Comunismul in Romania

Mi-ar placea sa avem si noi, romanii, echivalentul unui 1956 maghiar. Ne-am pricopsit, in schimb, cu revolutia din 1989, in urma careia am inventat un nou job full-time: revolutionar cu acte.

Fac un gest pe care o sa-l regret si exprim si eu niste observatii cu privire la tema, si la unele din cele ce s-au spus aici.

Ca impresie generala, ma amuza seninatatea anumitor atitudini, a vreo doi useri, prin care se proclama verdicte, se stabilesc vinovati, se caracterizeaza o perioada, pentru a carei intelegeri, iti trebuie, pe langa o cultura vasta, ce nu putea fi acumulata din punct de vedere fizic de catre emitenti, data fiind varsta lor, si o anumita stabilitate emotionala, care nu poate fi atinsa decat in urma unui cumul de experiente, in decursul a zeci de ani.

Vreo doi vorbesc dintr-o pozitie vindicativa, sunt doar urechisti care preiau din zbor cate o idee, si o vehiculeaza obositor, sau au citit prefata la vreo carte, sau articole scrise de niste loaze de rit nou, sau inunda in mod ridicol tema, prin valuri de informatii, foloste necritic, pe principiul daca nu poti sa-i convingi, deruteaza-i

Nu inteleg de ce se permite citarea masiva a unor materiale ce se pot gasi pe internet. Nu era de ajuns un simplu link?

Nu am urmarit toate discutiile(cele din primele 4 pagini sunt prolifice si potrivite temei, chiar daca platesc tribut unui anume dogmatism). Discutiile tehnice, mai ales, sunt f. bune, dar sunt niste informatii trantite mai incoace, care nu ca sunt false, dar sunt absolut inventii. Emanatii propagandistice politicienesti soros-iste si de alta natura.

Despre eroul Paul Goma, care a fost si este o hahalera si jumatate.

Ne tranteste acolo articolul unui anume Mirel Corlatan( o cheama M irela ca e femeie, nu Mirel n.n.), de la Noua Pravda, referitor la dementul ala de Goma, incadrandu-se articolul in niste dovezi pentru Adrian si altii ca el, care in urma a ceea ce scrie acolo, ar trebui sa aiba mustrari de constiinta.

In primul rand, continutul articolului este nesemnificativ pentru ceea ce ar fi trebuit sa insemne o prezentare a lui Goma care sa dea mustrari de constiinta denigratorilor. Este absolut jenant ca informatie. Sunt alti mancatori de caca, care-l cosmetizeaza mult mai bine pe jegul ala de barbos. Asta denota din partea celui ce a postat o neintelegere de fond a situatiei, si blocheaza vreo discutie viitoare.

Se spune acolo, in completarea docta si argumentata a celui ce a postat, ca (Paul Goma a fost EXILAT, adica fortat sa plece din propria-i tara), si ca Securitatea, prin reprezentantii ei, pe primul, plecat definitiv din tară in 1977, a incercat să-l neutralizeze printr- un laborios plan de masuri, care viza compromiterea sa in mai multe medii din tară si din exil.

Motiv pentru care, Postelnicu si Vlad, au incalcat drepturile omului, acesta (planul de masuri) fiind motivul ce a stat la baza deciziei.

Asadar, aia doi, in exercitarea unei indatoriri de serviciu, au luat masurile protejate constitutional si legal de oranduirea statala de atunci (buna, rea, nu conteaza), si sunt scosi acum, vinovati, pentru ca au protejat statul de drept, asa cum era el atunci. Daca vine peste zece ani un regim care stabileste nu stiu ce tampenie, de care ne facem noi vinovati azi, prin niste atitudini neincriminate de Constitutie? De neretroactivitatea legii ati auzit?

Dar asta nu-i nimic. Mai jos, intr-o preluare en-gross, in cee ce-l priveste pe Stelian Diaconescu (Ion Caraion), fara cea mai minima nota critica a textului, suntem anuntati ca Stefan Augustin Doinas l-a denuntat si din cauza lui a facut puscarie intre 50 si 55.

Daca informatiile cu privire la hahalera de Goma sunt atat de departe de adevar, incat, mai mult sunt amuzante, in tampenia lor, de mare disident si dusman al regimului, valoare literara pentru care s-ar fi luat nu stiu cate masuri, etc., etc. dar exprima totusi o caracterizare subiectiva, in ceea ce priveste informatia pentru care pana si otv-ul s-ar rusina, cum ca Doinas l-a turnat pe Caraion, asta este o masura a nivelului la care este autorul textului, si prin extindere, si mult mai grav, cel care l-a preluat, pentru a provoca mustrari de constiinta, reprezentand o minciuna si o calomnie.

Nu insist acum, dar va spun atat: acest articol este unul de gradinita, nu poate nici macar fi caracterizat ca slab, sau mistificator, este pur si simplu idiot si vehiculeaza niste falsuri istorice crase.

O sa dezvolt despre marele disident Goma, suficient pentru cei care sunt de buna credinta, incat sa inteleaga ,din surse extra internet, (biblia unora), surse istorice - documente, cu data, loc, context, autor, ce am vrut sa exprim.

O sa-mi spun eu parerea, cu privire la Caraion, Preda, Barbu sau Lovinescu si Ierunca, si alti eroi

Astept in acest sens sa se tina de cuvant Adrian si sa faca un topic despre Intelectuali in comunism

In sens mai larg cu privire la comunism, nu mai cautati eroi in personalitati cunoscute.

Adevaratii eroi sunt anonimii oraselor si satelor, invatatori, profesori, medici, ingineri, preoti, taranii ce au transmis o morala sanatoasa mai departe, profesionisti onesti care au incercat sa pastreze cat mai drepti in contextul respectiv, a caror fapte nu se stiu, dar se simt, si care ne ajuta sa supravietuim si sa mergem mai departe.

Dramele lor individuale, anonime, sunt mult mai mari decat persecutarea politica (o sa va demonstrez eu cat de persecutat era), a unor canalii ambitioase. Taria lor de caracter in fata nenorocirilor punctuale, este net superioara, unor soparle aruncate de veleitarii ce dadeau din coate pentru un tiraj mai mare, un post mai bun, o aprobare de Dacie, un apartament mai mare, sau o viza nenorocita.

Astia sunt adevaratii eroi, adevaratele figuri, nu papagalii stridenti cu barba, sau strungaretele cu pulovar - valori asa-zis implinite.

Dar na, tot ce este scris de eroii neamului nu au valoare pentru multi romani, chiar aici pe acest topic, dar tot ce este scris de sleahta care nu a facut nimic inainte de 89, mai mult s-au inchinat sufleteste pentru o "viata mai buna", pentru o carte, etc., iar dupa 90 s-au dat din nou cu noii lupi, sunt foarte apreciati.

Cum se face ca eroii neamului pe care i-am citit nu au loc in scolile romaensti, in bibliotecile romanesti, in saptiul public, dar tocmai sleahta mentionata mai sus e prezenta peste amsura peste tot. Mistere.

Deabia astept informatiile tale.

Daca tu vrei sa negi faptul ca Paul Goma trebuai sa moara asasinat prin otrvire, fa-o. Marturia celui care trebuia sa duca la bun sfarsit asasinatul nu o poti nega, s-au poate acuzi statul francez de complicitate gomista.

Deabia astept.

Tot ce am postat in ultimile pagini sunt preluate din jurnalul de pe 2010 al lui Paul Goma. Deoarece textul din documentele pdf, care pot fi gasite pe site-ul domnului Goma, nu poate fi copiat, a trebuit sa gasesc textele respective pe internet.

Vasta ta experienta acumulata in timpul fizic de 25 de ani, cel putin asa arata profilul tau, te inadreaza perfect in descrierea facuta de tine "celor care au lansat ideile respective", si carora varsta nu le permite sa ajunga sa emita astfel de judecati.

Daca Paul Goma nu iti este pe plac, tu o sa vii cu dovezile mai tarziu, is curios ce sabloane ai tu dupa care te ghidezi, care te-au luminat in asa masura, ca-ti permit sa improsti cu noroi un om care si-a dedicat toata viata luptei pentru adevar, si implicit luptei impotriva comunismului.

Tot ce am scris si am sa mai scriu, e facut PUR INFORMATIV, nu vreau sa deomnstrez cat de mare si tare sunt eu, ca nu sunt genul.

Timp de aproape 70 de ani traim numai in minciuna. Mi-a fost dat sa descopar faptele "eroilor anonimi" mentionati chiar de tine, la varsta de 26 de ani; iarta-ma te rog, ca i-am gasit numai pe internet, pentru ca librariile is pline de carti scrise de magureanu, patapievici, plesu, dinescu, liiceanu, etc., "mari romani".

Dar astept completarile tale care or sa demonstreze cat de fals e Paul Goma.

Moskopole

Ca utilizator al acestui site ai dreptul de a incepe orice topic atat timp cat regulamentul e respectat. Asa ca, nu mai astepta sa fac eu sau altii. Porneste tu topicul cu intelectualii.

p.s.

Imi pare rau sa vad ca sectiunea despre Romania a fost deschisa doar ca sa fie laudati legionarii si injurati comunistii. Refuz sa cred ca astia au fost asa importanti pentru romani.

Legionarii beneficiaza intr-o oarecare masura de "mitul eroului", Adrian. Ca la fotbal, unde cei mai buni jucatori sunt mereu aia care stau pe banca de rezerve, legionarii sunt investiti de catre cei care nu au cunoscut realitatea vremii decat din povestile scrise mult timp dupa epoca anilor 30, cu un soi de incredere mistica. Suferintele si persecutiile indurate de ei (reale sau imaginare), cat si faptul ca unii partizani care au luptat contra ocupatiei sovietice au fost legionari nu sunt in nici un fel vreo garantie a capacitatii acestei miscari de a realiza ceva pozitiv pentru Romania. Au condus tara o perioada extrem de scurta, si evident, comparat cu dezastrul produs de comunisti, trezeste o oarecare nostalgie.

