REEEEEEvenind la discutia despre evenimentele din 21-23 septembrie, iata cum vad eu lucrurile. In primul rand, trebuie admis ca existau frictiuni intre Antonescu si Miscare.
In ciuda declaratiilor sale, Antonescu nu a vazut Miscarea decat ca un aliat de conjuctura. In timp ce Miscarea dorea TRANSFORMAREA societatii dupa principiile legionare. Ori acest lucru era un fenomen de durata, imposibil de pus in practica in cateva luni.
Principalul repros al lui Antonescu era legat de dezordinile din tara create de legionari. De altfel i-a si scris lui Sima, de mai multe ori pe aceasta tema. Aceste scrisori sunt arhi cunoscute, ca si raspunsurile lui Sima. Nu mai insist.
Ori ordinea si legea erau asigurate de Ministerul de Interne, al carui portofoliu, prin intelegerea dintre cele doua parti, era legionar. In speta, apartinea Generalului Petrovicescu.
Interesant este ca la impartirea ministerelor, Antonescu a spus ca doar 4 functii NU se negociaza: presedintele consiliului de ministri( adica el, normal), ministrul apararii( tot antonescu), ministrul justitiei pentru Mihai antonescu si subsecretar de stat la interne, colonelul Rioseanu....
Asa. Prima nemultumire a lui Antonescu fata de legionari s-a manifestat sub forma acuzarii lui Petrovicescu ca nu este in stare sa mentina ordinea in tara, ca urmare a unor descinderi surpriza ale Politiei si arestari ale unor politicieni. Tatarescu, Argetoianu, Ghelmegeanu si Gigurtu, mai exact.
Cel ce facuse aceste aceste arestari nu erau facute de prefectul Politiei Bucuresti, colonelul Zavoianu sau sub autoritatea sa, ci de un anume Stanga. Acesta isi va recunoaste initiativa, dar va fi prea tarziu pentru Zavoianu. Colonelul va fi inlocuit din functie, la cererea lui Antonescu. Desi era un minister legionar, Antonescu vrea sa-l numeascaPREFECT pe Generalul Palangeanu, din afara legiunii.
Amintindu-si totusi ca nu era o numire care sa corespunda INTELEGERII dintre el si Miscarea, Antonescu renunta, Sima convingandu-l pe Zavoianu sa-si dea demisia si numeste alt prefect Legionar.
Un alt incident notabil a fost acela cand subsecretarul de stat de la Interne, Colonelul Rioseanu, da ordin - fara aprobarea lui Petrovicescu - Jandarmilor si Prefecturilor ca Miscarea ii va ucide in noaptea de anul nou (sic!) pe toti fostii opozanti politici:
"Ministerul avand informatii ca in ajunul si noaptea Anului Nou s-a hotarat executarea oamenilor politici ai vechiului regim din judetul dv. va invit ca de urgenta, impreuna cu comandantul garnizoanei si comandantul legiunii de jandarmi, sa luati cele mai severe masuri pentru garantarea vietii tuturor acestor oameni politici ce sunt in acest judet.
Se vor supraveghea locuintele lor in asa fel ca la prima tentativa de dezordine sa se ia masurile convenite.
Va invit ca prin masurile ce veti lua sa asigurati linistea si ordinea cea mai perfecta in judetul dv. Toti cei ce se vor abate de la ordinele si dispozitiile in vigoare vor fi imediat arestati si deferiti instantelor judecatoresti. În caz ca se vor opune cu focuri de arma, sa se traga in ei."
Evident, nu s-a intamplat nimic. Din nou acest nume, Rioseanu...
Un alt eveniment se constituie intalnirea lui Antonescu cu Sima pentru a-i arata acestuia un dosar intreg de abuzuri ce ar fi fost savarsite de legionari pe cuprinsul tarii. Aceste "fapte" au fost prezentate in cartea "Pe marginea prapastiei", scrisa de oamenii Maresalului,
Dau doua exemple din cele ce se reprosau Miscarii: la Timisoara, seful organizatiei judetene a Miscarii se duce la un patron de fabrica si ii cere marirea salariului pentru angajati. Evident, acest lucru nu se intampla. Motivul pentru care facuse aceasta cerere nu era coruptia, ci pentru ca observase conditiile de viata si munca improprii ale muncitorilor.
