23.09.2010 10:40
Te invit atunci la o bere sa dezbatem mai multe. 
Te invit atunci la o bere sa dezbatem mai multe.
Am vazut ca sunt foarte multi cei care urmaresc topicul si care nu prea posteaza..
As vrea sa-i intreb, atat pe cei care stiau cat si pe cei care nu, ce parere au despre acest fenomen?
A fost unul autentic, izvorat din simtaminte reale romanesti? Au fost legionarii patrioti? Ati fi dorit ca Legionarismul sa biruiasca, cu oameni asa cum isi dorea Corneliu Zelea Codreanu?
Ce parere v-ati facut despre "chestiunea jidaneasca"?
Ne-am inteles, da? Nu raspund cei care au peste 5 posturi aici.
Are careva cartile Comandantului sau stie vreunul de unde pot sa fac rost de ele? Am cautat peste tot dar nu gasesti asa ceva in nicio librarie(fie online sau clasica)din pacate.
ps:si "Insemnari de la Jilava" ca la fel,nu am gasit-o nicaieri.
O parte din textele lui Horia Sima le poti gasi aici: http://www.fgmanu.ro/Articole. Aici poti citi on-line doua carti: http://www.fgmanu.ro/Carti
Cartea "Insemnari de la Jilava" o poti gasi la Editura Sanziana sau pe net in varianta on-line: http://miscarea.net/codreanu-insemnari.htm.
O parte din textele lui Horia Sima le poti gasi aici: http://www.fgmanu.ro/Articole. Aici poti citi on-line doua carti: http://www.fgmanu.ro/Carti
Cartea "Insemnari de la Jilava" o poti gasi la Editura Sanziana sau pe net in varianta on-line: http://miscarea.net/codreanu-insemnari.htm.
Multumesc camarade,chestia e ca ma refeream mai mult la carti obisnuite,nu prea suport sa citesc pe un monitor o carte,ii strica tot farmecul,pe langa saracii mei ochi:)).E bine si asa decat deloc,dar daca ai habar de unde pot sa le cumpar sa le am acasa ar fi perfect.
Multumesc camarade,chestia e ca ma refeream mai mult la carti obisnuite,nu prea suport sa citesc pe un monitor o carte,ii strica tot farmecul,pe langa saracii mei ochi:)).E bine si asa decat deloc,dar daca ai habar de unde pot sa le cumpar sa le am acasa ar fi perfect.
Stiu, nici mie nu-mi place sa le citesc pe monitor. Majoritatea cartilor le gasesti la Fundatia George Manu. Da-i un telefon acolo, au site.
Stiu, nici mie nu-mi place sa le citesc pe monitor. Majoritatea cartilor le gasesti la Fundatia George Manu. Da-i un telefon acolo, au site.
Bun,o sa ii sun sa vad ce pot rezolva.Multumesc camarade!
Sursa: http://foaienationala.ro/transportul-fanto....html#more-3936
Transportul fantomă- Masacrele din lagarul Vaslui, 21 Septembrie 1939
21 septembrie 1939, lagarul din Vaslui, transportul fantoma
Dimineata inainte de apel.
Prin cele două curti ale lagărului, incătusate de cate 8 randuri de sarmă ghimpată si puternică pază jandarmerească, cea dinspre soseaua ce duce la Iasi care nu cuprinde decat aleea din fată lată de 4 metri si cea din spate putin mai mare, dar accidentată si improprie pentru plimbat, băietii imbrăcati sărăcăcios sorb cu nesat aerul răcoros al diminetii bucurandu-se de soarele care reusise să se ridice deasupra unei trambe de nori negri ce obloneau răsăritul. Multi cu galenti de lemn in picioare, băsci pe cap si fetele inrămate in bărbi mari discutau in grupuri, spunand glume sau tălmăcind vise. Stănilă, a cărui barbă amintea de pustnicii Tibetului, istorisea intr'un grup restrans un vis ciudat: Mi se părea, zicea el misterios, că eram toti imbrăcati in costume nationale si că un sarpe mare si lung trecea printre picioarele noastre. Unul dintre noi l-a apucat de coadă, l-a invartit de mai multe ori si l-a aruncat in mijlocul unei multimi. În acest timp apare sublocotenentul in mijlocul nostru cu o listă in mană, anuntand plecarea primului lot de băieti pentru maine dimineată si al unui al doilea lot pentru ziua următoare. În cel de al doilea parcă eram si eu, continuă Stănilă, apăsand cu bratul lui puternic pe ultimele cuvinte de parcă ar fi voit să alunge o primejdie. Mai departe, toti parcă aveam in mană cate un ciorchine de strugure si mancam.
- E semn rău, ziseră unii.
- Supărare, intregeau altii.
- Lacrimi si o mare nenorocire, stabiliră in fine, cei mai cunoscători intr'ale viselor, asigurand pe cativa din fată care incepuseră să radă, de năzbatiile de noapte ale lui Stănilă.
Ziua s-a scurs in acelasi ritm de viată, banal si sufocant. Soarele se culca după un deal, intr'un pat rosu ca sangele, luandu-si rămas bun de la cei ce-l adulmecau dintre sarme, ca pe singura lor mangaiere. Noaptea cu umbrele ei negre a inceput să se lase spre vale, invăluind copacii din jurul comandamentului militar. Încet, incet, intunericul deveni tot mai negru. Un glas de pasăre spintecă strident tăcerea si se pierdu ca un vaiet prelung. Dati cu piatra in ea, zise o voce de la o fereastră, către doi băieti ce se mai plimbau prin curte, destăinuindu-si cine stie ce amintiri sau planuri de viitor. Un colt de cărămidă se inaltă indată spre coama acoperisului de tiglă a lagărului unde o bufnită isi incepuse concertul ei prevestitor de nenorocire. Un fluturat de aripi si apoi iarăsi tăcere adancă. De vreo săptămană bufnitele ce-si aveau culcusul in podul destul de inalt al lagărului isi alternau concertul cu urletul unui caine de la comandament.
