La debutul secolului al XIX-lea, in Moldova, sosesc tot mai multi evrei care continuă procesul de "impopulare, reimpopulare si intemeiere a targurilor si targusoarelor", după cum se exprima Elias Schwarzfeld, inceput in secolul al XVIII-lea. Este perioada in care sunt inregistrati intr-un numar tot mai mare in orasele Moldovei, cand evreii contribuie la fondarea mai multor targuri, primind invoiri de la Ioniță Sandu Sturdza sau Mihail Sturdza, interesati in sporirea numarului de birnici. Se consideră că primul targusor intemeiat de evrei a fost Onitcanii, in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, iar cel din urma Drancenii, pe mosia lui Mihail Kogalniceanu in 1862 1.
Cresterea populatiei evreiesti
Targurile, in care componenta israelită era insemnata s-au raspandit din nordul Moldovei pană in sud, in judetele Putna sau Covurlui, constatandu-se o relativă uniformizare a prezentei evreilor in Moldova, dar in continuare, cele mai mari comunități sunt inregistrate in regiunile nordice si, de asemenea, in mediul urban. În această perioadă s-au realizat mai multe catagrafii care, cu toate imperfectiunile lor, oferă o imagine a evreimii moldovene, comparatiile cu cele anterioare confirmă o crestere demografică deosebita inregistrandu-se si cresteri explozive, mai ales in perioada 1831-1838, cand, in unele orase, precum Botosani, se ajunge la 600%, in Bacau - 320%, Falticeni - 256%.
Cresterile demografice mai importante s-au consemnat in marile orase si resedintele de judet unde evreii s-au alaturat comunităților deja existente in Moldova2. Cert este ca după 1829, in Moldova, dar si in Țara Romaneasca numarul familiilor evreiesti creste intr-un mod deosebit, unul dintre factorii determinanti fiind desfiintarea monopolului turcesc in comert care a introdus Țările Romane in circuitul comercial european, ceea ce a oferit un mediu prielnic desfășurarii de catre evrei a uneia dintre activitățile lor traditionale, profitand de faptul că o clasă de mijloc autohtonă era abia in curs de formare si că influenta si puterea economică a grecilor si armenilor era in declin. Ei profitau de experienta si de relatiile pe care le aveau in acest domeniu, in tară si in strainatate si de solidaritatea specifică neamului lor.
Domnitorii pamanteni, apoi cei regulamentari au oferit numeroase hrisoave de invoire pentru asezare in orase si sate, pentru fondarea de mici targuri pe mosiile ce le apartineau sau pe ale unor boieri interesati in cresterea numarului celor ce le puteau plati un "bezman" convenabil si mentIonam pe Anastase Basota Constantin Bals Iordache Rusett, Costache Conachi, Ana Bals angrenati si in alte activități economice in afara agriculturii.
În această perioada evreii au contribuit la fondarea multor noi targuri, cate 3-4 in fiecare judet sau chiar mai mult. Unele targusoare figurau si in domeniul rural si in cel urban, cum este cazul localității Pascani, care este formată din targ, unde erau vreo 91 de negustori, in majoritate evrei (86), trei supusi straini si doi nesupusi darilor si o comunitate rurala alcatuită din agricultori, de origine romana 5 533 suflete3. În unele, evreii se constituiau in singura populatie a localităților sau populatia majoritara si in targurile si targusoarele Moldovei, la 1859, in fiecare existau si familii evreiesti. În 1832, din 40 de targuri cate avea Moldova, opt erau majoritar evreiesti si doar două nu aveau nici o familie evreiască: Podu Turcului si Nicolina4.
De asemenea, si in vechile orase, comunităților existente incă de la sfarsitul secolului al XVII-lea, s-au adaugat contingente importante de evrei. Victor Tufescu, geograf care a cercetat dezvoltarea targurilor moldovenesti in epoca moderna considera că in prima jumatate a veacului al XIX-lea, au aparut 71 de targuri si targusoare, cu o medie de un targ pe an, iar in perioada 1831-1838, cu o medie de trei targuri pe an5.
Mihail Sturdza, sprijinitorul imigratiei
Multi dintre cercetatori au considerat că sprijin imigratiei iudaice au oferit mitropolitul Veniamin Costache, care a permis asezarea evreilor pe mosiile bisericesti si domnitorul Mihail Sturdza, numit "jidan roș" si caruia un autor anonim i-a dedicat versurile:
"Mihail Sturdza, lungă gheară / A bagat jidani-n tară".