Despre comunisti, sa avem iertare, dar e foarte greu sa gasesti ceva pozitiv de spus care sa nu fie contrabalansat de raul facut natiunii. Ca sa ma exprim tot in termen fotbalistici, pentru fiecare gol marcat, au dat 10 autogoluri, au dat foc stadionului si au spart capetele oricui a indraznit sa comenteze.

Cat despre greeneyes si obsesia sa cu Paul Goma, singurul si unicul detinator al Adevarului, nu comentez. M-am lamurit cand a venit la un moment dat vorba despre represaliile de la Odessa si el incerca sa dea vina pe maghiari si croati, desi daca ar studia orice lucrare despre participarea Romaniei la razboi ar vedea ca nu era picior de maghiar sau croat pe o raza de zeci de kilometri in jurul Odessei.

Poate ramasesera niste maghiari de pe timpul lui Attila prin zona Odessei.

Atilla era hun bah! ungurienii au coborat din urali prin secolul 9

Atilla era hun bah! ungurienii au coborat din urali prin secolul 9

Sunt inruditi ungurii cu hunii. Bine, nu au nicio treaba pretentiile descendentei directe din Attilla, dar au legaturi de rudenie indirecte.

Chineji cu totii

Mie imi plac maghiarii. Sunt singurul popor migrator negermanic ce s-a integrat foarte bine in civilizatia occidentala, fara a renunta la cateva din componentele fundamentale ale vietii de calaret migrator. Le observa bine Cioran tristetea: e similara cu cea a taranului care se muta la oras dar isi regreta in fiecare zi bucatica de pamant. Citindu-le istoria, le regasesti si asprimea legilor stepei (pedepsele lui Horea si Doja sunt exemplare), dar si acea hotarare tipica celui ce nu e obisnuit cu limbajul dublu al diplomatilor. Multi nu stiu asta, dar la Trianon pierderile teritoriale se datoreaza tocmai lipsei unei capacitati diplomatice europene: in loc sa incerce sa salveze minimul, politicienii maghiari au incercat sa duca lupta pe toate fronturile. O alta situatie caracteristica este Dictatul de la Viena (Cel de-al doilea arbitraj): desi obtin maximul din acea situatie, guvernul Teleki isi da demisia. Exista o nemultumire permanenta din partea maghiarului. Poate ca asta a dus si la abuzuri (felul in care au tratat minoritatea romaneasca din Ardeal in secolul 19 le este imputabila din toate punctele de vedere) dar a dus si la evenimente precum revolutia din 1956.

Eu am trait toata viata in mijlocul lor. Da, exista multa ostilitate intre romani si maghiari, multa prostie de ambele parti. Dar am putea invata foarte multe unul de la altul. Din pacate, nu stim decat sa ne exacerbam diferentele: ba ne acuzam reciproc de furt, ba apelam la pasapoarte maghiare in momentul in care avem libera circulatie prin Europa... Personal, in Transilvania as incerca sa profit cat mai mult de acest trecut comun maghiaro-roman: nu e nicio rusine ca oamenii de afaceri maghiari sa vina sa investeasca aici doar pentru ca simt Transilvania ca parte a propriei istorii.

Mie nu.

ce-a mai urata perioada a Romaniei cel putin asta spun eu ! nu stiu ce cred altii noroc ca l-au dat jos pe ceasca

Marturia lui Viorel Roventu

Trei luptatori in razboi de eliberare

Hotarirea de a salva poporul roman captiv

In anul 1981 lucram pe santierul Isalnita din Craiova ca sofer pe o Rabă de 16 tone si intr-o zi de duminică in parcul Romanesti m-am asezat pe o bancă langă un domn care citea ziarul Scanteia. După cateva minute imi atrage atentia un articol din ziar in care scria cu litere mari despre cresterea economiilor facute in urma celebrelor cartele ale produselor de bază: 1 kg de zahar pe lună de persoană; 1 litru de ulei pe lună de persoană; 1/2 dintr-o paine pe zi de persoană; benzina cartelată; de carne .... imi amintesc cat de lungi erau cozile pentru a cumpara 2 kg de carne ; pentru că mai multă nu ti se dadea - se formau cozi din timpul noptii; branza, maslinele, cafeua, etc. erau produse rare care nu se gaseau in alimentari sau piete. Nemultumirea populatiei o puteai auzi numai stand la cozile interminabile; acolo oamenii discutau neajunsurile lor. Patura de jos, clasa muncitoare si țăranimea erau cei infometati, lipsiti de cele necesare cosului zilnic....

Dorind să citesc articolul il rog pe omul de langă mine să-mi dea ziarul după ce il terminase el de citit. În urma acelui articol citit de catre noi, am inceput o discutie in care eu mi-am manifestat sincer nemultumirea față de clasa conducatoare. Și atat de infierbantat am fost incat am zis: " Dacă aș avea ce-mi trebuie eu l-aș termina". Omul de langă mine m-a patruns cu privirea si după cateva secunde de tacere mi-a zis: " tara are nevoie de oameni ca tine ". Înainte de a ne desparti eu am fost descusut amanuntit de omul cu ziarul. Mai tarziu, am auzit că la prima vedere nu stia ce să creadă despre mine, dacă sunt trimis de Securitate sau imi exprim sincer sentimentele. Nu-mi era frica Se mai intamplase o data

Calatoream cu trenul accelerat Bucuresti - Craiova si in compartiment am purtat o discutie cu cateva persoane pe aceeasi temă a infometarii populatiei țării de catre conducatori. La coborare in statia Craiova, un domn din compartiment, care citise dintr-o carte tot timpul calatoriei, a iesit după mine si pe coridor mi-a zis: " Ai noroc tinere că sunt baiat bun, dacă era altul iți punea catusele la maini; să nu mai vorbesti asa ceva tinere, sunt maior de militie si te-aș putea aresta... dar bagă-ți mintile in cap, să nu mai faci! Cerandu-mi scuze, am fost lasat să plec.

Reintors pe santier la lucru, mare a fost surpriza că omul de pe banca din Parc a venit să vadă unde lucrez. Astfel, destinele noastre s-au legat si mai mult; după ce mi-a cerut un pix si o hartie, a scris

Raul Volcinschi,

Roventu Viorel

"- vezi, a zis el, ne potrivim la gandire si la nume prescurtat: R si V."

Fiecare dintre noi a fost marcat de ce a spus celalalt in prima zi cand ne-am cunoscut. Profesorul Volcinshi a retinut: "dacă aș avea ce-mi trebuie, eu l-aș termina", iar eu "țara are nevoie de oameni ca tine".

A urmat o perioadă in care ne-am cunoscut mai bine, chiar foarte bine. Îmi cunostea aptitudinile militare si aflase de la mine că sunt subofiter in rezervă si stapanesc foarte bine tehnica militara avand un curs de pregatire in domeniul militar. Profesorul Volcinshi considera că sunt omul potrivit la locul potrivit. Într-o zi, după lungi discutii, m-a incercat printr-un joc de cuvinte pentru a vedea cum reactionez in urma propunerii lui de a face parte dintr-un grup de persoane cu gandiri antitotlitare, constituit impotriva regimului comunist.

Nu am stat pe ganduri. Am acceptat orice propunere venea din partea lui. Era un om deosebit, cu o putere de convingere enorma

Datorită conditiilor de cazare precare de pe santier, cu baraci prin care umblau sobolani, profesorul Volcinshi m-a recomandat unei prietene de familie, in apartamentul careia am fost primit in gazdă pană la plecarea mea din Craiova.

La Craiova a inceput pregatirea mea. Mi-au fost date să citesc toate revistele Lumea in care se scria despre atentatul impotriva Papei Ioan Paul al doilea; am citit carti despre Ninja, Gangsteri si Mafie, in care secretele familiei fiecarui clan erau sacre. Am fost format pentru a sti să pastrez un secret si pentru multe alte lucruri dar, din motive lesne de inteles, mă cenzurez. Am primit botezul (un nume) conspirativ, mă numeam Victor si dl. profesor era nea Radu. Prietenia noastră a continuat si după intoarcerea mea acasa legatura dintre noi mentinandu-se prin intalniri conspirative, instructiuni, schimburi de mesaje cifrate, etc...

În Bucuresti aveam o locatie, o cunostință, Șerban Suru, prieten cu dl. profesor Volcinschi, in apropierea Garii de Nord, pe strada Iacob Negruzzi unde puteam ramane cateva zile la nevoie. Era o rampă de lansare spre trenurile din Gara de Nord cu care puteam parasi Bucurestiul in caz de nevoie. Am discutat mult despre suprimarea dictatorului Nicolae Ceausescu. În urma discutiilor au fost si puncte de vedere diferite (cu care eu nu am fost de acord). Profesorul Volcinschi gasise pe Calea Victoriei o casă mare nelocuită din podul careia propunea să se tragă asupra dictatorului cu o carabină cu amortizor. Ne-am contrazis mult pe acest subiect intrucat el era omul de la masa rotundă unde s-a conturat ideia, era creierul actiunii - dar in teren lucrurile stateau altfel. Eu eram omul din teren si vroiam să joc precum gaseam de cuviință că este mai bine si in siguranță pentru noi. În urma discutiilor am hotarat de comun acord să lucram pe etape.