Apoi la Tulcea, niste legionari care faceau de serviciu la prefectura observa niste copii mergand desculti prin zapada. Se duc la primul magazin intalnit de incaltaminte ( al unui evreu) si ii cer sa doneze niste perechi de pantofi pentru acei copii. Acesta, de voie-de nevoie, accepta. Dupa terminarea evenimentelor din 21-23 ianuarie, acelasi evreu ii va reclama pentru furt.
Evident, aceste fapte incalca legea. Dar despre astfel de ilegalitati era vorba atunci. Nu fapte de coruptie sau crime. Alteori erau sarite anumite proceduri legale sau norme de aplicare...
Problema era ca oamenii nu erau obisnuiti sa lucreze intr-un stat si era greu sa scape de mentalitatile de revolutionari. Dar in ce tranzitie nu exista probleme? Daca am fii judecat la fel de dur democratia, renuntam la ea dupa prima luna ....
Revenind. Dupa toate acestea, urmeaza ca punct culminant, uciderea maiorului Doring,seful transporturilor Misiunii Militare Germane. Astazi, se stie ca asasinul, Dimitrie Sarantopoulos, era agent al serviciilor secrete occidentale.
Acesta a intrat in tara cu un pasaport turcesc. Iata ce i s-a reprosat Generalului Petrovicescu de catre regimul Antonescu, drept scuza pentru destituire:
"În plin centrul Capitalei se petrece un atentat-asasinarea Maiorului german Döring " la hotelul unde domicilia misiunea militara germana, fara ca Siguranta Generala si Prefectura Politiei sa aiba cel putin un agent de supraveghere sau vreo informatie de prevenire a atentatului - "Pe marginea prapastiei- capitolul "privire generala"- pagina 17.
Acuzatiile sunt in cel mai bun caz hilare: incidentul s-a petrecut la hotelul unde statea delegatia germana, fiind pazit de soldatii germani. Ce sa caute politia sa protejeze Armata? Si germana?
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca Siguranta avea un sef numit de Antonescu! Respectiv pe Eugen Cristescu. Iar seful informatiilor militare era.... Alexandru Rioseanu, subsecretarul de stat de la Interne...
Antonescu ii reproseaza totul lui Petrovicescu si il demite. Desi era Minister apartinand prin intelegere Miscarii( dupa cum am vazut la demiterea prefectului de politie Bucuresti), Antonescu trece peste capul tuturor si il numeste Ministru de Interne pe generalul Dimitrie Popescu.
Iata comunicatul lui Antonescu:
Generalul Antonescu l-a inlocuit pe Generalul Petrovicescu de la Ministerul de Interne pentru urmatoarele motive:
1. Pentru a intari ordinea interna, care, in ultima vreme, reclama noi masuri de liniste si autoritate, spre a curma actele de anarhie, insusirile de avere in scopuri personale si care conduc la dezordine economica.
2. Pentru ca Ministerul de Interne, 9 ore dupa comiterea unui asasinat impotriva unui brav ofiter german, nu luase masurile impuse de imprejurarile crimei.
3. Pentru ca nu ordonase nici o paza la sediul Misiunii Militare Germane".
Deci 9 ore i-au fost de ajuns lui Antonescu pentru a-l demite pe Petrovicescu. Nu o zi, nu doua, ci 9 ore... In schimb niciun cuvant despre Cristescu... Asta se intampla pe 20 ianuarie.
Reactia lui Sima? Convoaca o manifestatie a studentimii, in care se citeste o scrisoare redactata de el si Viorel Trifa(Presedintele Uniunii Nationale a Studentilor Crestini Romani) in care se cere demiterea lui Rioseanu si a celorlalti vinovati si revenirea in functie a lui Petrovicescu. Mai mult, nu se sufla un cuvant contra lui Antonescu si acesta este aclamat!
Manifestatia din fata Presedintiei se termina fara nicio tulburare. S-a scandat numele lui Antonescu, cerandu-se doar reinstalarea lui Petrovicescu in fruntea ministerului si pedepsirea adevaratilor vinovati.
Din punctul meu de vedere, e clar ca aceasta manifestatie, la care au luat parte zeci de mii de oameni, a fost un raspuns acordat lui Antonescu, dar si un avertisment, pentru a vedea ca Miscarea are suport popular si inca unul foarte mare.