La ora 9 se dă stingerea. Lumina electrică, primitiv instalată, se inchide de la contor, ingropand intreg lagărul intr'un intuneric de mormant. Încet, incet, cei inchisi adorm. Multi visează. Visele sunt singura lor evadare si singurul lor contact cu lumea celor liberi. De aceea unii zambesc fericiti prin somn, altii intind mana să prindă chipuri dragi, altii rostesc fraze neintelese Cativa sunt nelinistiti, au cosmaruri. Firi mai sensibile, sunt munciti de dihănii monstruoase ce umplu văzduhul si se coboară asupra lagărului cu gheare inspăimantătoare. În dormitorul 15 Valeriu Cardu se trezeste la trei noaptea tot numai apă si gafaind din greu. A avut un vis teribil. Simte nevoia ca să vorbească cu cineva spre a-si linisti spaima. Constată că nu e singurul care s'a trezit in dormitor.
Încă tremurand, anuntă pe ceilalti că se va intampla o mare nenorocire, fiindcă a avut un vis groaznic. Linistit de camarazii lui si obosit de sarpele colos care voia să-l inghită, atipeste din nou.
Afară luna strălucea puternic pe bolta instelată. Cu tot farmecul si căldura plăcută a noptii, ceva prevestitor de rele devenea tot mai apăsător. Se aud tropăituri de pasi grei, zăngănit de arme, iar din cand in cand comenzi scurte care desi trebuiau să fie tainice, se aud totusi destul de bine prin tonul apăsat si răstit cu care sunt pronuntate: Plutonul I, inconjură aripa stangă a clădirii. Plutonul II continuă invăluirea si tine contactul strans cu intaiul. Compania a treia invăluie aripa dreaptă. Compania a patra pe frontul din fată. Comandantul, probabil că oranduieste acum trupa in spate, căci comenzile se aud tot mai incet dar prin aceasta tot mai fioroase. La cativa metri de sarma ghimpată soldatii sunt ingrămăditi unul langă altul avand aspectul unor ingrădiri vii. Pe sub copaci se văd clar mitralierele instalate iar pe dealul dinspre apus două sau trei tunuri.
O agitatie extraordinară. Spre ziuă clădirea era luminată din toate părtile cu reflectoare puternice, la lumina cărora se vedeau mii de baionete, una langă alta, dispuse imprejurul lagărului. În jurul mitralierelor soldatii se asezaseră in pozitie de tragere. După ce ochii au inceput să se obisnuiască cu lumina sălbatecă a reflectoarelor, puteai observa căstile de otel, hainele si fetele soldatilor din regimentul de infanterie Vaslui.
Stănilă care dormea in odăita din capătul dormitorului 16, este cel dintai trezit de niste zgomote suspecte. Se ridică si priveste pe geam. Este cea mai apropiată fereastră de comandamentul militar. Vede lumină in toate incăperile comandamentului si o mare animatie. Dinspre gardul de la drum poate prinde si el cateva comenzi scurte: Grupa intaia treci langă gard. Grupa a doua, ascultă comanda la mine. Alarmat de toate aceste pregătiri suspecte, Stănilă deschide usa de la odaia lui, ce serveste de frizerie si unde doarme singur si iese pe scena din capătul dormitorului 16. Jos in dormitor, de asemeni un zgomot suspect si la lumina ce se reflecta de afară pe pereti, putu să vadă un militar care căuta pe peretele de langă usă intrerupătorul electric.
- Ce căutati Dvs.? intreabă Stănilă in timp ce sublocotenentul, căci el era, invartea zadarnic intrerupătorul electric.
- Ce, nu se aprinde? răspunse sublocotenentul.
- Nu, replică Stănilă, fiindcă e intrerupt curentul de la contor.
- Unde doarme inginerul Mircea Teohari? intreabă din nou sublocotenentul.
- Aici langă scenă, răspunse Stănilă si ii arătă in jos, la picioarele lui, patul lui Mircea Teohari. Sublocotenentul il scutură cu mana de piept si ii zise foarte tulburat:
- Sculati-vă si vă faceti repede bagajul, că mergeti la Ciuc.
Vestea păru suspectă. E pentru prima dată cand jandarmii spun unde te duc. Grăbit apoi, trecu la alte dormitoare si din fiecare sculă, după lista pe care o avea in mană, pe doi, trei, spunandu-le acelasi lucru. Era ora trei si jumătate cand veni randul să-l scoale pe Valeriu Cardu. Peste aproape o oră toti erau gata de plecare si asteptau la poarta stramtă de iesire prin sarme. Erau următorii 32:
1. Victor Puiu Garcineanu - Avocat - Bucuresti - Instr. leg.
2. Ion Belgea - Lic. Filosofie - Bucuresti - Comand. leg.;
3. Teodor Tudose - Avocat - Iasi - Comand. leg.;
4. Valeriu Cardu - Publicist - Banat - Legionar;
5. Tudor Stahu - Avocat - Fălticeni - Comand. ajut.;
6. Ion Antoniu - Avocat - Barlad - Comand. leg.;
7. Iordache Spanu - Lic. Ac. Com. - - Comand. ajut.;
18. Traian Clime - Student - Bucuresti - Comand. ajut.;
19. Spiru Bujgoli - Stud. Maced. Rom.-Silistra - Comand. ajut.;
10. Nicolicescu Ghe. - Inginer - Bucuresti - Instr. leg.;
11. Morariu Alex - Student - Bucuresti - Instr. leg.:
12. Dobre Radu - Funct. S.T.B. - Bucuresti - Legionar;
13. Petre Rosianu - Ing. Maior rez. - Bucuresti - Legionar;
14. Const. Dorin - Stud. Drept - Bucuresti - Legionar,
15. Danielescu Zosim - Lic. Ac. Com. - Bucuresti - Legionar,
16. Sola Stavre - Stud. Maced. Rom. - - Legionar;
17. Busuioc Const. - Ing. agronom - Bucuresti - Legionar;
18. Maricariu Nic. - Locot. Geniu - Bucuresti - Legionar,
19. Popescu Vasile - Lic. Teol. - Bucuresti - Legionar;
20. Borzea Virgiliu - Student - Bucuresti - Legionar;
21. Boboc Const. - Stud. Chimie " Bucuresti - Legionar;
22. Comănescu Nic. - Stud. Drept - Bucuresti - Legionar;
23. Supila Polisperhon - Stud. Maced. Rom. " Bucuresti - Legionar;
24. Goga Mircea - Stud. Maced. Rom. " Bucuresti - Legionar;
25. Caratasu Chiriac - Stud. Maced. Rom. " Bucuresti - Legionar;
26. Calupăr Mihail - Lic. Teol. - Neamt - Legionar;
27. Gogu Rogman - Inginer - - Legionar;
28. Tucan Boris - Elev de liceu - Tighina " Legionar;
29. Teohari Mircea - Stud. Medicină - Bucuresti - Legionar;
30. Motoc Mircea - Stud. Politehnică " Bucuresti - Legionar;
31. Popescu Spiru - Stud. Maced. Rom. " Bucuresti - Legionar;
32. Bolocariu Ghe. - Funct. CFR - Vaslui - Legionar
Toti acestia erau cele mai pretioase flori ale lagărului. Nici unul dintre noi care-i cunosteam, nu am fi putut alege mai bine. Înainte de plecare, fiecare isi făcuse in genunchi rugăciunea sa către Dumnezeu si acum erau senini la fată si veseli. Unii dintre cei rămasi au vrut să-i incurajeze că nu poate să fie nimic rău si că intr'adevăr vor fi dusi la Ciuc, asa cum a anuntat sublocotenentul. Valeriu Cardu insă, a făcut un semn cu mana si capul ca si cum totul s'a sfarsit, zicand: Acesta e transportul fantomă.
În acest timp au fost ridicate si santinelele de la dormitorul nr. 1 si astfel băietii au putut să ia contact cu căpitanul in rezervă Ungureanu, care era izolat cu alti 18 băieti adusi de două zile din Bucuresti si care adusese vestea pedepsirii lui Armand Călinescu. Spre intărirea celor spuse le arătă si o bucată de ziar pe care cu mare greutate a reusit să o strecoare in lagăr. Bujin Nicolae a mai avut vreme ca să strige de pe geam, in dialectul macedo-roman, celor care plecau această veste. Plecarea lor nu mai era o enigmă. Se asteptau că va urma ceva groaznic si discutau cu infrigurare prin dormitoare, ascunzand scrisorile pe care cei plecati le-au lăsat pentru părintii, sotiile si copiii lor. I-a trezit din această frămantare muzica militară din Vaslui care a inceput să cante puternic un mars cu bătaie de tobă la fiecare tact. La scurt timp o rafală de mitralieră care a durat vreo zece minute, a răsunat puternic de-a lungul văilor, ingrozind pe cei dinăuntru. Mai apoi cate două impuscături scurte au urmat, perechi, perechi, de 32 de ori. Simteam cum glontul se inăbusea aproape si intra in plin.
S'au săvarsit mucenicii nostri, a adăugat intr'un tarziu, căpitanul in rezervă Ungureanu, ca trezit din altă lume, in timp ce toti ceilalti căzuseră in genunchi langă paturile lor inăbusindu-si suspine, plangand cu hohote sau rostind rugăciuni. A durat situatia aceasta ceasuri intregi. În zilele următoare nici nu se simtea că mai este cineva in lagăr. Toti erau niste umbre.
Masa de la 12 si seara a rămas neatinsă căci nimeni n'a mancat. O tăcere inăbusită domnea. Fiecare, cufundat in sine, privea spre farfurie, cu gandul rătăcit departe, fără să scoată o vorbă. Cine ar fi putut spune ce se petrecea in sufletele lor?! Era in tot cazul pregătirea sufletească pentru a doua zi, cand toti credeau că vor apuca acelasi drum fantomă, drumul Golgotei. Chira Aurel, care se urcase in pod, ca să poată urmări evenimentele istoriseste cutremurat, cum a văzut că i-a legat pe toti unul de altul (pe ce ucisi) si i-a scos fără bagaje, la marginea rapei din dreapta lagărului si acolo sublocotenentul Cinghita, care ii si sculase din somn, a dat drumul mitralierei instalată dinainte acolo si asa s'au prăbusit unul cate unul. Cerul, care pană in zori s'a mentinut senin, s'a acoperit de nouri grosi, s'a invesmantat in doliu si apoi ca un plans amar, cu răbufnituri puternice, s'a răzbunat intr'o ploaie rece si plictisitoare, cand insotită de vant puternic, cand linistită, care a tinut o lună incheiată.
Pămantul s'a desfundat pană la genunchi, in timp ce apa se revărsase peste santuri acoperind drumurile. Era ca si la moartea Mantuitorului. Dacă nimeni n'a plans si nu s'a cutremurat de durere si miselie, apoi a plans cerul si s'a cutremurat văzduhul de tunete. Poate că jertfele acestea atat de sfinte si curate nici n'aveau nevoie de plansul mincinos, nevrednic si fătarnic al oamenilor. Si dacă pentru trupurile lor nimeni nu s'a găsit să le ungă cu miresme si aloiuri, apoi le-a spălat Dumnezeu cu apă curată. A spălat sangele mucenicesc scurs din rănile lor pentru a nu fi atins de profanatori. Această miselie a impresionat chiar si pe jandarmi. Astfel, un plutonier ce păzea intrarea prin sarme isi stergea din cand in cand cate o lacrimă. Pană si majorul Ciomartan, care s'a dovedit cea mai devotată unealtă a călăilor n'a mancat trei zile.
Seara după masacru, toti băietii s'au adunat in hol pentru a face obisnuita rugăciune in comun. Vocea de tenor slăbită dar curată si duioasă a lui Zaharia, care fiind si teolog obisnuia să zică rugăciunea, nici odată n'a fost mai plină de sigurantă, de credintă, de transport divin si dulceată ca in seara aceea. Era intr'adevăr ceva din altă lume. Tatăl nostru, Carele esti in ceruri Vie impărătia Ta Facă-se voia Ta Au fost ca niste peceti, rupte dintr'o stancă de granit. S'a cantat apoi in comun: Apărătoare Doamnă pentru biruintă iti multumim căci in adevăr ei biruiseră moartea si apoi: Sfinte Dumnezeule si Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si vă plecati!