Pregatirea actiunii

Aveam nevoie de doi prieteni adevarati. Unul era un confrate din copilarie, prietenul meu cel mai bun, de profesie mecanic utilaje grele, numit Nastase Petrica Am stat de vorbă cu el . Simtea nevoia de a se aventura. Împreună facusem box la Clubul Vointa din Giurgiu. Aveam amindoi motocicletă Iawa ( ideale la acel timp pentru a iesi din zona periculosă). Era greu să lucrezi pe teren numai in doi. Aveam nevoie de un om la distanță, asa că am racolat un coleg de munca sofer la aceeasi autobază ca si mine, care locuia temporar la concubina lui din comuna mea natala Stanesti de Giurgiu. Acesta era Stanciu Nicolae din satul Remus, comuna Frățesti. Trebuia să ne grabim. În Giurgiu autoritățile ("primaria") erau in fierbere deoarece dictatorul avea programată o vizită de lucru pentru a vedea asa-zisa productie record a lanurilor de porumb din Campia Dunarii. Zeci de autobasculante carau piatră pe drumul ce se infundă la Gostinu; soseaua trebuia facută cit mai repede. Stanciu cunostea zona mai bine decat noi, pentru că satul lui natal era aproape. Astfel, am mers in teren si am ales două puncte din care puteam deschide foc asupra dictatorului. Etapa a doua prevedea achizitionarea armelor.

Am facut mai multe recunoasteri in diferite localități din tara pentru a gasi un post de militie mai izolat, localitate cu cale ferată si sosea, pentru a nu se sti directia catre care s-a plecat cu armele furate. Am gasit in cele din urmă postul de militie Osica de Sus, judetul Olt, situat langă un bufet si un magazin, in a carui imediată vecinatate se afla statia de cale ferată Osica. Paznicul postului de militie obisnuia să plece acasă dimineata după ce trenul personal de 4.30 pleca din statia Osica.

Înarmarea

Odată informatiile culese, s-a trecut la actiune.

Am mers in Slatina unde am reperat un garaj din interiorul caruia eu am furat un autoturism Dacia, cu care ne-am deplasat in comuna Osica de Sus. După ce trenul personal s-a pus in miscare din statia Osica, paznicul a plecat spre casă iar eu am venit cu autoturismul impreună cu prietenii mei si am parcat intr-un gang, in spatele postului. Stanciu a asigurat paza zonei in care ne aflam. Eu am distrus goarna sistemului de alarmă dintr-o singură lovitura cu un obiect dinainte pregatit. Apoi am spart lacatul, am desfacut yala usii de la intrare patrunzind in hol; apoi am mers la usa camerei de armament, pe care am spart-o si dintr-un dulapul metalic am luat două pistoale mitralieră AKM, munitie - 500 de cartuse si 8 sectoare (incarcatoare). Eu cu Nastase am incarcat fiecare cate un sector cu cartuse, armand armele cu cartuse pe teava În ideia că Stanciu avea misiunea din umbră si pentru a nu se banui că suntem trei persoane in grupul operativ, am cazut de acord să luam numai două pistoale mitraliera Precizez că in postul de Politie Osica mai erau in lazi pistoale mitralieră AKM si carabine Zebeu si Manichel, probabil ale garzilor patriotice.

Întorcandu-ne in hol, am deschis usa biroului postului de militie, unde am taiat firele de curent ale unei baterii auto ce alimenta sistemul de alarmă din interiorul caruia am luat toate dosarele, registrele, inscrisurile, catusele, toate puse intr-o foaie de cort, pe care am scos-o afara Am incuiat usa de la intrare cu o "cheie mincinoasă", am tras grilajul si am inlocuit lacatul spart cu un lacat al nostru identic, in butucul caruia am introdus bete de chibrit pentru a-l ingreuna si a intirzia momentul constatarii spargerii postului de militie. În ancheta am auzit că militianul a umblat după un bonfaier ca să taie lacatul si nereusind, deoarece avea brida cimentata a decis in cele din urmă să-l sparga Trucul nostru a tinut, intirziind descoperirea spargerii. Nelasand nici un indiciu despre noi, am plecat la Bucuresti. Pe cand ne aflam pe soseua Alexandria -Bucuresti, in dreptul localității Bujoru, am observat venind dinspre Bucuresti, masini după masini; Dacii cu cite 5 barbati in fiecare masina

Ne-am dat sema că s-a descoperit furtul armelor si munitiei. Trebuia să parasim soseaua deoarece nu mai aveam mult pană la "borcan", post de control din localitatea Ghimpati, judetul Giurgiu. Eram pregatiti: Nastase si Stanciu, pe bancheta din spate incarcaseră sectoarele cu cartuse. Am iesit de pe sosea si am intrat in padure unde am citit inscrisurile mai toată ziua.

Am oprit ceea ce era important si anume notele informative din localitatea Osica, in care scria:

" Notă informativa Sursa vă informează că in ziua de_____ m-am intalnit la ____ Biserică cu X , l-am intrebat _____ si a raspuns ________ !.În ziua de ____ m-am intalnit cu X si l-am intrebat ____A raspuns____!."

M-a impresionat cel mai mult o hartă a localității pe care erau semnate niste puncte, probabil locuintele celor urmariti de militie si securitate. Am dat acele documente lui Volcinschi. Am dat foc actelor si dosarelor.

În padure am distrus numerele de inmatriculare, seria motorului si a caroseriei autoturismului, pentru a nu fi identificati. In noaptea urmatoare, ne-am deplasat cu autoturismul in apropierea Dunarii, unde zeci de pompe plutitoare pe pontoane, intruduceau apă intr-un canal de irigatie. La capul canalului, unde apa avea o adancime de 9-10 m, am aruncat masina, cu dale de piatră in ea. Motive: apa spală amprentele, chiar dacă se descoperea masina, cu greu se putea face identificarea, neavand seria caroseriei si motorului. În cele din urmă autoturismul a fost identificat si recuperat, după ce ancheta a solutionat acest caz.

Vinatorii vinati ai unui tiran

După ce am abandonat autoturismul in apa eu , impreună cu Nastase am luat armele si munitia mergand cu ele la concubina mea din Stanesti, unde m-am ascuns provizoriu, iar Stanciu s-a dus acasă la concubina lui din Stanesti. Urmatoarea zi am trimis-o pe concubina mea la parintii ei pentru ca eu să ascund bine armele si munitia. Am luat legatura cu profesorul Volcinschi, ne-am intalnit povestindu-i intreaga actiune; m-a felicitat si mi-a spus: " lasă-te la fund, nu mai intreprinde nimic pentru că sunt filtre peste tot in tară; Bucurestiul este inchis".

I-am spus despre vizita pe care Ceausescu urma să o facă la Gostinu de Giurgiu. În urma discutiei, nu prea ne-am inteles. Aveam pareri diferite privind actiunea in teren. Întors acasa am hotarat să merg cu Nastase la Gostinu pentru a face recunoasterea in teren. Astfel am renuntat la portiunea drumului in pantă intrucat nu aveam retragerea asigurată si am optat pentru cel de-a doua varianta Am ales o curbă dublă cu unghiuri de 90 de grade; intre cele două curbe de 90 se afla un segment drept de 50-60 m si un mal de pamant care ne permitea să dominam escorta. Intrand in curba viteza de deplasare a coloanei oficiale se reducea considerabil la 30-40 km/oră; intrati intre cele două curbe erau prinsi strategic in capcană; cele două guri de foc automat erau de ajuns pentru a schimba mai din timp destinul acestei țări. Efectele previzibile ale gloantelor pistoalelor mitralieră la un foc automat tragind asupra dictatorului Nicolae Ceausescu -o tinta intre 20 m si 50 m- arată că in urma atentatului...nu ar mai fi existat supravietuitori.Fuga de la fata locului ne-o asiguram cu motocicleta mea Iawa de 350 cm cubi, ce ne permitea să disparem foarte repede. Aveam sute de tripoduri cu cuie pe care urma să le aruncam in spatele nostru pentru ca posibilii urmaritori să fie opriti.

A venit ziua de 17 septembrie 1983, dată cand Ceausescu urma să vină in vizită la Gostinu. Am iesit in stradă cu motocicleta, să iau pulsul strazii. Nu era nimic deosebit. Am mers impreună cu Nastase pină la iesirea din comuna Daia, unde soseaua se bifurcă spre Bucuresti si Oltenita. Totul era normal; nici vorbă de vizita de lucru a dictatorului in zona Giurgiu.

Precizez că intersectia Daia - Bucuresti, Daia-Oltenita este situată intr-o vale inconjurată de dealuri; in acea intersectie trebuia să aterizeze elicopterul lui Ceausescu, după care se urca in masinile escortei care il asteptau in intersectie, alaturi de echipajele de circulatie ale Militiei judetului Giurgiu, care deschideau drumul in fata coloanei. Deci dictatorul Ceausescu nu venea din Bucuresti la Giurgiu cu coloana oficială ci cu elicopterul, urmand să fie preluat de escorta

Distanta de unde ateriza elicopterul pină la locul unde urma să viziteze lanurile de porumb cu productii record era 10 km. Precizez că obtineam informatiile de la angajatii Primariei Municipiului Giurgiu, care lucrau impreună cu soferi la diferite puncte de lucru.

Vazand că vizita dictatorului este amanată si se zvonea că acesta se află la Fetesti, jud. Ialomita, in vizită de lucru, am discutat cu Nastase si Stanciu si am cazut de acord să ne deplasam la Fetesti cu un autoturism furat. Eu si Nastase ne-am deplasat cu trenul in localitatea Draganesti de Vlasca, jud. Teleorman, de unde am furat un autoturism Dacia, cu care ne-am intors la concubina mea din Stanesti, de unde am luat armele si munitia. În tot timpul actiunilor eu am operat si eu am condus in permanență autoturismul. Împreună cu Nastase am mers la domiciliul lui Stanciu din satul Remus comuna Frățesti, unde acesta ne astepta si impreună am plecat spre Fetesti, cu armele si munitia la noi. În drum spre Fetesti am ales traseul Giurgiu - Oltenita - Calarasi - Fetesti.