Iar lui Veniamin Costache, un poet popular ii zicea:
Unde-au stat Theotoki si Evghene / Și-au facut jidani dughene6.
Domnitorul, numit "fundatorilor jidanilor in tară", a beneficiat de serviciile financiare oferite de evrei prin intermediul marilor bancheri, in frunte cu Michel Daniel, ca un fel de rascumparare pentru evreii care nu posedau un capital, un mestesug sau acte care să le ateste vechimea pe aceste meleaguri7. Un negustor de flori este sfatuit să cultive usturoi, pentru că sunt multi jidani in Iasi. Raspunde: "Eu bucuros aș cultiva pentru acest neam si zece soiuri de plante, incă din acelea care ar imputina generatia, caci, cu asupra de masura deja l-a inmultit marele iubitor de jidani8. Interventia fruntasilor evrei a contracarat dispozitiile "Regulamentului Organic", care cerea constituirea unei "comisii care să elimine din tară evreii fară capatai, fară mestesug si netrebnici [ ] să nu poată intra in Moldova"9.
Influenta rusă a impus numeroase restrictii pentru evrei, dar se spunea in epocă despre ele, că nu sunt luate in seamă de evrei si de marii boieri ai țării. Ion Miclescu, in schimb, nu este de acord că impopularea oraselor cu evrei s-ar datora: "arghirofiliei lui Vodă Mihail Sturdza, pe care degeaba il arată cu o mană primind la rufeturi si cu cealaltă deschizand jidovilor bariera granitelor Moldovei"10. R. Rosetti este insa categoric: "Mihail Sturdza a imprumutat bani de la bancherii si oamenii de afaceri jidovi11.
M. Kogalniceanu, in 1869, facand o analiză a perioadei 1834-1845 privitoare la "chestiunea evreiască", afirma: "La noi, chestiunea n-a fost niciodată religioasă ca in Spania. Navalirea evreilor intre anii 1834-1845, adică nu a tuturor, ci numai a celor fară stiință si fară bani, a ingrijat oarecum spiritele din punct de vedere economic12.
Acelasi I.G. Miclescu considera că targusoarele s-au fondat cu aportul evreilor si cu voia domnilor, care "vazand starea de mizerie dezasperată a Țării de Sus, unde agricultura nu avea chip să-și desfacă produsele pentru că Dunarea era prea departe si de cai ferate incă nu se pomenea, au socotit că unica scapare era crearea de orase a caror populatiuni să mai cumpere cereale si vitele agricultorilor"13. De aceeiasi parere este si consulul prusian din Iasi, J.F. Neigebauer: "Marea problemă pe care alte state n-au rezolvat-o inca si anume aceea de a-i atrage pe evrei spre meserii, este rezolvată in Moldova. O mare parte a evreilor din Iasi traiesc din munca mainilor lor care sunt meseriasi14.
Masuri restrictive
Mihail Sturdza, la cererile tot mai insistente ale negustorilor si mestesugarilor romani, adoptă mai tarziu si masuri restrictive pentru evrei. În 1844, li opreste asezarea pe ulitele mai mari, li ia slugile crestine, izgoneste ca vagabonzi pe cei ce n-au mestesug sau capital de 5 000 piastri, fixează chirii potrivite pentru pravaliile ce ocupa alt ordin ii opreste a lua carciumile de la tară.( era platit de hitler, anti semit, clar!!!! - n.mea)
În acest hrisov, se subliniază faptul că prin astfel de restrictii evreii ar parasi targurile si nu este cu putință a lacui aceste targuri cu sateni, cand cele mai multe mosii au trebuință incă de locuitori...15 De altfel, Mihail Sturdza, incă din 1834, din primul an de domnie, se exprimase pentru comisii de cercetare a procesului de înmultire a haimanalelor, pricinuită mai ales prin sporirea unui numar de jidovi. La 26 aprilie 1844, o lege a Obstestii Obisnuite Adunari, consideră că există o împovarare a locuitorilor de prin sate si de aceea se hotarăște ca jidovii să nu fie slobozi a tine oranzi de bautură sau a specularisi vanzare de ale mancarii nici prin sate, nici pe la drumuri si cere ca evreii ce nu tin oranzi să parasească satele in cel mult trei luni si să se mute in targ. Domnitorul intareste această lege.