Ceva asemănător numai in catacombele crestine s'a mai putut auzi. Era o foarte puternică revărsare divină. Toti transfigurati la fată, in tăcerea de mormant a lagărului, priveau cu ochii tintă la un crucifix, atarnat in perete si făcut de unul din băietii ucisi, ce păstra ceva din aspectul puscăriei si al mortii. Din ochii tuturor radia o lumină tainică, ceva ce nu poate fi asternut pe hartie. Îti făcea impresia că parcă ar fi fost asezati pe un munte inalt si de acolo priveau sus, intr'o lume care nu poate fi văzută decat de la inăltimea lor. Bucurosi că văd ceea ce alti muritori opaci nu pot vedea, fericiti că s'au putut desprinde din tină si că acum sesizează marginile absolutului, ei respiră siguranta lumii de dincolo, lumea spiritului, a lui Dumnezeu. Nu mai au nimic cu pămantul. Au siguranta că in noaptea aceasta e randul lor să fie masacrati. Nu-i mai inspăimantă insă moartea, au invins-o. Aici e misterul bucuriei legionare si spiritualitătii crestine, să poti invinge moartea. Cuvintele Întelegeti neamuri si vă plecati, căci cu noi este Dumnezeu, erau acum o profetie, o sigurantă si o realitate pe buzele lor.
Cand s'a terminat rugăciunea priveau prin geamuri in noapte la lumea de dincolo de sarme, care se iroseste in poftele cărnii, cu dezgust si compătimire. Desigur că sunt atat de ieftine aceste plăceri că ti-e scarbă de ele atunci cand trăiesti in lumea bucuriei spirituale. Noaptea a trecut greu, dar fără asa zisul saxofon cum il numeau ei (adică fără muzica care acompania mitraliera).
În cursul zilei, se vedeau din podul lagărului carduri de copii, străjeri, soldati si jidani ce veneau să vadă pe cei ucisi. Multi silabiseau scrisul asternut pe placarda mare asezată deasupra celor morti asa cum a fost si deasupra capului Mantuitorului Isus: Asa vor fi pedepsiti pe viitor toti criminalii dementi trădători de neam.
Multi copilasi au plans si au lesinat in fata acestui spectacol barbar si inspăimantător. Nu stiu ce cap de pedagog scelerat s'a gandit să facă educatie, in aburii calzi de sange, tinerelor vlăstare.
Între multimea care se inghesuia tot mai numeroasă in spatele cordonului de jandarmi, aceleasi ranjete demonice ca si la moartea Mantuitorului, se bucurau de sangele mucenicilor lui. Erau jidanii ce abundă in Vaslui ca si in toate orasele moldovene. Legionarii impuscati erau umflati la fată, plini de sange inchegat la un loc cu tărana in care căzuseră, unii cu ochii scosi, altii cu gura sfăramată sau fata zdrentuită, aruncati in dezordine, unii la picioarele altora. După două zile au fost aruncati intr'o groapă comună in cimitirul de animale din Vaslui.
Buletin informativ No. 4 - numai pentru legionarii refugiati la Berlin, 25 august 1940
Notă: Să ne cunoastem istoria, să ne cunoastem pe noi. dacă a existat candva si pe undeva o inchizitie, există si o inchizitie romanească si sunt trei mari inchizitori: Carol II ajutat de Armand Călinescu " care a făcut tot ce a făcut din orbire " si de N. Iorga " care avea pozitie de savant. Robespierul Romaniei (Carol) a sacrificat (=suprimat) 252 de legionari intr-o noapte din perioada de noapte si negură (Nacht und Nebel) dintre 11 februarie 1938 si 22 decembrie 1989. Care era vina legionarilor? Că nu acceptaseră să strige: Trăiască Legiunea si Regele, ca si mai tarziu, cand nu vor accepta salutul: Trăiască Legiunea si Generalul. Asa că regele a transformat Legiunea in vanat; o dată a solicitat-o, iar o dată a exterminat-o, declansand un război romano-roman, in care nu puteam avea victoriosi sau infranti!? Dacă istoria ar fi fost mai indulgent㝠cu ceilalti doi inchizitori, ar fi sfarsit ca Iuliu Maniu, in cel mai bun caz.
Cei din transportul-fantom㝠au fost in stare să moară. Suntem noi in stare să-i evocăm?
Emil Călescu, revista Permanente, nr.10 " octombrie 2001
Sunt sigur ca toate dezvaluirile astea sunt de fapt inventii ale lui Mussolini, ca doar nu-si permite statul occidental, democratic, garant al drepturilor omului, sa faca asa ceva cu niste oameni care au alta opinie.
Pai ce suntem in comunism? Ehh
Sursa: http://foaienationala.ro/prieten-intuneric.html#more-3958
Pierdusem notiunea timpului. De cand stateam aci? Unde eram? E noapte? E zi? M-a trezit din lesin o lovitură de cizmă in coaste si parcă o lumină galbuie se ivea din pervazul abia zarit, marindu-se ori micsorandu-se după cum se miscau cei care (sau cel care) incercau să mă aduca la viata si nu reuseau.
Au aruncat alaturi o mogaldeata un pachet care a bufnit langă mine, dupa care bezna a devenit de nepatruns. Peste putin timp mă trezisem si o durere crancenă imi sfredelea capul; usa s-a deschis si niste brate viguroase m-au imobilizat in timp ce mi se strecura pe gat un lichid dulceag. (Declarasem greva foamei in urma masurilor de salbatică prigoană la care erau supusi unii dintre noi pentru rezistenta la reeducare).