A doua zi. Pe 21 ianuarie, Antonescu da ordin armatei sa inlocuiasca fiecare prefect si chestor legionar. Acest ordin nici macar nu era scris si semnat de Conducatorul Statului si al Armatei( respectiv Antonescu) ci de comandamentul local al fiecarui judet.
Cu acest ordin, militarul se prezenta la prefectura. Ori, ordinea constitutionala era alta: fiecare prefect trebuia numit de conducatorul statului prin decret( asa cum se facuse la numirile legionarilor), semnat de acesta si abia dupa publicarea in Monitorul Oficial se facea schimbarea.
Din punctul meu de vedere, cand ordinea constitutionala, legala, se incalca, avem de-a face CU O LOVITURA DE STAT a lui Antonescu. Unii autori, printre care Ioan Scurtu sau Florin Constantiniu, au scris ca fiind o situatie exceptionala, se putea trece peste normele legale.
Dar despre ce situatie exceptionala vorbim? Nu era nicio tulburare in tara, niciun ranit, niciun mort! S-a scris ca legionarii pregatisera o revolta Armata contra lui Antonescu si in acest sens erau pregatite depozite de armament si munitii!( cine are astfel de surse bibliografice, il rog sa le prezinte).
Aceasta acuzatie este aberanta. Nu numai ca legionarii nu au inceput ostilitatile, dar pe 20 ianuarie, a emis un ordin prin care PREFECTII erau convocati la Bucuresti pe 21 pentru "consfatuiri economice". Chestorii de politie au primit acelasi ordin, de la...Alexandru Rioseanu.
Calea era deschisa armatei pentru a ocupa institutiile statului. Dar, stupoare. Populatia iese in strada, in mare parte o oraselor tarii. In unele, cel mai cunoscut caz fiiind orasele din estul tarii, Armata a fraternizat cu Legionarii, organizand patrule comune!
Iata ce s-a intamplat la Sibiu:
"Scurt dupa ce ajunsesem la Chestura, a aparut in fata portii acesteia un ofiter in grad de maior, acompaniat de o escorta militara, cerand sa fie lasat sa intre in localul politiei. I s-a comunicat ca poate intra, insa fara escorta. De asemenea i s-au dat asigurari ca, dupa ce se va achita de misiunea ce-o avea, va putea parasi chestura in orice clipa va dori, fara nici un fel de impiedicare.
[...]
De la primele cuvinte schimbate cu maiorul Gheorghe Dorin, mi-am dar seama ca am de-a face cu un om cult si de fina educatie. Desi, in situatia data, ne gaseam fata in fata ca adversari, conversatia ce-a urmat, a fost dusa intr-un limbaj foarte ponderat si intr-un ton aproape curtenitor.
În executarea misiunii primite de la superiorii sai, ofiterul mi-a inmanat apoi o hartie ce continea doar cateva randuri batute la masina, semnata de insusi Generalul Leventi, Comandantul Corpului de Armata din localitate. Textul acestei hartii era aproximativ urmatorul:
D-l Maior Gheorghe Dorin este delegat de noi cu conducerea Chesturii Politiei Sibiu... Veti face imediat predarea... etc.
Desigur, ca functionar public, numit si intarit in functiune de guvernul prezidat de insusi Generalul Antonescu, am refuzat sa dau urmare acestei invitatii (sau mai exact somatii) redactata si semnata de un comandant militar, lipsit in acest caz de orice calitate legala.
Iata ce i-am raspuns - cu aproximatie - Maiorului Dorin, in timp ce-i restituiam ordinul scris, prin care mi se cerea predarea chesturii:
Numirea mea in fruntea institutiei ce o conduc nu mi-a fost retrasa pana in clipa de fata, sub nici una din formele prevazute. Din partea Ministerului de Interne - va dau cuvantul, domnule maior - n-am primit nici un fel de ordin: nu am nici o cunostinta sa fi fost destituit sau macar suspendat din serviciu. Ma gasesc deci in exercitiul legal al functiei in care ani fost numit, iar datoria mea este de a apara in acest oras ordinea legala impotriva oricaror incercari de tulburare sau rasturnare a ei, din orice parte ar veni... tinand seama ca nu ne aflam nici sub stare asediu, refuz categoric de a lua in considerare un ordin venit de la o persoana sau autoritate lipsita de competenta...
Maiorul a recunoscut ca situatia ce s-a creat este intr-adevar cum nu se poate mai confuza, ca el nu intelege nimic din ceea ce se petrece; in ce-l priveste, el executa doar un ordin.