Mari boieri ai țării se adresează domnitorului spre a fi ocoliti de prevederile acestei legi, precum vistiernicul N. Roznovanu (privitor la evreii de pe mosia sa Pascani) sau Eufrosina Roset (in privinta mosiei Negresti din tinutul Vaslui)16. Și Ioniță Sandu Sturdza a initiat unele masuri restrictive față de evrei, dar nu au fost respectate. Să amintim faptul că in ianuarie 1828 a poruncit hatmanului A. Roset să oprească intrarea familiilor evreiesti care vin in Moldova de peste Prut si din Bucovina asezandu-se prin targuri si capitală17. Masuri restrictive au fost numeroase incă de la stabilirea evreilor in Moldova, dar putine au fost puse in practică efectiv, renunțandu-se destul de usor la ele. În anul 1859, in Moldova, erau 19 targuri cu o populatie evreiască ce insemna intre 50-70% din totalul locuitorilor, 15 targuri aveau o populatie evreiască de 30-50%, 13 targuri " 10-30%, 5 targuri " 70-90% din populatia totală a targurilor18. Consulul Neigebauer mentiona că cel mai mare loc il ocupă evreii din Rusia, dar si din Posnania, Silezia, Cracovia, oameni egoisti, fară simț de comunitate cu ceilalti locuitori, fară asezaminte adevarate si scoli vrednice de acest nume.
Agentul francez Duclos, in anul 1837, spunea: Evreii [ ] se imbulzesc să vină in Moldova, unde domneste o mare libertate individuala Numarul celor sositi de sase luni incoace este de 10.000. Peste jumatate din populatia Iasilor este israelită. Nicolai de Giers, consul rus la Iasi, considera că imigratia este sprijinită de consulii straini interesati de foloase materiale si astfel erau numerosi suditi de origine evreiasca În epoca se spunea că Moldova este raiul pe pamant pentru evrei, datorită lipsei unei clase mijlocii structurate, datorită pasivității țăranului si a complicității boierilor19.
Opt orase majoritar evreiesti
Elias Schwarzfeld, unul dintre primii istoriografi ai evreilor, a urmarit procesul de impopulare a Moldovei cu populatie evreiască in orase si targuri, dar si in sate, si afirma despre deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea: Fireste, evreii care veniră să se aseze la sate si să le impopuleze erau marginiti la numar. Ei nu erau agricultori si dacă se ocupara mai tarziu, cu arendarea mosiilor, nu ei insisi le cultivară; dar deveniseră carciumari, luară oranzile satesti, care fură chiar desemnate mai apoi cu numele de «orande jidovesti», imposesuiau morile, vadurile, podurile peste apa cazanurile de fabricat rachiu si velnitele, de care lumea avea nevoie, ca si de plugari ca si de salahori. Evreii erau, de asemenea, mestesugari, de care mosierii, proprietarii, aveau mare nevoie"20. Primele catagrafii realizate la sfarsitul secolului al XVIII-lea, si primele decenii din secolul al XIX-lea arată o prezență redusă a evreilor in satele Moldovei. Cu toate fluctuatiile evidentiate, se constată o crestere a populatiei israelite in mediul rural, de asemenea, diverse acte si contracte ii mentionează pe evrei realizand inchirieri a unor imobile, terenuri, neavand dreptul a detine terenuri in mediul rural.
Perioada ce-a urmat zaverei a fost una benefică pentru negustorii evrei care au profitat de pe urma "urgisirii" comerciantilor greci si de faptul că Ioniță Sandu Sturdza a fost un domn foarte ingaduitor cu cei ce doreau să se aseze si să fondeze targuri, să intreprindă activități economice. S-au intemeiat multe targuri si targusoare. În 1832, dintr-un numar de 40 de orase, 8 erau majoritar evreiesti si evreii reprezentau 78% din populatia urbană (24 299 locuitori evrei din 129 413 total locuitori)21.
Am mentionat cateva mari orase ale Moldovei de Nord. Pe langă Dorohoi si Falticeni, orase cu populatie majoritară evreiască erau: Bucecea - 85,97% evrei; Frumusica - 79,77%; Harlau - 59,63%; Burdujeni - 55,50%; Lespezi - 52,07%; Șeuleni - 51,50%.
Catagrafiile, realizate in scop fiscal, nu puteau indica o evidență corectă a contribuabililor, datorită numerosilor supusi straini, multi nebeneficiind de acest statut, dar care puteau "ocoli autoritățile fiscale. Documentul statistic realizat de autorități in anul 1825 inregistra CCA. 25 000 de evrei, 3 779 familii evreiesti in mediul urban si 1 142 familii in mediul rural. Orasul Iasi avea 1 050 de familii evreiesti din cele aproximativ 5000 din Moldova, la care se mai adaugau 1 000 de familii de supusi straini22.