La intrarea in Calarasi, un echipaj de militie cu o Dacie din dotare mi-a facut semn să opresc. Eu, aflandu-mă la volan am semnalizat dreapta, creand impresia de moment că vreau să opresc. Ajuns in dreptul lor am demarat puternic reutind să scap, indepartandu-mă cel putin 2 km. Ca urmare, se subintelege ce s-a intamplat: o urmarire ca in filme cu impuscaturi. Echipajul de Militie cu girofarurile functIonind si cu sirena pornita venea ca un bolid in urma noastra urmarindu-ne prin oraș; era trecut de miezul noptii. În plin centru Municipiului Calarasi am trecut pe langă un autoturism de teren ARO al Militiei si in imediata apropiere doi maturatori de stradă au aruncat cu maturile in parbrizul masinii pe care o conduceam. În apropierea podului peste raul Borcea , un echipaj de Militie a blocat soseaua si au luat pozitie de tragere. Atunci am virat dreapta, parasind soseaua si am luat-o pe o stradă laterală si după cateva viraje prin acel cartier am iesit pe o uliță ingustă pe malul raului Borcea. Acolo am abandonat masina in spatele unei curti punand o prelată pe ea iar noi am disparut luand cu noi armele si munitia.

Dimineata, cu o masină de ocazie, ne-am deplasat pană in Fetesti. În ziua urmatoare am cules informatii dacă dictatorul a facut o vizită de lucru in zona Vazand că presupusa vizită de lucru la Fetesti a fost doar un zvon de dezinformare a populatiei, am cazut de acord să ne despartim, pentru a nu merge grupati, fiind usor identificati de catre Militie si Securitate. Astfel, Stanciu a plecat spre casă din statia Fetesti cu un tren personal care circula de la Constanta spre Bucuresti. Eu, impreună cu Nastase urma să ne urcam intr-un tren marfar, pe timp de noapte, care circula de la Constanta spre Bucuresti.

Vizita de lucru a dictatorului Ceausescu la Fetesti (de fapt fusese numai un zvon) a coincis cu mutarea coloanei auto SJUDP Ionesti de Dambovita, de la Giurgiu la Fetesti, in vara anului 1983, pentru ca autobasculantele să fie folosite la construirea podului peste raul Borcea. La această coloană de autospeciale, mentionată mai sus, am lucrat eu si Stanciu. Securitatea l-a sfatuit pe Ceausescu să nu mai facă nici o vizită de lucru pană la prinderea faptuitorilor. În numai cateva zeci de minute de la despartirea de Stanciu am sesizat că se inmultesc considerabil militieni in zona

Acele momente au fost cruciale pentru noi !

Deoarece conform juramantului pe care il aveam, in cazul in care unul dintre noi ar fi fost prins, ceilalti trebuiau să joace ultima carte "toti pentru unul si unul pentru toti". Preferam, in gandirea si strategia noastra să atacam militia din Fetesti pentru a-l elibera pe Stanciu, dar nu stiam sigur că este arestat. Vazand că militieni misună peste tot in zona am crezut că Stanciu a fost arestat la Fetesti. Pe sosele si drumuri se faceau controale severe. Astfel, am furat două biciclete pentru a ne usura deplasarea, pentru a iesi din zona Fetesti in noaptea respectiva Mergand paralel cu raul Borcea in aval, peste camp, prin lanurile de porumb si vii, am ajuns dimineata pe raza comunei Facaieni, judetul Ialomita.

O haituire ca-n filme

În dimineata zilei urmatoare am facut un popas in marginea unei liziere de pomi "pusi la scoală" (indiferent cum te uitai vedeai printre randurile de pomi). Acea lizieră de pomi (plopi) se află la marginea comunei Facaieni, intre digul de pamant ce proteja localitatea de inundatii si raul Borcea, care in zonă este adanc si inundabil. Ajunsi acolo, epuizati fizic si infometati, am lasat in grija lui Nastase geanta zis sabenă cu un schimb de imbracaminte si incalțăminte, pe fundul careia aveam 3 sectoare de pistol mitralieră incarcate cu gloante si pistolul mitralieră in pozitie orizontala pus intre haine, cu sectorul montat.

O geantă identică se afla pe portbagajul bicicletei lui Nastase. După o scurtă intelegere, eu, pentru că eram pregatit să fac față oricarei situatii, am mers in localitatea Facaieni, de unde am cumparat de mancare. Întorcandu-mă la Nastase, in marginea lizierei, l-am intrebat dacă situatia este sub control sau a aparut ceva suspect in zona Nastase m-a instiintat că au trecut in zonă doi tineri. La insistenta mea să parasim locatia cat mai repede posibil, Nastase nu a vrut sub nici un chip, deoarece era flamand si epuizat; in această situatie uneori si gandirea iți face feste. Degeaba am insistat eu să parasim zona. Întrucat el nu a vrut, am intins o foaie de cort, ce inainte o aveam pusă pe portbagajul bicicletei mele, sub geantă si pe aceasta am pus alimentele. În numai cateva minute, in dreptul nostru, peste digul de aparare contra inundatiilor, a coborat in fugă seful de post cu un subaltern, insotiti de 5 sateni, cu bate in mana

În acel moment Nastase m-a intrebat ce să facem.

Eu am ascuns cutitul sub marginea foii de cort si i-am raspuns: "ii facem" (adică ne eliberam printr-o manevră) - moment in care ne-am ridicat in picioare. În numai cateva secunde am fost inconjurati si intrebati de seful postului de militie cine suntem, ce avem in genti si unde mergem; intrebari la care eu am raspuns: "Domnule sef de post, suntem soferi, lucram la podul ce se construieste peste Borcea la Fetesti si in urmă cu un timp, dacă nu mă insel, v-am luat chiar pe dvs. in masină si v-am adus aici la Facaeni". Pe moment seful de post nu stia ce să creadă : cele spuse de mine sunt sau nu adevarate; secundele erau pretioase pentru noi. Raspunsul sefului de post a venit cu putină intarziere: " Dati-mi actele!". Atunci eu, pronunțand un nume la intamplare I-am zis lui Nastase:" scoate din sacoșă actele si dă-i-le!". În timp ce Nastase desfacea curelele cu care era legată sacosa lui pe bicicleta sub privirile celor ce ne inconjurasera eu il apostrofam pe seful de post că nu procedează corect. Nervos, militianul m-a injurat de cateva ori de m-ama cerandu-mi actele. Vazand că iși pierde cumpatul si tremură de nervi - moment emotiv tulbure pentru el si avantaj creat de mine - am ridicat sacosa de la pamant din buzunarul careia am scos actele si le-am aruncat jos. În acel moment neasteptat, creat de mine, seful de post s-a aplecat să ia actele de pe jos. În cercul in care ne aflam, s-a facut o breșă prin care am iesit din cerc cu sacosa la piept. Am scos pistolul mitralieră si, intorcandu-mă la 180 de grade am somat puternic cu glas tare "mainile sus!" si am introdus cartuș pe teava Mă aflam la circa 4-5 metri de ei, moment in care I-am zis lui Nastase : "iesi dintre ei!". În acele secunde in care eu am jucat cacialmaua si am fugit scoțand din sacoșă pistolul mitraliera in momentul somatiei mele, seful de post a vrut să scoată pistoletul din dotare din toc, in timp ce se afla aplecat, cu intentia de a lua actele de jos. Nastase l-a lovit pe seful de post cu pumnul in gat si l-a prins de mana Lovitura lui Nastase a urmarit barba dar seful de post, aflandu-se in miscare, incercand să se ridice, a fost lovit in gat. Se intelege ce a urmat. L-am dezarmat luandu-i pistoletul din dotare si l-am legat cu catusele de un pom, obligandu-l să ia pomul in brate, după care i-am dat o corectie (cateva pe la coaste) pentru ca altadată să nu mai injure persoane necunoscute. Pot adauga faptul că eu si Nastase am practicat box.

Acelor gură-cască le-am dat voie să plece, fară a le face ceva. Erau asa de infricosati, incat au fugit fiecare incotro au apucat. Unii au pornit spre sat, sarind gardurile prin curtile oamenilor; gainile cotcodaceau, cainii latrau, gardurile trozneau, tipau, era un haos de disperare in incercarea de a se indeparta cit mai mult.

După ce s-a consumat acest fapt, am luat armele si munitia si am traversat liziera ajungand la raul Borcea, unde am gasit doi sateni cu o barca ce intentionau să iasă in larg, sau probabil tocmai veniseră de pe malul celalalt, unde se aflau Fermele. În momentul in care oamenii ne-au vazut cu armele in mana unul dintre ei, care avea vaslele in mana aflandu-se pe mal, a dat cu vaslele in apă indemnandu-l pe cel cu barca să dea drumul barcii pe apa Atunci eu l-am somat spunandu-i: " Dacă ii dai drumul barcii pe apă te impusc!". La somatia mea, omul tremura de frică si mi-a dat lantul de care barca era prinsa Pe undeva, la un kilometru in aval, se vedea un bac care trecea camioanele armatei ce transportau porumb - recolta de pe asa- zisa insula a Ialomitei, ce se afla imprejmuită pe de o parte de raul Borcea si pe de altă parte de fluviul Dunarea. Urcandu-ne in barca am scos de la capete, din podiumul pe care calci cu piciorul, cate o scandură si, in pozitia ingenunchiat in barca am vaslit fiecare pe o parte pană am ajuns pe malul insulei. Am dat de un mal abrupt si cu greu l-am putut trece - sapand in mal gauri de sprijin - cu ajutorul carora ne-am cățărat pe mal. Traversand padurea ce se afla pe malul Borcii, am ajuns la o stană de unde am furat cate un cal fiecare si, calare, ne-am indepartat in galop.