Îl infruntasem destul de nepolitic pe renumitul Muresanu, cel care se ocupa de legionarii din Aiud in 1962, nemaiputand suporta inventiile si insultele insirate de acesta la adresa Șefului Legiunii. Facusem un act spontan, de nestapanită revolta cu toată spaima celor din jur care au incercat să mă retina
Nu eram cine stie ce voinic, ori cu mare curaj. Nu eram grad legionar. Eram unul din cei 76 de copii de la comertul legionar, care traiseră in preajma Capitanului in 1937. Un an de zile. Destul ca si fiu condamnat.
Am suportat cu resemnare diabolica anchetă a securitatii.Am ridicat senin privirea spre cer cand glasul grefierului imi anunta pedeapsa ce ne-o acordase justitia poporului.
Eram pregatit sufleteste să execut cei mai bine de douazeci de ani de muncă silnică alaturi de peste 4.000 de legionari (și nu numai) ce putrezeau in temnita Aiudului, cu toată zdrobirea de trup si suflet ce se efectua cu ocazia vestitei reeducari, conduse de colonelul Craciun.
(Cele intamplate le-am povestit in Gazeta de Vest, Martie 1994, Din reeducarea de la Aiud).
În seara aceea, după stingere, am fost trezit si un gardian m-a scos in curte.
Ere o noapte senină de vară calduroasa cu cer spuzit de stele si aer curat. In liniste, ne-am indreptat spre celularul al carui profil se marea impunator pe seninul noptii.
Am intrat in aerul cu miros specific din celular. Mucegai si un pregnant iz de clor care incerca destul de slab să acopere miasmele de putreziciune si mormant. M-au dat in primirea unui caraliu care m-a primit somnoros si rau.
- La neagra, 8!
Mana ca o cange m-a luat si am urcat trei etaje. Becuri slabe din loc in loc. L-am privit pe caraliu. Era renumitul plutonier caruia noi ii spuneam Rodica. Îl credeam cumsecade pană cand am avut ocazia să-l vad si sa-l simt la treabă, pe pielea mea. Usa neagră a izolarii s-a deschis, un sut in spate, si..:. o ploaie de lovituri din toate partile m-a facut să nu mai stiu de mine.
Cum spuneam la inceput, au aruncat alaturi pe cineva. Un geamat slab m-a facut să stau nemiscat, atent la cel mai mic zgomot.
Bezna din neagra era totala Fereastră nu exista. Dacă aerul din celular era de nerespirat, daramite cel din această incapere, a carei usa nu se deschidea decat cand intra ori iesea nefericitul ce avea ocazia să fie inghitit de ea.
Cam la o jumatate de metru de mine am simtit si auzit o respiratie neregulată si un geamat slab.
- Doamne, Iisuse Hristoase, ai mila de mine pacatosul, repeta incet. Îl durea ceva, caci din cand in cand gemea greu cu respiratia intretaiata În anumite conditii, cum eram noi acolo, auzul era foarte ascutit. Am incercat să-mi inving propria slabiciune si să fac ceva. Cum stateam rezemat de zid, am intins mana spre locul de unde se auzeau gemetele. Acelasi lucru il facea si omul de langă mine. Ni s-au intalnit bratele si, prudenti, am inceput să ne cercetam.
- Cine esti frate?
- Dar dumneata?
Cu multă grija am inceput să vorbim in soapta Neincrederea reciprocă s-a risipit treptat.
El statea intr-o rana nu putea să stea in fund, fusese batut cu funia uda Pe mine mă dureau talpile.
- Esti cumva tanarul care l-a infruntat pe Muresanu, saptamana trecuta
- Eu sunt!
Mi-a prins mana cu caldura frateste si mi-a soptit:
- S-ar putea să fie microfoane. Nimic despre noi!
Nu după multă vreme, poate o ora o lumină fioroasă ne-a invadat. In ochi, mii de ace intepau. Involuntar, am dus mainile la ochi. O clipa si iarăși bezna de nepatruns. N-am apucat să-l vad bine pe George Pivin, profesorul din Garlenii Bacaului, pe care, pentru scurtă vreme, l-am intalnit in celular, apoi la Salcia.
Se jucau cu noi? Ori si acest sistem facea parte din calculul lor.
In cele două zile de nemancare ni se aducea o gamelă cu apă calda iar in ziua a treia suta de grame de paine si zama de ceva. Acesta era regimul izolarii. N-am stat impreună decat două zile, după socoteala noastra că n-aveai cum să stii ce vreme e. În acest timp am aflat că profesorul Pivin statuse la Cavnic, de undo fusese adus fară dinti " efectul plumbului " si că avea o condamnare mare, din care executase 15 ani.
Ne-a salvat rugaciunea. Mijlocul acesta de comunicare cu Dumnezeu nu se poate descrie. Sufletul capată aripi.
De fiecare dată cand deznadejdea prindea să-și intindă mrejele, singura scapare era rugaciunea.
Fericiti veti fi cand vă vor ocari si vă vor prigoni, si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastră!
Bucurati-va si via veseliti, că plata vonstră multă este in ceruri!
Cel ce crede in mine, chiar de va muri, viu va fi!
Ilie Tudor,
Gazeta de Vest
Comemorare Ion Mota si Vasile Marin in Spania. Ramai fara cuvinte 
. Ce am ajuns, ce am ajuns:( Sa ne fie comemorati eroii de catre strainii iar romanii sa nu site nimic despre asta.....dar cum sa se intampla o comemorare nationala cand cei care au distrus neamul romanesc inca il calca in picioare????
Totul s-a intamplat anul acesta.
O sa-si primeasca toti pedeapsa in Ceruri!!!!!!
Am gasit pe http://www.fgmanu.ro/Istorie/articol60 niste informatii despre Ion Antonescu care m-au cam bulversat. Ramai uluit. Sa ne feresca Dumnezeu sa ne pierdem mintile, alta explicatie nu exsita pentru aceste fapte, decat ca Antonescu si-a pierdut mintile in acele momente.
