jucat in filmul asta!, ca si cum a fi actor e pe religii -, problema a fost că eu nu mă aliniez, nu mă conformez, nu mă supun. M-au intrebat multi și acum, că ai jucat acest rol, cum ti-a schimbat destinul, conceptia, religia?. În nici un fel, am raspuns. Cum poti să spui asta?, au zis. Este un rol pe care l-am iubit, pe care l-am tratat cu toată seriozitatea, prin problematica pe care a pus-o, prin modul interesant, complex in care am fost invitată să mă achit de sarcinile profesionale.
Cine anume v-a pedepsit?
Asta n-am sa va spun.
După ce s-a incheiat acest proiect, ati ramas in legatură cu Mel Gibson?
Da. Acum, cand se poate, ii transmit cate un semn, o felicitare cu ocazia sarbatorilor, iar domnia sa, atunci cand doreste să mă contacteze, să-mi raspunda o face. Cand nu poate, nu trebuie. Nu suntem prieteni.
Ce sentiment aveti atunci cand vă uitati la propriile dvs. filme?
Critic, duios Nu-mi propun să mă obiectivez in mod absolut.
Primesc foarte des comunicate de presă despre fetele care joacă in telenovelele de la Acasa TV. În aceste comunicate, ele sunt numite actrite, la fel ca dvs. sau ca doamna Olga Tudorache, de exemplu. E firesc să fie asa?
Sunt tineri ac domni si doamne si domnisoare care doresc, la modul cel mai serios, să fie actori, să interpreteze niste personaje. Cat reusesc sau nu, asta e deja o chestiune care se poate discuta intr-un alt context, de catre altcineva. Că doresc lucrul asta, că se luptă si muncesc foarte serios pentru acest lucru e un fapt cat se poate de real.
Am fost pusă in dificultate cand ar fi trebuit să spun actriță X si actriță Maia Morgenstern.
Și atunci, Harvey Keitel ce-ar fi trebuit să facă atunci cand a fost pus să joace cu actrita Maia Morgenstern din Romania? Cu toată sinceritatea vă spun: am colaborat si asta a fost.
Despre feminism ce parere aveti?
Este expresia unor sute de ani de oprimare. Sigur că feministele pot cadea intr-o altă extremă si-și pot face mai mult rau. Sunt bolile unei copilarii, chiar dacă ni se pare că feminismul a apus. Femeile n-au avut drept de vot! Nu conta parerea lor. Sigur că unele manifestari chiar sunt ridicole. Se ajunge la niste teorii, postulate si teze de rasul curcilor. Repet, cred că fac mai mult rau decat bine.
Credeti in ideea că femeia este egalul barbatului si uneori mai mult de atat?
Nu cred in generalități din astea. Fiecare om este ceea ce doreste intr-adevar să fie. Depinde mult de educatie, de context, de traditie, dar in generalizari nu cred.
Faceti eforturi pentru a vă mentine in forma
Da, se munceste foarte mult la capitolul asta. Și la sala si acasa si in parc, cu fetele foarte mult. Nu mă chinuiesc insa imi face placere, e o formă de respect față de corp, față de sanatatea mea. Am 50 de ani, azi-maine! Nu mai fumez, am grijă cum mă hranesc, cum mă hidratez. Vin si bolile, mai devreme sau mai tarziu. ȘTiti ce se intampla E o chestiune de voință, de a opta pentru un anumit fel de viață. Sunt femei care nu se lasa nu devin nepasatoare, nu-și urasc propria existență, propriul corp, propria varsta E o formă de respect, de a-mi simti corpul prieten, de a-l ajuta. Și mintii mele ii face bine. Caci trec anii, iar o delasare cred că spune multe despre felul in care te respecti, in care te iubesti asa cum esti. Ca să poti darui celorlalti, trebuie să te pretuiesti tu, pe tine insuti. Dacă n-ai să fii tu convins să ai ceva de daruit, de spus, de comunicat, atunci
Cu inaintarea in varstă in ce fel de relatie sunteti?
Există amurguri superbe. Poti să te sperii de noapte sau să privesti noaptea instelata superbă si catifelata Depinde ce vrei. Ai un prilej de odihna atunci cand chiar ti-ai facut treaba si nu ai spaimele noptii atunci noaptea e binefacatoare. Și pastratoare a tainelor, a misterelor, a visului. Drag imi e si nu-mi e spaimă de vis.
Vorbiti intr-o poezie continua Asa vorbiti mereu?
Da. Evident că mai si glumesc si sunt si multe alegorii pe care le folosesc, si aluzii, si autoironie Dar sunt gata să-mi asum pacatele, defectele, derapajele, si atunci, din punctul asta de vedere, nu sunt vulnerabila
Dar cand sunteti vulnerabila
Atunci cand e vorba de copii, de sanatatea lor, de viață in familie, de felul in care merg lucrurile in familie.
MAIA, PE SCURT
Cantecul preferat: Să stii, maicuta mea, Dan Spataru
Cartea preferată: Foarte greu de spus. Don Quijote de Cervantes, Poveste despre dragoste si intuneric de Amos Oz, Iosif si fratii sai a lui Thomas Mann.
Mancarea preferată: Iaurt.
Cel mai drag rol: Nu, nu, nu-i drept! E o intrebare nepotrivita cum le-a spus Buddha discipolilor sai cand l-au intrebat pe care copil il iubeste cel mai mult.
Partea preferată a zilei: Sunt zile cand serile sunt minunate, altele cand imi plac mai mult diminetile. Mai degrabă aș putea să spun care e partea cea mai neplacută: cea din zona pranzului, de la inceputul după-amiezii, cu care nu sunt prietenă deloc.
Cel mai frumos loc din lume: Acolo si atunci unde sunt cu copiii mei, acela e timpul si locul preferat.
Ce detest cel mai mult la oameni: Nu, nu detest. Nu mă situez undeva in afara ca să judec astfel.
Cel mai fericită am fost: De fiecare dată cand s-au nascut copiii mei.
Cel mai nefercită: Despre asta nu discut. Dar, evident, e legat de disparitia mamei. Pentru că au fost momente in care credeam că o nefericire mai mare ca asta nu poate exista. Și, de fapt, a venit peste, si a venit peste, si peste
Pe Maia Morgenstern o puteti vedea la Teatrul National, in Livada de visini si Burghezul gentilom, si la Teatrul Evreiesc de Stat, in Driving Miss Daisy, Jocul regilor si in cea mai nouă premieră O tragedie dentară, in care joacă alaturi de fiul ei, Tudor Aaron Istodor. - Interviu din ziarul Puterea.
De ce nu pot fi toti evreii ca ea?
Cine a vazut "portretul luptatorului la tinerete"?
Ce impresie v-a facut?
))