În timp ce noi calaream, a aparut din partea dreaptă pe un dig, un ARO 244 care s-a facut nevazut, coborand după dig in partea opusă noua Atunci, am schimbat directia de mers a cailor si, in galop, am ajuns la dig. Am urcat repede terasamentul digului si am vazut o Fermă unde se aflau si două avioane utilitare ce se folosesc in agricultura În fata avioanelor se afla ARO-ul si citeva persoane. Apoi autoturismul ARO s-a indreptat spre dig , unde a oprit si au coborat doi civili, fiecare cu cate o patură in mana facandu-se nevazuti pe partea opusă a digului. Precizez că in dreptul autoturismului ARO, oprit pe partea unde noi fusesem vazuti calare pe cai, era o miriste in urma recoltarii culturii de soia. Această miriste era despartită de un lan de porumb, de un drum zis cleata Noi ne aflam retrasi in lanul de porumb, descalecati de pe cai, urmarind intenta celor coborâți din ARO. La un moment dat, am decis să incalecam pe cai si in goană să ne indreptam spre o padure. Aveam pistoalele mitralieră la piept si la spate, ca rucsac, aveam gentile cu munitia. În galopul cailor, am ajuns in dreptul autoturismului ARO, in fata caruia, pe partea opusă digului, cei doi insi au luat pozitie de tragere, tragand in noi rafale scurte de mitraliera Vazand că suntem supusi tirului de gloante, ca tinte vizibile pentru cei doi securisti ce trageau in noi, am descalecat de pe cai si am luat pozitie de tragere, culcat cu picioarele defacute in V. I-am temperat, scazand intensitatea focului asupra noastra din urmatoarele motive:

- luand pozitie de tragere, se asteptau să ripostam prin foc de armă concentrat, ce putea să le fie fatal;

- ei aflandu-se pe partea opusă a terasamentului digului, trebuiau să se ridice foarte mult pentru a ne putea vedea si apoi trage;

- dezavantajul lor consta in faptul ca in momentul in care ei se ridicau pentru a ne putea vedea, pentru a trage in noi - dacă vroiam - ii puteam impusca cu usurință cu o singură rafală de foc automat;

Cand ei se ridicau in sus, ii puteam trimite in lumea celor de dincolo. Dar nu trebuia să tragem, nu furasem armele pentru asta. Nu am ripostat; i-am lasat să inteleagă că nu vom trage. Între ambele parti parcă s-a produs o intelegere, un schimb de intuitii, sau poate că ei nu mai aveau munitie suficientă (dar era greu de crezut acest lucru). Singura noastră variantă era retragerea catre lanul de porumb in pozitie tarâș, cu pistoalele mitralieră pe brate, la firul ierbii, prin rugi de mure salbatice. Mai bine de 80 m ne-am tarat in lanul de porumb. Cei doi securisti au dat dovadă de mare curaj. Unul dintre ei conducea ARO-ul, celalalt statea in pozitie de tragere pe geam cu pistolul mitralieră indreptat spre lanul de porumb, patruland in viteză dute-vino, pe drumul ce separa miristea de porumb. Atunci I-am zis confratelui Nastase: " ascultă-ma dacă noi vom sta in porumb, vom fi prinsi si impuscati, trebuie să iesim din porumb indată ce ARO-ul trece prin dreptul nostru ". Întrucat in urma AROului se facea mult praf, nu puteam fi vazuti cu usurință de securisti.

Securistii erau foarte concentrati pe lanul de porumb, pentru ca noi să nu iesim din el. Astfel, cand AROul a trecut prin dreaptul nostru, am traversat drumul culcat tarâș prin spatele masinii, si in mijlocul miristii, intre două două carari de iarba am sapat cu cutitele in tarana facand o mică adancitura in care ne-am pus cap la cap. Ne-am acoperit cu țărană si cu iarbă uscată trupurile si cu pistoalele mitralieră pe piept, am stat cu aproximatie de la ora 9.30 -10.00 - pană in jurul orei 24.

Am facut ceea ce nu se astepta nimeni ( strategie militară). Deindată ce noi eram gata mascati in mijlocul miristei, au sosit camioanele trupelor de securitate si zeci de masini. Am vazut cum cadrele militare au trimis pe fiecare rand de porumb cate un soldat, pentru a ne cauta. Soldatii au gasit pistoletul subofiterului din Facaieni, pe care eu l-am pierdut in lanul de porumb. Deindată ce trupele de interventie ale securității au fost defășurate in zona cu tehnica din dotare - AB-iuri si taburi pentru prinderea noastră - si-au facut aparitia două elicoptere ce survolau spatiul aerian la joasă inaltime pe deasupra lanurilor de porumb a padurilor si satelor din imprejur. Aceste cautari au incetat odată cu lasarea intunericului. Îm zonă au ramas soldati, la puncte fixe de paza pe care ii observam datorită tigarilor pe care le fumau. Mentionez că in timpul zilei, pe cand ne aflam culcati si mascati natural in mijlocul mristei, cel mai aproape de noi au trecut doi soldati cu un caine in lesa la o distanță de aproximativ 100 de metri.

Elicopterele ce survolau spatiul aerian nu au trecut niciodată pe deasupra miristei unde ne ascundeam noi. Precizez că zeci si sute de soldati impreună cu subofiteri si ofiteri au fost pe dig - de unde aveau o vizibilitate perfectă peste miriste dar, din fericire pentru noi, tot nu ne-au putut vedea. Am stat in pozitia culcat cu fata in sus, rabdand de sete circa 14-15 ore, pană cand luna a disparut de pe cer si prin preajma pe o cleată din apropiere, a trecut un cioban cu oile; moment in care noi am iesit din miriste intr-o aratură si, inaintand tirîș pe o brazdă mai adincă de plug, ne-am indepartat, incetul cu incetul, pană am ajuns la o padure, unde am dat peste doi soldati pe care i-am vazut din timp si i-am putut evita. Încet - incet, ne-am strecurat afară din dispozitiv si am luat-o prin padure, ajungand la Dunare, in dreptul satului Capidava. La marginea padurii, pe malul Dunarii, am gasit o barcă legată cu un lanț de o teava sub forma unei binte de care se ancorează vapoarele.

Folosindu-ne de o barnă de salcam, gasită in marginea padurii, am facut mangealac, am rasucit lantul barcii pană barca a venit pe mal si verigile ( zalele) lantului s-au rupt. Pe urmă am cautat bucăți de scanduri pe malul Dunarii, pentru a le folosi in loc de vasle, pentru că barca nu avea visle. În timp ce noi ne aflam la marginea padurii, pe malul celalalt se vedea aprins un foc. Apropiindu-ne cu barca de mal, am vazut că in apropiere era o stană de oi si, pentru a nu fi reperati, am dat drumul barcii, să fie dusă de apă in aval. Am cautat in disperare un autoturism, dar nu am gasit si, vazand că se lumineaza am decis să ne ascundem.

În apropierea satului Capidava se afla o cultură de varza in continuarea careia erau niste cocenasi care erau udati cu apersoarele si un lan de porumb. Aceste culturi erau cuprinse intre soseua asfaltată Cernavodă - Constanta si malul Dunarii.Strategia noastră era să supravietuim ascunsi in cultura de cocenasi pe o limbă de pamant uscat, situat intre două udari ale aspersoarelor, asa că am ramas tot timpul zilei ascunsi la firul ierbii, in locul indicat. Spre surprinderea noastra in apropiere de sosea s-a format un filtru, din militieni si soldati, care opreau si controlau tot traficul de pe sosea. Se formaseră trei cercuri imense in jurul nostru, din care nu scapa nimeni neverificat la sange. Spre seara am intrat in lanul de porumb pentru a cerceta mai bine zona si la un moment dat am auzit vorbă! Încet, incet, ne apropiem si dam de o cleată dintre două lanuri de porumb. Uitandu-ne cu atentie am vazut un subofiter de militie si doi soldati cu pistoalele mitralieră la umar, care se indreptau spre malul Dunarii. În numai 10 minute militianul s-a intors cu unul dintre soldati. Era clar, insula Ialomitei fusese inconjurată cu puncte fixe de observare. Noi iesisem de pe insulă si eram la 150 m de mal. Timpul era foarte pretios pentru noi, asa ca traversand porumbul si cocenasii, ajunsi in cultura de varza care se afla la circa 400 metri de cei care controlau traficul pe sosea, profitand că ei controlau un camion, am traversat soseaua asfaltată si, ajunsi intr-o cultură de rosii prin care am trecut, am mers peste camp pană in satul Stupina.

La intrarea in Stupina, pe un deal, drumurile se uneau intr-unul iar in apropiere erau facute 4-5 sire inalte de baloti ce deserveau CAPul sau Ferma din apropriere. Printre sirele de baloti se aflau asa-zise trailere, folosite la transportul balotilor din camp, din care unele erau prevazute cu niste tevi prelungitoare. Nu am stat pe ganduri, am scos cateva tevi de pe una din platforme, după care am desfacut sarmele de la câțiva baloti de paie, am legat sarma de cureaua pantalonilor si m-am urcat pe una din sirele de baloti, aflată la marginea zonei, aproape de bifurcatia drumurilor. Ajuns pe coama balotilor, la o inaltime de 9-10 metri, am scos baloti din sira creand o gaura apoi am tras tevile sus, asezandu-le ca pe niste capriori, am construit coama sirei, folosind un balot drept capac. Nastase a indepartat baloti de paie după care am tras sus armele si munitia, apoi s-a urcat si el pe sira de baloti. Am stat acolo in noaptea respectivă si in urmatoarea zi. Spre surprinderea noastra in timpul zilei, in timp ce noi ne odihneam sus, in capul sirei de baloti, la numai 40 de metri de noi, opreau masinile cu militieni si soldati, care erau dusi in misiuni pe camp, plantati in puncte fixe. Odată cu lasarea intunericului, am iesit din ascunzatoare deplasandu-ne in comuna Crucea, de unde am vrut să luam un TAB ( transportor amfibie blindat) , ce se afla in curtea din spate a postului de militie, dar un caine lup ce era legat in apropierea tabului ne latra de fiecare dată cand ne apropiam.

