Badia Traian Trifan a deschis calea spre sfintenie. O evocare a mentorului generatiei 1948
Este scris in Sfanta Biblie: Iată iți pun in față Viata si binele, Moartea si raul: Alege! Iată cele două vointe, care intr-un permanent conflict iși dispută stapanirea asupra omului. Omul caută viata si binele, dar sfarseste de multe ori in moarte si rau. Omul lupta infruntă ispita si moartea. Omul " Dumnezeu S-a dat pe sine Pildă si Model, pentru cei ce vor să se elibereze din robia pacatului si teama de moarte implorand binecuvantarea cereasca caci toată darea cea bună si darul desavarsit de Sus este. Și Marturisesc: Sunt robul 1036.
Acestea sunt cuvintele Badiei Trifan, cum ii placea să i se spună si ne ingaduia noua celor mai mici să-i spunem. Era doctor in drept, ofiter in Armata fost prefect al Judetului Brasov in perioada 1940-1941, care, pentru credinta lui in Dumnezeu si dragostea de Țara a fost condamnat 16 ani inchisoare si a executat 22 de ani.
Îl pomenim astazi pentru a sterge rugina uitarii, pentru a ne ruga pentru sufletul lui, pentru a marturisi si noi, cei care l-am cunoscut c-a fost un erou al cinstei si demnității, exemplu de viață, ce mergea numai pe caile indicate de onoare si pentru că el a fost un Îndreptar de viață spirituala in batalia cu fortele intunericului si pentru că el este cel care a spus puterii comuniste: Sunt rob si robul n-are voință.
Și-l mai pomenim pentru faptul că el este intemeietorul acelei scoli care a deschis calea spre sfintenie: Valeriu Gafencu, Ion Ianolide, Anghel Papacioc, Marin Naidin, Nicu Mazare, Virgil Maxim, si câți inca toti sunt ucenicii ce-au luat lumina de la Badia Trifan.
Fiu de țăran din Lancram, urmează scoala la Sebeș Alba, apoi la Blaj, Sibiu, Brasov. Urmează scolile la stiinte juridice, iar apoi pleacă in razboi (primul razboi mondial) sub Austro-Ungari iar după razboi se stabileste la Brasov. Fiind prieten cu Ionel Mota, intră in Miscarea Legionară si se daruieste cu toată fiinta lui, alaturi de generatia de la 1922, luptei pentru afirmare identității nationale, a adevarului si dreptății.
În perioada 1940-1941 avea să fie numit prefect al Judetului Brasov. După rebeliunea facută de Antonescu este condamnat la 16 ani temniță grea si trimis la Aiud.
Problema ce se punea la ora aceea a supravietuirii, caci cei 10, 15, 20 de ani condamnare trebuiau executati. Pentru legionari, nu exista reeducare sau gratiere. Ideea Badiei Trifan a fost: Drumul Crucii, Drumul jertfei lui Hristos. Calea spre Dumnezeu este singura care ne va scoate la liman. Și astfel s-a format grupul sufletistilor sau al Biblistilor, cum li se spunea. El, Badia Trifan, prin daruire totala prin jertfă totala prin propriul exemplu " mediatie, post, rugaciune " a format la Aiud cohorta de sfinti. Eu sunt calea, adevarul si viata, suferintele n-au mai contat. Crucea trebuia dusă si Golgota suferintelor a fost dusa caci tot badia Trifan i-a spus lui Ion Gavrilă Ogoranu: Brazii se frang, dar nu se indoiesc.
Începuse razboiul in 1942. Cei condamnati eram trimisi pe front, pentru reabilitare. Badia Trifan a spus raspicat: Pe front merg, dar nu am ce reabilita. Față de neam nu am gresit cu nimic. Un exemplu de mare demnitate. Aici apare figura lui impunatoare, cum spunea cineva: darz, aspru, parea figura unui Dac coborat de pe Columna lui Traian. De altfel era placut la vorba ca si la suflet. Mereu cu sufletul pe față, mereu cu vorbă buna prezenta lui aducea pace si intelegere. Cand era vorba insă de a lua o atitudine devenea aspru, darz ca o stancă si nu facea rabat de la nici un principiu. Apara adevarul, cinstea, onoarea si credinta in Dumnezeu.
Pus in lanturi, a mers mai departe pe Drumul Golgotei. Cine ii putea intelege zbuciumul, cine ii putea patrunde sufletul? Gandurile lui sunt adevaruri care te conving că a fi crestin este in primul rand a te supune poruncilor lui Dumnezeu. Prin aceasta iți gasesti libertatea. Robul 1036 devine liber, iși gaseste mantuirea.
Sursa: http://foaienationala.ro/badia-traian-trif...atiei-1948.html