Adevaratul chip al 'maresalului'
Trebuie să recunoastem că evenimente de o importantă crucială pentru istoria Romaniei si care au lovit direct in fiinta Miscarii Legionare ne-au ramas necunoscute pană astazi si este posibil să ne ramană necunoscute incă multă vreme. Explicatia acestei lipse de informatii stă in simplul fapt că Miscarea Legionară s-a bucurat doar de un rastimp extrem de scurt (septembrie 1940 - ianuarie 1941) pentru a intra in contact cu surse importante si arhive secrete ale evenimentelor care au punctat istoria tarii, in ultimul secol. Este drept că am banuit in unanimitatea cazurilor relatii uneori surprinzatoare intre fortele antiromanesti, dar cu aparentă nationalista si fortele antiromanesti cunoscute ca atare chiar prin insasi firma lor.
Ziarul Romania libera din 3 septembrie a.c., oferă cateva relatii sub semnatura lui Vladimir Alexe, asupra unor legaturi secrete intre oamenii de prim plan ai regimului Antonescu si Partidul comunist din Romania. Ar fi o naivitate de neiertat din partea noastră dacă conventiile incheiate intre comunisti si exponentii politicii lui Antonescu ar fi disociate de fondul real intretinut de insusi conducatorul statului al directiei in care a militat atunci, asa cum ne-a fost dat să citim in revelatiile din ziarul mai sus pomenit: Prima conventie de colaborare intre comunisti si regimul Antonescu s-a incheiat pe 11 ianuarie 1941, prin mijlocirea Serviciului secret de Informatii, reprezentat de comisarul Petrovici, si a lui Constantin David, care reprezenta Partidul Comunist din Romania (PCdR). Prin această conventie, PCdR se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin actiuni anarhice in cartierele evreiesti, alaturi de politisti, derbedei si hoti. Comunistii si-au respectat angajamentele, aducand astfel o importantă contributie la consolidarea regimului Antonescu, cu această ocazie. Participarea comunistilor la devastarea cartierelor evreiesti, din 20-23 ianuarie 1941, este insă si astazi un 'tabu' pentru istoria PCdR.
Marturisim că desi banuiam contacte, la vremea aceea, intre antonescianism si comunism, si cu toate că ea este atestată astazi in cruda ei realitate, ne vine, totusi, greu să ne impacam cu corectitudinea faptului direct, situat deasupra oricaror dubii. Stilul discursiv si patriotard al fostului conducator autoproclamat degrabă maresal, ne trezea, ce-i drept, anumite suspiciuni, dar ni se parea exagerat să-i atribuim o duplicitate care ar fi condus pană la incheierea unor conventii cu comunistii.
E greu să uitam că la 11 ianuarie 1941, cand regimul Antonescu incheie prima conventie cu oamenii partidului comunist, generalul se pregatea să denatureze motivul pentru care Horia Sima nu a mers impreună cu el la o audientă fixată de Hitler. Motivul a fost prezentat lui Hitler ca o dovadă de ostilitate din partea legionarilor fată de politica Reich-ului. În subsidiar, Antonescu mergea pană acolo, incat să-l infatiseze pe Horia Sima ca dusman al lui Hitler si tradator al Europei nationaliste. Atasamentul real si cinstit al Miscarii Legionare la Axa Roma-Berlin a devenit in manevrele initiate de Antonescu un act de tradare. Totusi, in acelasi timp, tradatorul cauzei nationaliste in Europa si in tară era insusi Antonescu. Cat caz a facut omul acesta de corectitudinea si onoarea lui in actele politice de pretins exponent al nationalismului romanesc, la ce diapazon a vorbit de daruirea lui integrală in razboiul de mai tarziu impotriva Sovietelor, si cum n-a pierdut nici un prilej să se ipostazieze in modelul unei fuziuni profunde intre cele două mari idei: crestină si natională! Ori de cate ori Miscarea Legionară a vorbit despre Antonescu si conflictul ei cu el, s-a ferit să-i aplice epitete sortite să-l elimine din ordinea morala Oare, astazi, după ce am fost pusi in fata dovezii că Antonescu a subminat intelegerea lui de colaborare fratească si natională cu Miscarea Legionara ce ne mai poate retine pentru a-i aplica pe frunte stampila de tradator? De altminteri, toate conflictele starnite in cursul aparentei cooperari dintre General si Miscare erau preambulul loviturii de stat pe care a dat-o la 21 ianuarie 1941 si a desavarsit-o cu concursul inconstient al armatei germane.
Nu putem trece cu vederea că indepartarea Miscarii Legionare prin fortă si in cadrul unei strategii de o supremă perfidie, a fost pregatită de Antonescu, alaturi de comunisti, stipuland masacrarea populatiei evreiesti din două cartiere binecunoscute ca fiind asezarea lor predilecta Cată josnicie trebuie să fi staruit in Antonescu pentru a transforma in victimă o populatie fată de care avea obligatia să-i respecte viata si bunurile. Caci conventia prin care se napustea asupra ei, asmutind impotrivă-i drojdia mahalalelor, denota o uluitoare absentă a simtului moral. Iar manevra prin care a staruit să arunce in spatele Miscarii Legionare crimele dezlantuite de el, secondat de drojdia societatii, refuză orice comentariu. Înscrierea in calendarul evenimentelor din ianuarie 1941 a crimelor si jafurilor savarsite de antonescieni si comunisti, ca promotori ai dezordinilor convertite in -rebeliunea legionară-, ramane o pagină in istoria Romaniei motivată să conteste tot ceea ce a pretins Antonescu că a daruit pentru Dumnezeu, tară si neam. Nu stim dacă istoricilor care au afirmat sus si tare că evenimentele din ianuarie 1941 au fost provocate de legionari, nu le revine datoria de a recunoaste că au nesocotit adevarul ascuns in spatele acestor evenimente. După publicarea celor două conventii dintre Antonescu si comunisti se confirma fară nici o urmă de dubiu, că mult trambitata -rebeliune- a fost pregatită de conspiratia antonesciano-comunista cu cel putin 10 zile inainte.