Discutia a continuat apoi pe un ton mai familiar, iar la sfarsit am adaugat zambind:
Ce-ati zice D-voastra, domnule maior, care sunteti Comandantul regimentului 36 Obuziere, daca intr-o buna zi m-as prezenta la D-voastra cu o hartie semnata de... hai sa zicem, de Înalt Prea Sfintia sa Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, cerand sa-mi predati comanda regimentului...? Mi-ati preda-o?" - Nicu Iancu, "Sub Steagul lui Codreanu, paginile 140-142.
Iata situatia de pe 21 ianuarie, cum a fost vazuta de Sima:
"Comandantul Corpului IV din Iasi, Generalul Coroama, nu numai ca n-a trimis Armata sa ocupe institutiile publice, ci a fraternizat cu Miscarea. I-a chemat la sine pe sefii legionari si a cazut de acord cu ei ca sa mentina impreuna ordinea in tara, in perfecta armonie.
La Brasov, Generalul Corneliu Dragalina, Comandantul Corpului de Armata VI a urmat o conduita asemanatoare. A refuzat sa execute ordinele lui Antonescu de a trimite Armata sa-i scoata pe legionari din institutiile publice, pe care acestia le detineau in mod legal. A luat contact cu sefii legionari si a convenit ca sa se respecte reciproc si sa vegheze in comun la mentinerea ordinii.
La Sibiu, sediul Corpului VII Armata, s-a petrecut o timida incercare din partea comandantului local de a lua in stapanire Chestura si Prefectura de Politie, conform ordinelor primite. Generalul Leventi, Comandantul Corpului, a trimis ofiteri, cu ordine semnate de el, ca sa ia in primire institutiile publice, aflate in posesia legionarilor. ( scena e descrisa mai sus)
Generalul Leventi, in fata rezultatului negativ al demersului sau, n-a fortat nota. A luat act de refuzul legionarilor de a preda Prefectura si Chestura si a consemnat trupa in cazarmi. Nici al treilea Corp de Armata, care avea ca raza de actiune Ardealul de Vest si cu Banatul, nu raspundea la ordinele lui Antonescu.
In Dobrogea comanda Generalul Avramescu. La Tulcea, la Constanta, Avramescu a trimis unitati militare ca sa ia in stapanire institutiile publice, cu succes partial. La Tulcea, Armata a ocupat prin surprindere Prefectura, profitand de lipsa Prefectului Mitica Predescu, convocat la Bucuresti, dar legionarii, prinzand de veste, s-au baricadat la Chestura, unde au ramas pana ce a venit ordinul meu de evacuare. La Constanta, institutiile publice au ramas pana in ultima clipa in mainile legionarilor.
Generalul Popescu, care comanda Divizia de la Galati, s-a inteles din primul moment cu autoritatile legionare ca sa pastreze in comun ordinea. Iata marturia lui Gheorghe Costea, care a trait aceste zile la Galati.
Ordinul dat de generalul Antonescu, ca Armata sa ocupe cladirile publice, n-a avut nici o urmare la Galati. Ofiteri desemnati sa ia in primire institutiile publice nu s-au prezentat si nici nu s-a recurs la forta. Primaria, Prefectura, Chestura, si-au continuat serviciul normal. Nu a fost nevoie sa ne baricadam in ele, pentru a le apara contra unei actiuni militare, deoarece Armata nu a intervenit - . (Marturii despre Legiune, pp. 63-64).
Bucurestiul era sediul Corpului II Armata si dispunea de puternice contingente militare. Nu e nici o indoiala ca daca regimentele din capitala s-ar fi napustit asupra institutiilor publice ocupate de legionari, le-ar fi ocupat cu usurinta. nfrangerea lui Antonescu pe plan militar la Bucuresti se vedea cu claritate din situatia penibila In care a ajuns. Se refugiase in Palatul Presedintiei, unde se baricadase ca intr-o cetate, iar dincolo de Piata Victoriei, capitala era totalmente in mana legionarilor. Generalul Antonescu era prizonier in Palatul Presedintiei. La o suta de metri de Palat, masele legionare controlau intrarile si iesirile spre oras. În acest perimetru a ramas Antonescu blocat, pana ce a venit ultimatumul lui Hitler" - Sima, Era Libertatii
O alta dovada care sustine faptul ca NU a fost o rebeliune legionara e dat de faptul ca primele victime ale evenimentelor au fost Victor Silaghi, prefectul judetului Prahova. Pai daca legionarii ar fi atacat Armata, nu ar fi fost invers?