Domnitorii au fost binevoitori etniei israelite
Dr. Elias Schwarzfeld, unul dintre primii istorici ai evreilor din Romania, confirmă majoritatea acestor date prin cercetarile sale, si precum afirma, s-a folosit si de "tablourile statistice publicate in La Roumanie et les Juifs de Radu Rosseti-Verax, desi afirma că este o carte de ura scrisă cu multă rautate si rea-credință".(sic!)
În ciuda interpretarilor ce-i prezentau ca un iminent pericol si a unor exagerari, Verax este unul dintre primii "statisticieni ai evreimii romanesti". E. Schwarzfeld contestă si unele date oferite de Dictionarele geografice, prin cercetarile sale in judete. După opinia sa, in timpul lui Ioniță Sandu Sturdza s-au fondat mai multe targuri si targusoare, precum: Podu Iloaiei, Saveni, Bucecea, Frumusica in tinutul Botosani, Buhusi, Sculeni, Caiutul (Bacau), Namoloasa, Draguseni, in tinutul Covurlui 23.
Astfel, conform parerii sale, o vechime mai mare decat cea afirmată in Dictionare... au avut multe localități in care evreii s-au asezat din vechime. El afirmă că in această perioadă s-au intemeiat urmatoarele asezari: Bucecea, din "16 ghenarie 1828", Savenii, in tinutul Botosanilor, in 1831, Scobâțenii (Iasi, in 1823), sau Bivolari, anterior anului 1835 24, iar Podu Turcului a fost fondat la 1840, după spusele lui T.N. Ciuntu 25. Radautii s-au fondat la sfarsitul secolului al XVIII-lea, dar a cunoscut o evolutie demografică lenta iar evreii inregistrati, in 1838 si 1839, sunt neplatitori de bir, deci de putin timp sositi26. Și targul Sulita, proprietate a lui M. Sturdza, avea la 1838-1839, 195 de capi de familii, care au beneficiat de sprijinul domnitorului, incat se spunea că "se jidovise sub carmuirea sa, fapt vadit si in catagrafiile posterioare acestei date 27.
În deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea, o evolutie demografică deosebită au avut multe orășele din nordul Moldovei: Sulita, Saveniul (ce avea in 1838, 270 de suflete evreiesti), Moinesti (care in 1838, avea 215 capi de familie)28. Multe din targurile si targusoarele Moldovei si-au datorat existenta domnitorilor I.S. Sturdza si M. Sturdza. Și Gr. Ghica si Al. I. Cuza au fost domni binevoitori etniei israelite 29.
Targul Pascani, ridicat la inceputul secolului al XIX-lea, detinea in 1859, o populatie de 86 de evrei si doar 5 crestini, si va cunoaste in anii urmatori o dezvoltare deosebită in care negustorii si meseriasii evrei si-au gasit locul si rolul lor bine definit30. Trebuie să remarcam că recensamintele si alte statistici au fost cu destule tare, precum se exprima N. Șutu, printul moldovean, preocupat de istorie "catagrafia nu s-a facut niciodată mai mult peste marginile prescrise de trebuintele fiscului, iar pe de altă parte "nedeplinatatea lucrurilor catagrafice incurajează intrebuintarea osebitelor mijloace de a scapa de inscriere" 31.
Factor necesar in dezvoltarea vietii economice a Moldovei
Gh. Ghibanescu, intr-un studiu dedicat fondarii targului Podu-Iloaiei, din tinutul Iasi, scria: Pentru organizarea acestor targuri, boierii simteau nevoia de a aduce straini si in special evrei pentru aliverisul țării. Pe această cale a roit la noi in Moldova elementul jidovesc, ca factor necesar in dezvoltarea vietii economice a Moldovei 32.
Manolache C. Epureanu, unul dintre oamenii politici romani care a apreciat ca pozitiv rolul detinut de evrei in economia Moldovei, spunea intr-o sedință a Camerei Deputatilor din februarie 1879, cand chestiunea evreiasc㝠devenise cea mai importantă la ordinea de zi pentru alesii țării( DECI NU LEGIONARII AU INVENTAT "CHESTIUNEA EVREIASCA" - wow, soc si groaza):
Domnilor, cum s-au infiintat aceste targusoare? Voi lua exemplu o actualitate la care am fost martor, fiindcă s-a petrecut lucrul pe o fostă proprietate a familiei mele. Între Iasi si Vaslui sunt cinci poste; la mijlocul drumului era această proprietate, Boroiesti. La ce s-a gandit proprietarul? La infiintarea unui targusor. Ce era acela targ? Se chemau doi, trei evrei, unuia i se punea indatorirea de a fi brutar, altul macelar, un al treilea carciumar si al patrulea să vandă marfă de manufactura Și in asemenea conditii s-au infiintat multe targusoare sau orășele din Moldova. 33. Victor Tufescu remarca faptul că targusoarele s-au fondat la intersectia de drumuri, in apropierea granitelor, au evitat apropierea oraselor si targurilor care le-ar fi putut stanjeni dezvoltarea economică si, de asemenea, au ocolit zonele de munte (pană ce economia forestieră va deveni una foarte importantă pentru Moldova).