A doua conventie incheiată de Antonescu, in iulie 1941, cu exponentii Partidului comunist din Romania este un alt model de tradare a aliatilor lui si de inconstientă in urmarirea telurilor unui razboi. Ea e prezentată astfel: A doua conventie intre comunisti si regimul Antonescu s-a incheiat in iulie 1941, după atentatul contra trenului «Patria», si a fost semnată de Eugen Cristescu, directorul SSI, si Stefan Foris, secretarul PCdR, din acel timp. Prin această conventie, comunistii se angajau de a se abtine de la acte de sabotaj in industria de armament si transportul feroviar pe perioada razboiului. SSI-ul, la randul sau, se angaja să nu trimită pe front nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui Stalin si a URSS. În al doilea rand, de a nu-i preda pe comunisti lui Adolf Eichmann pentru a-i duce in lagarele germane. În al treilea rand, de a nu se opune 'infiltrarii' catre Bucuresti a comunistilor din tară.
Consideram că una dintre conditiile de la baza acestei conventii este un monument de criminalitate si, totodata dovada profundei alienari a lui Antonescu de interesele comunitati romanesti, vazute in perspectiva viitorului. Caci in vreme ce se daduse un ordin ca nici unul dintre comunisti să nu sufere consecintele razboiului scutindu-i de mobilizare, legionarii erau concentrati in puncte din imediata apropiere a frontului, pentru a fi trimisi să lupte in batalioanele mortii. Asadar, tineretul care constituia o garantie incontestabilă a plamadirii unui viitor onorabil pentru societatea noastra elementului acestuia i se pregatea o moarte de neocolit. Nu vad ce ne poate opri să concluzionam că Antonescu pregatea viitorul Romaniei conservandu-i pe comunisti si lichidandu-i pe legionari. Să retinem că dincolo de toate acuzatiile aduse legionarilor, in virtutea carora li se contestau o sumă de calitati, putine minti au impins vrajmasia, incat să nu li se recunoască atasamentul fată de neam. Pană unde putea să meargă ratacirea lui Antonescu, incat să-si imagineze că poate sluji interesele tarii, conservandu-i pe comunisti si suprimand segmentul cel mai important din tineretul tarii, care purta atunci pe umerii lui greul razboiului!
Revelatiile articolului aparut in Romania liberă constituie o indatorire a cercetatorilor trecutului nostru apropiat, pentru a situa in lumina ei adevarată o epocă de primă importantă din istoria romaneasca În cadrul unei noi viziuni asupra evenimentelor din 1941 este obligatorie revizuirea modului cum s-a cerut armatelor romane să lupte pe frontul de rasarit, cum au fost abandonate pozitii după pozitii, facilitand strapungerea frontului romanesc si, mai ales, cum s-a ajuns la actul de la 23 august 1944, cand insusi regimul antonescian a convenit de a nu se opune 'infiltrarii' catre Bucuresti a comunistilor din tară.
Mircea Nicolau "Permanente", Nr. 9/2003
Nu ma mai mir de nimic.
@greeneyes
Nu mai fi asa de melodramatic, trei sferturi din oamenii educati si cu bun simt ai tarii nu stiu cine a fost Legiunea, ce sa mai vorbim de Mota si Marin... Asa ca nu te mira atat. Cu exprimari si asteptari doar de la Divinitate n-o sa reusim nimic.
Cat despre Antonescu, retine ca articolul acela a fost scris in Romania Libera, nu de Mircea Nicolau. Asa ca pastreaza o doza de scepticism in ceea ce priveste veridicitatea relatarilor, chiar daca poate exista un sambure de adevar. In niciun caz Romania Libera nu este un etalon al deontologiei profesionale.
Mie mi se pare doar un alt articol in care se doreste spalarea imaginii Legiunii.
@Adrian
Nu poate fi vorba de spalarea imaginii Legiunii, pentru ca se vorbeste de o perioada in care deja fusese inlaturata de la putere si oamenii erau arestati si haituti de fostul aliat.
Articolul a fost mai degraba scris pentru a-l compromite pe Antonescu, mai ales ca in acea perioada revenise iarasi in atentia oamenilor...
Mircea Nicolau este unul din marii oameni ai Legiunii, dar foarte atasat de Horia Sima, asa ca pot sa inteleg de ce-l ataca asa de dur pe Antonescu... Mai exista o aripa a Miscarii care vede altfel colaborarea lui Sima cu Antonescu.
Eu vad doar o incercare de spalare a imaginii legiunii. "Ala a tradat legiunea aliandu-se cu comunistii si facand niste fapte urate de care au fost acuzati legionarii, care de fapt erau cuminti." Tot a politica ieftina miroase.
Si normal ca exista mai multe aripi pentru ca nimeni nu stie cum a fost exact atunci. Se merge tot pe presupusuri si pareri.
Adrian, este vorba despre o parte a legionarilor care au considerat ca Horia Sima s-a indepartat de linia Capitanului, si mai sunt cei care considera ca Horia Sima nu a gresit cu nimic.
Mircea Nicolau face parte din a doua categorie. Aceste diferentieri au aparut inca de dupa aparitia lui Sima la conducerea Miscarii, deci, de foarte mult timp.
Eu vorbeam de articolul initial din Romania Libera, asupra caruia am rezerve, mai ales ca nu este redat integral de catre cei de la George Manu.
Nu stiu daca am mai scris pe acest forum, dar implicarea comunista in asa-zisa rebeliune legionara este de netagaduit. Te-as sfatui sa cauti arhiva revistei "istorie si civilizatie", acolo sunt foarte multe dovezi si documente in acest sens.
Dar nu cat stia Antonescu despre asta si cat era mana serviciilor secrete.
Eu am inteles ce ai spus tu, Mihai. Am zis doar ca totul imi miroase mie a politica. Iar faptul ca tu imi zici ca au fost inca de atunci mai multe ramuri imi confirma. Nici atunci nu stiau sigur nimic. Cu siguranta ca si atunci, ca si acum, erau unii acolo sus care le dadeau celor mai multi si mai mici sa "manance" doar ceea ce era in interesul lor, nu adevarul.
Ti-am mai zis si o sa o mai zic. Din punctul meu de vedere, intre Legionari, comunisti si pedelisti(dau exemplu, nu sariti sa dati in mine) nu exista nici o diferenta. Sunt toti niste POLITICIENI care pun binele lor inaintea interesului national.