La finalul zilei de 21 situatia era astfel: legionarii controlau Moldova, Banatul, Ardealul, Capitala si mare parte din Dobrogea. Muntenia si Oltenia erau impartite.
Pe 22 ianuarie, Antonescu ii comunica lui Sima prin Nicolae Petrascu, Secretarul General al Legiunii, ca situatia NU mai este sub controlul sau si ca ii ofera conducerea statului! Mai mult, lui Sima i se cerea si numele ministrilor din noul guvern, care urmau sa fie prezentati Germaniei.
Dar, stupoare: neconsiderandu-l pe Antonescu principalul vinovat, Sima il roaga in acea scrisoare sa ramana sef al statului. Antonescu a recunoscut acea lista, dar a spus ca ar fi fost de fapt un ultimatum.. Aici nu stiu ce sa cred.
Oricum, parerea mea e ca totul se putea termina aici, fara varsarea de sange ce a urmat. Dar....
Pe 22 ianuarie, Antonescu cere interventia Armatei Germane in favoarea sa. Cum Sima nu a fost la intalnirea cu hitler de pe 14 ianuarie, probabil ca hitler s-a hotarat atunci pe cine va sustine in caz de probleme...
Pe 23 vine ultimatumul lui Hitler: "Führerul face apel la patriotismul legionarilor si insista ca linistea sa se restabileasca cat mai curand. Evenimente importante se pregatesc in aceasta parte a Europei, care necesita ordinea si linistea in Romania. Generalul Antonescu este de acord sa promita ca daca rezistenta legionara inceteaza imediat, nici un legionar nu va fi urmarit si Miscarea nu va fi trasa la raspundere.
La ora 5 dimineata, Sima ordona tuturor legionarilor sa paraseasca institutiile in care, de drept, isi desfasurau activitatea.Ordinul a fost transmis si prin posturile de radio si a aparut si intr-o editie speciala a ziarului Cuvantul.
Pana pe 23 seara, 24 dimineata, legionarii erau plecati din institutii. Si cu toate astea, pe strazile capitalei se deschide focul. Peste 800 - dintre care 20 de legionari - de oameni isi pierd viata, spun sursele legionare.
S-a tras inclusiv asupra sediilor Miscarii, din Gutenberg si Strada Roma. Sub ce pretext? Ca nu erau institutii ale Statului?
Sursele oficiale, citate de Florin Constantiniu, spun ca au murit 21 soldati si alti 53 au fost raniti. Dar acelasi Constantiniu ne spunea de "depozitele de armament" ale legionarilor? Pai daca ei aveau depozite, ei ar fi atacat primii, ar fi murit doar 21 soldati, in TOATA TARA?
In legatura cu evreii ucisi in aceasta perioada, se pune intrebarea; daca legionarii s-au baricadat in sedii, cine i-a ucis? Cand legionarii erau ucisi de Armata, cine avea timp sa jefuiasca si sa omoare evrei la periferia capitalei?
Din punctul meu de vedere, a fost o lovitura de stat a generalului antonescu si de victimele acestor evenimente nu poate fi decat el vinovat. A fost cea mai mare greseala a generalului si avea sa-i fie fatala, in final.
Cam astea sunt datele mele. Daca ati consultat surse de incredere sau cunoasteti materiale bibliografice care sa faca lumina asupra acestor evenimente... le astept aici.
"Victoria lui Antonescu, cu ajutorul german, pe lunga durata, s-a dovedit a fi o victorie a la Pyrrhus; a fost egala cu o sinucidere politica. Distrugerea Miscarii Legionare insemna ca regimul si-a pierdut orice sprijin in popor. A devenit un sistem mort , asa cum fusese si guvernul autoritar al Regelui Carol II. În ceasul primejdiei, nu s-a ridicat nici o mana sa-l apere. O mica revolutie de Palat a fost suficienta pentru a-l doborî, Wilhelm Hagen
esti genial !
. De altfel, si-n timpul evenimentelor din 21-23, in loc sa-si coordoneze camarazii, "vagabonda" din casa-n casa, pentru a fi sigur ca scapa cu viata...In niciun caz atitudine de legionar.