Targurile fondate apartineau domnitorului, boierilor si chiar manastirilor, care nu se sfiau in a inchiria terenuri si imobile evreilor. Se mentiona targul Bacesti, din tinutul Romanului, care apartinea Manastirii Sf. Spiridon din Iasi, Odobestii, ridicati pe o mosie a Manastirii Mera, tinutul Putnei, Panciul, apartinand Manastirii Bogdan, din tinutul Bacau 34.
Printre cei care au fost fini observatorii ai lumii moldovenesti si au lasat posterității cele vazute si auzite, s-au aflat si unii calatori straini prin Moldova primei jumatăți ai secolului al XIX-lea, precum C.A. Buch si I.F. Neigebauer (fosti consuli prusieni in Iasi), ce in timpul misiei lor apreciau in Iasi populatia evreiască la 30 000 de evrei, sau T. Lefebvre considera că la 1849, in Iasi erau 40 000 evrei, sau Adolphe Joanne, avocat si ziarist francez, ce in notele sale de calatorie din 1846 consemna un numar de 53 000 de locuitori in Iasi dintre care 5 300 ar fi fost boierii, 3 250 slugile lor, evreii fiind in numar de 12 740 35.
În anul 1837, Nicolai Anatol Demidov, in cartea de memorii intitulată O calatorie in Rusia prin Ungaria, Valahia, Moldova descrie astfel capitala Moldovei, orasul Iasi: Strada principală este locuită de un popor intreg de negustori, de zarafi, de samsari, de fabricanti de tot felul, toti copiii lui Israel. Acesti negustori neobositi sunt la Iasi, ca si pretutindeni, nesimtitori la ocari, nebuni după câștig36.
Perioada 1831-1838 a fost cea a celui mai mare val imigrationist evreiesc din Polonia si Galitia in Moldova, care a dus la o crestere explozivă a numarului de evrei in toate tinuturile moldovene, autoritățile s-au vazut puse in fata unor situatii deosebite, si a generat masuri in vederea opririi evreilor, inscrise in Manualul administrativ al Printipatului Moldovei, ce a aparut in 1839.
Aceste masuri s-au datorat faptului că in 7 ani populatia evreiască a Moldovei s-a dublat ajungand la 80 000 de persoane37. Au aparut 22 de targuri noi in acesti 7 ani. Un recensamant mai elaborat, cel din 1859, realizat sub conducerea lui I. Ionescu de la Brad si C. Negruzzi reliefa acest fenomen. Conform insemnarilor celor doi autori, in mediul urban, existau la acea dată 106 041 evrei dintr-un total de 342 969 locuitori 38.
O cercetare mai amanuntită arată că s-a pastrat preponderenta evreilor in jumatatea nordică si in special in resedintele de județ: Iasi, cel mai mare oraș al Moldovei, Botosani, Dorohoi, Piatra-Neamt Bacau, Roman, Falticeni. Cresterea considerabilă a numarului de evrei pe tot parcursul secolului al XIX-lea a avut ca rezultat firesc o schimbare profundă a raporturilor dintre populatia evreiască si cea romaneasca. Tot mai mult s-a impus punctul de vedere care considera această crestere ca fiind excesivă si constituind un real si iminent pericol pentru populatia majoritară romaneasca
Revista Istorie si Civilizatie
http://www.isciv.ro/Cele-mai-citite/evreii...-1821-1866.html
Tu te compari singur. Daca nu esti in stare sa realizezi ce scrii e problema ta. Daca am patit ceva pe vremea comunistilor? Nu... doar unii deportati si toata avutia luata, dar in rest nimic.
. Va să zică represintă «Adevarul» si tendinta Evreilor de a se introduce in masă in cetățenia romanaasa cum sunt, fară să lepede nimic din apucaturile si din sufletele lor., Nicolae Iorga, În chestia manifestatiilor studentesti, Discurs rostit in sedinta din 17 decembrie 1909 a Camerei Deputatilor, in [D.P.v.I.p.I.], pag. 363, 364