Bineinteles ca exista printre ei si niste oameni buni, care chiar cred ca fac bine, care cred in povestile turnate de cei mari, care conduc. Dar aia nu pot sa faca nimic.
De ce a ramas comunismul bun doar in teorie? Pentru ca acei comunisti mari, care voiau sa fie toti egali, doreau de fapt sa fie ei mai egali ca restu'. La fel si extrema dreapta. Si exemplele le stiti toti, nu mai are rost sa ma apuc sa le scriu.
Daca eu am invatat ceva in cei 24 de ani de viata e ca ideologiile sunt doar vorbe atat timp cat oamenii care le vorbesc nu cred in ele.
Omule, in cazul Legiunii nu a fost vorba de diferente intre oameni, pentru ca unii erau mai "egali" ca altii. Ci pentru modul de viata si actiune: Horia Sima NU a respectat CODUL ONOAREI impus de Capitan. Horia Sima si cei care-l sustineau NU au fost acuzat de abuzuri, coruptie sau alte asemenea politicianisme.
Nu, unele actiuni ale sale nu au fost in linie cu mostenirea lasata de Codreanu. As putea da ca exemplu, intamplarea de la Jilava, acolo unde sunt suspiciuni ca Sima a preferat executia sumara inainte de desfasurarea procesului. Capitanul a specificat clar ca Legionarii nu actioneaza prin crima si violenta, ci doar se apara...
De asemenea, Sima a permis intrarea in Legiune a multor cetateni care nu corespundeau STANDARDELOR de onoare si demnitate, impuse de Capitan...
Oricum, aceste diferente intre cele doua tabere s-au accentuat dupa razboi, Sima nefiind atacat cat a fost la putere. Asa era codul legiunii: unire in jurul sefului.
In fine, discutia e lunga. Chiar si cu greselile sale, care au tinut de personalitatea sa, Sima a crezut in idealurile Legiunii, la fel ca si multi dintre cei apropiati sai.
Sa stii un lucru: guvernul legionar a fost acuzat de multe dar NU si de coruptie.
Ei au fost multi din luptatorii anti-comunisti din munti. Te-as ruga sa citesti cartile scrise de Capitan si ai intelege la ce ma refer.
CE ZICE CRISTOIU DESPRE CZ CODREANU: http://www.youtube.com/watch?v=LXaQt-NgTFE...player_embedded
Poate ca daca citim Mein Kampf, intelegem si la ce se referea Hitler.
Nu ma intereseaza povestile cu care unii politicieni incearca sa stranga voturi.
Cartile Capitanului nu au fost scrise pentru a strange voturi. Cum ar putea strange voturi "Carticica sefului de cuib"?
E regulamentul interior al Legiunii...
Pot intelege sa fii impotriva Legiunii, e alegerea ta, dar macar pentru a-ti cunoaste dusmanul ai putea sa citesti ce a scris..
Regret sa-l citez pe Cristoiu, dar a-i pune in aceeasi oala pe hitler si Codreanu e aberant si da dovada de ignoranta.
Eu cred ca nu vrei sa citesti pentru ca ti-e frica sa descoperi ca legionariii au facut ce-au spus ca vor face: au luptat si murit, demn, cu arma-n mana pentru apararea tarii.
Tu vezi cum vrei, eu vad cum vreau.
Dupa cum ti-am zis, nu ma intereseaza cuvintele. Si eu ma pot pune acum sa scriu niste carti pe care le-ai pune, poate, la rang de Biblie si ai incepe sa dai citate din ele. E usor sa spui ce vrea lumea sa auda. Sa nu crezi ca e greu sa faci asta. A facut-o Hitler, a facut-o Mussolini, a facut-o si Codreanu. Degeaba imi spui tu ca nu stiu ce carte e regulamentul de ordine interioara, tot propaganda e. Pune-te in locul Romanului interbelic si gandeste cum o facea el, sa vezi daca ceea ce se spune acolo nu e ceea ce vrei sa auzi.
Daca aceste ideologii extremiste au fost si sunt asa de bune, cum se face ca au disparut/fost scoase in afara legii? Invidia, stiu.
@greeneyes
Nu mai fi asa de melodramatic, trei sferturi din oamenii educati si cu bun simt ai tarii nu stiu cine a fost Legiunea, ce sa mai vorbim de Mota si Marin... Asa ca nu te mira atat. Cu exprimari si asteptari doar de la Divinitate n-o sa reusim nimic.
Cat despre Antonescu, retine ca articolul acela a fost scris in Romania Libera, nu de Mircea Nicolau. Asa ca pastreaza o doza de scepticism in ceea ce priveste veridicitatea relatarilor, chiar daca poate exista un sambure de adevar. In niciun caz Romania Libera nu este un etalon al deontologiei profesionale.
Mihai,
M-am incumetat sa postez acest material pentru ca poate fi gasit pe situl Fundatiei Gheorghe Manu, altfel nu as fi indraznit sa-l pun.
Faptul ca l-am invocat pe Dumnezeu arata oarecum indoiala mea la cele scrise in articol. Eu sper din tot sufletul sa nu fie adevarat pentru ca daca ar fi da peste cap orice logica.
Ce e extremist in a-ti iubi tara, a pastra traditiile si a fii stapan pe mijloacele economice si resursele unei tari? Extremism? Nu, asta e propaganda comunista. De la Dej citire.
Pai de cine au fost scoase in afara legii? De cei care nu vor natiuni, dar globalizare? de cei care nu cred in Dumnezeu, ci in MATERIE? Adica exact de dusmanii celor de mai sus...
Regulamentul de ordine interioara al Stelei e propaganda? 
Eu ma pun in locul meu de azi si al matusii mele profesoare de matematica, si vad ca se potriveste perfect. HP, Oracle, Coca Cola, Gold Corporation, Carrefour, Kaufland, CME, BCR, BRD,etc, banuiesc ca sunt capital privat autohton nu?
Difererenta e ca tu nici macar nu citesti, nu te interesezi in amanunt, inainte sa judeci... Doar slogane, atat emiti.