Renunțand la ideie, am furat au autoturism Dacia, pe care l-am condus pană in carieră la Ovidiu, unde am ascuns armele si munitia. După care, cu farurile stinse, am intrat in statia de concasare a carierei si, tranversand curtea, am abandonat masina intr-o parcare din afara statiei de sortare, pe marginea soselei. Arat că la numai 200 metri de noi se afla un post de control "borcan" cu echipaje mixte ce controlau traficul. În dimineata zilei, cand s-a constatat disparitia masinii din comuna Crucea, abandonată la numai 200 de metri de echipajele militiei si armatei, aproape că au innebunit. Au iesit in stradă efective foarte mari. De la sine se intelege că au realizat traseul parcurs de noi.

După ce am abandonat masina, am mers pe jos la Constanta unde am cautat un refugiu, pentru a ne putea odihni. Astfel, seara, am intrat intr-o gradiniță din cartierul Palas, ce ne-a asigurat un loc ideal si sigur. Am mers apoi la gara din apropierea careia am luat autobuzul spre Tuzla, localitate unde eu am rude, dar nu am putut lua legatura cu rudele. Militia innebunise, misuna peste tot, era agitatie in zona La un control in trafic, autobuzul in care ne aflam a oprit la rand pentru a fi controlat. Usile fiind deschise din cauza caldurii, am profitat de ocazie pierzandu-ne prin multimea ce cobora din masina Am trecut de nenumarate ori pe langă oamenii legii si am iesit din nenumarate incercuiri.

Capturarea

Din informatiile pe care le detineam de la profesorul Volcinschi, cunosteam bine strategia vedetelor graniceresti din marea Neagră; stiam că patrulează un numar de 4 vedete. Mai stiam că pe timpul noptii vedetele graniceresti stationau la circa 10 km de țărm si pe timp de zi zona lor de patrulare era la 30-35 km de țărm, undeva la marginea apei teritoriale. Știam că barcile cu motor ce se aflau la pontoanele de pe litoralul romanesc, nu aveau voie să aibă mai mult de 10 litri de combustibil, de fiecare barcă ( pentru a preveni prababil treceri de frontieră). Știam că o barcă cu lungimea mai mică de 7 metri nu poate fi depistată de radarul de coasta Știam că in fiecare dimineață un elicopter al armatei survola spatiul aerian, in apele teritoriale si internationale, pentru a cauta ambarcatiuni ce intentionau să fugă din tara Știam să pun pas compas de aceea am vrut să iesim din tară cu o barcă cu motor, pe care intentionam să o luam de la un ponton. Vroiam să iesim cu barca in larg, vaslind la rame 40 km, pe directia de mers Est (calculand timpul in ore / km ) apoi să schimbam directia de mers spre Sud, moment in care pornea motorul barcii si cu o rezervă suficientă de benzină se putea ajunge pe țărmul turcesc, dacă aveam noroc.

Întrucat nu ne puteam apropia de pontoanele unde se aflau barcile cu motor - fiind pazite de soldati cu posturi fixe si alti soldati cu posturi de patrulare - am renuntat la iesirea din tara schimband planul: să parasim zona ascunsi intr-un tren de marfă ce pleca din triajul Valea lui Traian. Am facut o recunoastere a zonei, pe timp de zi, in triajul valea lui Traian, după care, cu bicicletele pe care le furasem, am mers pe camp in directia localității Ovidiu, pentru ca, in noaptea urmatoare, să luam din carieră pistoalele mitralieră si munitia aferenta

La un moment dat, am observat un autoturism ce stationa la umbra unor pomi, unghi din care putea observa tot campul. În apropiere, zeci de cetățeni cu carucioare, biciclete si carute, culegeau gogonele verzi, de pe o cultură unde fuseseră rosii. Cosiderand că am fost vazuti de cei din masina nu ne mai puteam intoarce inapoi, deoarece puteam deveni suspecti. Astfel, am mers pe drum, spre cei cu masina dintre pomi, vazand portiera din stanga volanului deschisă si pe cel de la volan intentIonand să iasă; am observat cum mana doamnei care se afla in dreapta lui l-a tinut de umar si omul nu a mai iesit din masina Mai tarziu se va vedea că acesta a fost securist. În acea zi am renuntat de a merge spre comuna Ovidiu, intorcandu-ne la Constanta. A doua zi dimineata, cu o masină de ocazie, am mers câțiva km pană in dreptul viilor comunei Palazul Mare. Îndreptandu-ne spre vii, am trecut calea ferată ce leagă Constanta de Ovidiu si, la un moment dat, am fost somati din spate dreapta de doi soldati cu un caine lup in lesa Raspunsul meu a fost prompt: " Du-te dracu, mă!". Ei au dat drumul la caine si noi am fugit spre gardul din plasă de sarmă ce imprejmuia via. La un moment dat cainele se afla aproape de noi si am intins spre el o pungă in care aveam ceva mancare; cainele a muscat momeala, oprindu-se pe loc, timp in care s-a deschis foc de armă asupra noastra Cei doi soldati ai trupelor de securitate au tras in noi dar si alti soldati din dreapta noastră au tras, gloantele suierand in jurul nostru. În momentul in care saream gardul, avand mană pe un spalier, un glonț din spate a trecut pe sub bratul meu drept, cu care mă prinsesem de spalier, a lovit spalierul, spargandu-l. Bucățile de schije m-au lovit in ochiul stang, provocandu-mi o plagă deschisă ce sangera.

Am sarit gardul impreună cu Nastase si i-am zis: "du-te pe rigolă la vale, iesi in sosea, scapă cum poti, eu nu mai vad, mă dau prins". Scapa tu nu intelegi ? Fugi in Palazu". Nastase m-a luat de braț incercand să mă ia cu el. L-am imbrancit, spunandu-i: "Nu intelegi? Fugi! Salvează-ți viata, dispari odată!". În acele momente se tragea in haos, zeci de arme automate se descarcau in aer; militia si securitatea nu s-au dovedit capabile să indeplinească astfel de misiuni. Eu m-am indreptat spre un rand de vie, pe sarma caruia m-am indepartat, fiind vazut de catre muncitori care culegeau struguri in vie. Iar Nastase, coborand pe rigolă in fuga la marginea viei, somat de doi militieni cu pistoale mitralieră le-a spus:" Nu trageti in mine. Eu sunt tractoristul de pe tractorul ce strange strugurii. Mi-a luat tractorul unu' si soldatii trag spre el". Atunci, cei doi militieni au fugit spre tractorul cu pricina si Nastase a iesit in sosea si, mergand nepasator spre Constanta a reusit să scape.

Eu am fost reperat pe un rand de vie, de unde am fost prins de catre un colonel de securitate, insotit de doi soldati cu caini. Precizez că noi am intrat in cercul securității care cerceta via si cazematele ramase din al doilea razboi mondial. Eu am fost prins la 5 zile după ce Stanciu fusese arestat. Legat cu mainile la spate cu o curea militara am fost dus pe soseaua Constanta - Ovidiu, in dreptul comunei Palazu Mare, loc in care se aflau masinile securității si militiei. A venit la mine un ofiter de militie care mi-a pus catusele la maini, in spate. Toti mă intrebau cine sunt iar eu nu le raspundeam. La un moment dat, dintr-un cerc de oameni ce discutau in dreptul masinilor, s-a desprins un domn care a venit la mine intrebandu-mă: " Cine esti tu, mă"?! Cum te cheama Tu mă cunosti pe mine cine sunt? Vorbeste, mă! De ce nu vorbesti"?

Tot grupul, ce se afla la câțiva pasi, se uita la mine. Moment in care omul de langă mine zice: "Vorbeste mă odată cine esti tu. Eu sunt Postelnicu, seful securității statului. Tu cine esti?"- spuse el scoțand din buzunarul de la piept a unei camăși cu maneci scurte, o fotografie de-a mea de cand facusem buletinul de identitate la 14 ani, in care nu semanam. Atunci am rupt tacerea si am spus: " Da, eu sunt Roventu!" Am vazut pe fata lui Postelnicu cum suradea de bucurie si amical, m-a lovit incet cu palma pe umar, intrebandu-mă: "Și Nastase unde este?" Cu greu, tragand de timp, am zis că se indreaptă spre cariera Ovidiu pentru a lua armele de unde le aveam ascunse. Atunci, m-a apucat de braț si m-a dus in fata acelor domni, intrebandu-mă incă o dată: " Spune ma unde este Nastase? Iar eu i-am zis: " Precum v-am spus, s-a dus să ia armele si munitia de unde le avem ascunse, din cariera Ovidiu". Din acel moment, o mare parte a fortei operative cu tehnica din dotare, au luat pozitii in cariera Ovidiu iar pe mine m-au urcat intr-o masină Dacia de culoare albă (de fapt toate autoturismele erau de culoare alba niciuna nu era neagra desi negrul era preferinta mai marilor zilei de atunci). Ocupantii locurilor din autoturismul in care mă aflam erau: Postelnicu, pe locul dreapta față, securistul ce conducea masina, eu pe bancheta din spate, incadrat in dreapta si stanga de securisti ce tineau tevile pistoalelor in coastele mele. Postelnicu mă intreba din curiozitate diverse lucruri si prin statie, Homosteanu, ministrul de interne ii spunea: "Temină Tudore, nu-l mai intreba nimic , că este al meu si ne aud altii". Tudor Postelnicu, rasucit pe scaun, cu fata spre mine, scrâșnea din dinti si strangea pumnii in semn de nervozitate. Prada urma să fie impartita trofeul cel mare fusese prins, prinderea lui Nastase era doar o chestiune de timp. Sistemul capturase inamicul numarul unu.

George Homosteanu, ministrul de interne, se afla in altă masina cu suita. S-a dat ordin prin statie să ne oprim si, venind la masina in care ne aflam, mă amenință zicand: "Roventule, dacă ne minti si cine stie pe unde ne plimbi, te impusc pe loc, intelegi?" Amenințările, indiferent din partea cui ar fi venit, nu insemnau nimic pentru mine. Gandul meu era la Nastase, să nu fie prins. În numai cateva minute am ajuns in locul indicat de mine. Au scos din pamant pistoalele mitralieră cu munitia si s-au fotografiat cu mine si fotografii de grup. Misiunea Securității, Ministerului de Interne si Ministerul Apararii Nationale se apropia de sfarsit. Am fost dus apoi la sediul Inspectoratului de Militie Constanta, unde am fost legat cu lanturi la picioare si am fost intrebat dacă pe teritoriul judetului Constata am trecut, neobservati, pe langă securisti si militieni. Povestind despre autoturismul de pe camp, in care se afla un tip cu o doamna pe langă care am trecut, in urma celor spuse de mine, un domn din biroul in care ne aflam, a iesit afară si a venit insotit de tipul din masina Auzind cele spuse de mine, pentru că am fost nevoit să repet, m-a lovit cu pumnul in maxilar, fiind oprit de ceilalti să mă mai loveasca Din discutia dintre ei, am aflat că erau in misiune, fiind inarmati.

În noaptea sau dimineata ce a urmat, Nastase a fost prins in triajul Valea lui Traian, unde intentiona să urce intr-un tren marfar. În dimineata zilei urmatoare, au auzit lanturi pe hol si pentru a nu vedea cine este in lanturi, mi-au pus ochelari confectionati din mască de gaze, care aveau geamurile vopsite pentru a nu vedea nimic. Am fost ajutat să urc intr-o dubă TV a militiei si mă aflam pe bancheta din stanga, in spatele soferului iar Nastase se afla pe bancheta din dreapta langă ușă. Alaturi de noi se aflau militieni din escorta cu caini lupi.

În drum spre Bucuresti, am fost escortati de două autoturisme ARO, unul mergea in fata dubei iar celalalt in spatele ei. Ajunsi la Inspectoratul de Militie din calea Rahovei, am fost dati jos pe rand si am fost obligati să trecem printr-un culoar format din militieni care ne loveau cu bastoane, pumni si picioare. Prabusindu-ne la pamant, am iesit la capatul culoarului plin de sange, neputand să stau pe picioare. În dimineata zilei urmatoare am fost dusi pe rand, toti cei trei tovarăși de fapte - Roventu, Nastase si Stanciu - la spitalul penitenciar Jilava, unde am fost supusi expertizei medicale.

Victima sistemului juridic comunist

Ancheta, bataia si tortura

În urma expertizei balistice a armelor, s-a constatat că noi nu am tras cu armele si munitia a fost recuperată in intregime.

Prejudiciul a fost, conform rechizitoriului, de 14.787 lei - recuperat.

Timp de 10 zile am fost batuti, fiecare, aproape fară incetare. Am suportat tot ceea ce inseamnă teribilele metode de anchetă ale militiei si securității. Ancheta era condusă de celebrul Tudor Stanica seful Directiei de Cercetari Penale, sub supravegherea directă a lui Tudor Postelnicu, seful pe tară al securității.

Nu am spus nimic despre tentativa de atentat si nici despre grupul de profesori. Poate numai un nebun ajunge să se denunte singur, fară ca cineva să-i pună in față cea mai mica cea mai neinsemnată probă care să-l determine să recunoască ce intentiona să facă in realitate cu armele.

Asa s-a intamplat. Anchetatorii nu pareau a sti ceva despre confratii nostri, profesorii universitari: Raul Volcinschi, fost detinut politic, un vechi adversar al regimului politic - cu actiuni de luptă; Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului după 23 august 1944, fost decan al Facultății de Filozofie din Cluj, apoi profesor si adjunct al Ministrului Învățamantului; Mircea Stoica, seful catedrei de drept de la ASE Bucuresti, care predase si la Cluj; Simion Pop, fost decan la Facultatea de Drept din Cluj. Toti acestia considerau că "suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare". Securistii aveau probabil banuieli, că adevarul nu este cel care li se declara asa că reveneau insistent cu aceleasi si aceleasi intrebari. Facusem initial un juramant al tacerii si ne intelesesem ca in cazul in care suntem prinsi, să declaram că am furat armele pentru a sparge o unitate CEC.

Deoarece nu puteam fi condamnati pentru o faptă pe care nu am comis-o, chiar dacă securistii nu au fost atat de naivi, faptul că nu am spus adevarul mai mult ca sigur ne-a salvat viata. În caz contrar, am fi fost executati, probabil, fară judecata

Eram si noi uimiti intr-un fel, atat cat mai puteam simti, de faptul că mai rezistam. Eram treziti din lesin si luati din nou la bataie, prin fel de fel de metode. Ne doream chiar să ne impuste ca să scapam de chinuri; intre două reprize de tortura eram tinuti in celulă legati cu catuse de paturi. Într-o zi am fost la un pas de a-l desconspira pe profesorul Raul Volcinschi. Întrebat fiind despre adresa la care am locuit in Craiova (pentru ca după ce statusem un timp in baraci pe santierul Isalnita, m-am mutat la o cunostință a lui Raul, asistentă medicală), intr-o secundă am realizat, că de aici si pană a ajunge la Raul nu ar mai fi durat mult. Dar nu stiam ce aflaseră securistii despre această treaba L-am intrebat atunci pe anchetator dacă cunoaste Craiova si culmea, m-a salvat chiar Tudor Stanica Nu stiu ce i s-o fi parut fiindcă in acel moment a laut o bată si m-a lovit foarte tare peste coloana vertebrala in zona rinichilor.

Am lesinat si m-am trezit in celulă cu un militian si un civil care mă udau cu apă cu furtunul apoi m-au legat de pat. Din acel moment, echipele de 4-5 securisti care lucrau in schimburi de 6 ore pe zi, nu au mai cercetat unde am locuit in Craiova, astfel că nu le-am zis nimic, pentru a nu cadea tot grupul, asa cum stabilisem inainte. Erau opt intrebari pe care mi le tot puneau, spunandu-mi că trebuie să raspund intr-un anume fel , fară să precizeze care. Din intreaga modalitate in care a decurs ancheta, mi-am dat seama că sentinta trebuia pronuntată fară să aibă legatură cu zona politica Pentru că propaganda comunistă nu concepea să se recunoască faptul că vreun moment, cuiva, i-ar trece prin cap să-i facă rau iubitului conducator. Trebuiau pastrate aparentele potrivit carora romanii erau multumiti si devotati lui Ceausescu.

Condamnare la moarte in timp record

Pentru faptele comise am fost arestat la Constanta pe data de 29 septembrie 1983.

Pe 30 septembrie am fost transferat la Bucuresti iar pe 1 octombrie am fost dus la spital penitenciar Jilava pentru efectuarea expertizei medicale.

Pe 12 octombrie 1983 s-a incheiat dosarul 391-1083, in urma caruia s-a inscenat o judecată cu caracter secret si de maximă urgență. Prin sentinta nr. 63 din 12 octombrie 1983 am fost condamnat la moarte, sentință ramasă definitivă prin decizia nr. 70 din 27 octombrie 1983 a Tribunalului Suprem - Sectia Militara

Nici azi nu stiu cite alte condamnari pentru infractiuni imaginare s-or fi acumulat in spatele meu in timp, desi nu am fost cercetat decit acele 12 zile de ancheta Mă tot duceau insă prin sali de tribunal unde oameni pe care nu i-am vazut niciodată mă "recunosteau". Asa era toată justitia comunista cazurile nerezolvate erau puse in circa celor fară aparare.

Redau sentinta nr. 70 din 27 octombrie 1983 a Tribunalului Suprem:

" Faptele numitilor Roventu Viorel, Nastase Petrică si Stanciu Nicolae de a-și fi insusit prin efractie in noaptea de 8/9 septembrie 1983, de la Postul de Militie Osica de Sus, judetul Olt, două pistoale mitralieră cu munitia aferenta constituie infractiunea de furt calificat in paguba avutului obstesc, cu consecinte deosebit de grave, prevazut de art. 208, 209, lit. a, e si g rap. la art. 224 Alin. 1 si 3 Cod Penal.

Consecintele deosebit de grave retinute decurg din paralizarea totală a postului de militie Osica, pe care l-au lasat fară arme si munitie si din imprejurarea că cele două guri de foc automate aflate in miinile inculpatilor, cu o mare cantitate de munitie asigurata au pus in pericol viata organelor de stat si linistea publica aducand in acelasi timp stinjeniri importante in activitatea organelor de militie din intreaga tara alertată ca urmare a marii mobilități a infractorilor, ce actionau in diverse judete si erau hotarîți să-și pună planurile infractionale in practica nedindu-se inapoi de la nici-o faradelege".

Un abuz juridic ucigaș

Am fost deci condamnat la moarte nu pentru atentatul politic intentionat (nematerializat nici macar ca tentativă si nedescoperit) ci pentru infractiunea de furt calificat in paguba avutului obstesc cu consecinte deosebit de grave, prevazut de art. 208, 209, lit. a, e si g rap. la art. 224 Alin. 1 si 3 Cod Penal.

Dar să vedem ce prevedea articolul 209.

"Art. 209. Furtul savarsit in urmatoarele imprejurari:a) de două sau mai multe persoane impreună [..] e) in timpul noptii [..] g) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fară drept a unei chei adevarate sau a unei chei mincinoase se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani."

si ce prevedea articolul 224:

"Art. 224 - Furtul savirsit in paguba avutului obstesc se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani, iar cind este calificat, cu inchisoare de la 1 la 7 ani. Cind furtul a avut consecinte grave, pedeapsa este inchisoarea de la 3 ani la 12 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partială a averii. Dacă furtul a avut consecinte deosebit de grave pedeapsa este moartea si confiscare totală a averii, sau inchisoarea de la 5 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partială a averii."

cu precizarile aduse de art 146 cod penal:

Infractiunile cuprinse in partea specială , Titlurile III si IV , se consideră că au avut "consecinte grave" sau "consecinte deosebit de grave", atunci cind au produs pagube materiale mari, au avut repercursiuni asupra realizarii planului de stat sau al unității, au produs o stinjenire importantă a activității unității ori au cauzat asemenea urmari."

Cum se poate sustine că am paralizat total activitatea postului de militie Osica, lasandu-l fară arme si munitie? Cum poate justitia să accepte o asemenea minciuna o asemenea inscenare juridica de vreme ce se stie că toti subofiterii postului de militie, conform regulamentului, posedau pistoletele din dotare la purtator si că nu am furat pistoletele subofiterilor postului de militie? De asemenea, in postul de militie mai existau si alte arme, ale celorlalti subofiteri ai postului de militie sau ale garzilor patriotice. Nu in acele două arme consta activitatea postului de militie. Nu era vorba nici de o imprejurare exceptionala de stare de razboi sau de amenințări cu razboiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de exceptie. Nu exista nici un motiv pentru a justifica condamnarea la moarte, pentru consecinte deosebit de grave. După cum reiese din dosar, cadre din Ministerul de Interne si Securitate au deschis foc de armă asupra noastra dar noi nu am ripostat cu focuri de arma cu toate că o puteam face, tinind seama că s-a tras de mai multe ori in noi si viata noastră a fost pusă in pericol. Dosarul Securității dezvaluie că asupra noastră s-au tras nu mai putin de 2000 de cartuse. Armele furate erau asupra noastră si puteam oricind să facem uz de ele, dar noi nu am avut intentia; după cum reiese si din expertiza balistică: nu am tras cu armele.

Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti in sentinta nr 63/1983 nu arată nici un fapt care să ilustreze fară echivoc, unde se află consecintele deosebit de grave prevazute de art 224 (abrogat intre timp) din Codul penal. Nici intinderea pagubelor materiale nu a fost evaluată si invocată in motivatie. Nu poate fi vorba de o paralizare totală a activității postului de militie - cum se arată in sentință. Și nu apare vreo motivatie serioasă pentru a justifica incadrarea.

Erorile juridice au existat, există si vor exista deoarece oamenii, fie ei ai legii sunt supusi greselii. Sunt insă cazuri in care nedreptățile facute premeditat unor oameni de catre cei care trebuie să aplice legea sunt strigatoare la cer, agresand bunul simț al oricarui individ, oricat de novice ar fi in cunoasterea legilor.

Dacă se aplicau dispozitiile paragrafului 2, ce prevedea "consecinte grave", nu ar fi putut să ne condamne la pedeapsa cu moartea. Doar printr-un abuz ucigaș al puterii politice executive "comuniste" am fost incadrat la furt cu consecinte deosebit de grave, o prevedere folosită asasin de dreptul comunist. Dacă nu ar fi existat incadrarea fortata trebuia inventat altceva. Judecatorul militar, in uniformă - dar fară deontologie, a executat ordinele Securității Statului (responsabilă de fapt cu aplicarea represivă a legii) si am fost incadrat la consecinte deosebit de grave - tocmai pentru a putea fi condamnat la moarte.

Nici azi Justitia nu doreste să recunoască aplicarea distructivă a legilor de catre Tribunalul Militar, un instrument obedient al sistemului comunist (care hotara de fapt sentintele) . Asa functiona aparatul de represiune condus de PCR.

Pedepsa de condamnare la moarte mi-a fost modificată prin Decretul Prezidential nr 124/1984 la pedeapsa de 25 ani inchisoare.

În urma aplicarii decretului de amnistie nr 11, din 26 ianuarie 1988 care spunea:

"art. 1 Se amnistiază toate infractiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa cu inchisoare pină la 10 ani inclusiv.

art. 2 Se reduc cu 1/2 pedepsele cu inchisoare mai mari de 10 ani aplicate de instanta de judecata

art. 3 Se comuta in 20 ani inchisoare pedepsele cu moartea aplicate de instantele de judecata[..]"

am beneficiat initial de art 2. prin redozarea pedepsei de 25 de ani cu 1/2, rezultind o pedepsă de 12 ani si sase luni inchisoare.

Dar din nou s-a declansat razbunarea impotriva mea.. Sistemul represiv a intervenit pentru a nu mă scapa afară prea repede. Printr-o interpretare rauvoitoare a unor prevederi imprecise (au fost opinii contradictorii privind inadrarea conform art 2 sau art 3 din decret) Tribunalul Judetean Argeș admite contestatia la executare formulată de T.M.T Bucuresti, anulează procesul verbal al comisiei de aplicare a decretului nr. 11/1988 si in baza art. 3 din decret dispune să execut pedeapsa de 20 de ani inchisoare in loc de 12 ani si 6 luni.

Asadar, mi s-a comutat a doua oară pedapsa cu moartea, fară să se tină cont că dispozitiile art 3 din decret nu se puteau referi decat la persoanele care se aflau in pozitia de condamnati la moarte in clipa aparitiei sale, carora li se comuta pedepsa la 20 de ani. Comutarea pedepsei cu moartea este un act special, nu poate fi tratată ca o reducere de durata ca să spui că nu i se mai poate aplica decit redozarea mai favorabila raportandu-te la sentinta aplicată initial de instanta de judecata Cand s-a emis decretul 11/1988 eu mă aflam in executarea unui mandat de 25 ani inchisoare, din care executasem 4 ani si patru luni, nu puteam fi re-condamnat la moarte. Și să nu uitam că in cazul meu, amnistia nu facea decit să atenueze nedreptatea sentintei initiale.

Din punctul meu de vedere, contestatia la executare formulată de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a fost creată artificial de judecatori cu intentia de a mă incrimina si mentine in detentie cat mai mult, Tribunalul Militar executind ordinele PCR. Nu poate fi vorba de necunosterea legii ci de incalcarea reglementarilor interne si internationale adică de crasă eroare judiciara

Care m-a costat mai mult decit puteti crede, pentru că nu a fost corectată nici de regimul de după 1989. Dimpotriva acesta a amplificat-o.

Dar să o luam cronologic.

Detentie de tip comunist

Despre ce am suferit in detentie ar trebui să scriu mult.

Amintesc, ca exemplu, excesul de zel in penitenciarul Craiova, unde:

- dacă te durea o masea sau un dinte, ca să ajungi la cabinetul stomatologic era aproape imposibil; dacă ne duceau la doctor, cand intrai pe sectie trebuia să arăți maseaua scoasa altfel eram batuti bestial;

- ferestrele erau prevazute cu jaluzele din scanduri, ca să nu poti vedea afara etc.

Sau perioada in care am stat la penitenciarul Margineni, 1985-1987 (comandant Carnaru, loctiitor comandant sef pază si regim Cartu Ion) cand m-au tinut in lanturi intr-o celulă pe sectia a IV-a, sectie cu regim sever de detentie. Pe sub celula in care eram trecea conducta cu aburi de la centrala termică catre bucatarie. Pe mine m-au tinut tot timpul verii in acea caldură unde nu puteai respira, deoarece pardoseala camerei era din beton si ardea tot timpul. În fereastra in exteriorul gratiilor era plasă de sarmă cu ochiuri foarte mici, de 2-3 MM. Pe timpul iernii, in acea celulă erau tinuti detinutii cu blat si cunostinte. Dacă nu cotizau in fiecare lună cu bani - erau scosi din camera cea mai calduroasă din penitenciar. Pe timpul verii insă era moarte de om, saună zi si noapte pentru cei tinuti acolo, era metoda de tortură fizică si morală de exterminare.

Multe s-ar putea povesti din penitenciarele pe unde am trecut dar timpul mă presează si pană la urmă cred că nu ajută cu nimic, raman doar cu amintirile.

Iată un singur episod din ce am trait .

În urma aplicarii decretului 11 din 26 ianuarie 1988 priivind amnistierea tuturor infractiunilor pană la 10 ani inclusiv si reducerea cu ½ a pedepselor mai mari de 10 ani, zeci de mii de detinuti au fost eliberati. Penitenciarele erau foarte aglomerate, detinuti cu pedepse mici erau tinuti in baraci improvizate si in corturi militare. Astfel, cei ramasi in detentie după aplicarea decretului au ramas putini la numar. Printre ei mă aflam si eu, executand pedeapsa la penitenciarul din Craiova. La cateva zile după publicarea Decretului nr. 11/1988, un domn ofiter de la permanență insotit de subofiterul cu banderolă subordonat si de un pluton de interventie, au scos din camere (celule) pe detinutii ce purtau lanturi la picioare. Printre acestia mă aflam si eu, purtand un lanț de 4 ani si 4 luni, din data arestarii mele. Ordinul dat de catre ofiterul de la permanență era:"toti cei cu lanturi la picioare coboară jos de pe sectie in curtea de aer unde fierarul vă taie cu dalta niturile de la lanturi si veti scapa de ele".

Bucuria era nespus de mare că vom scapa de lanturi. Ce să spun, toti cei purtatori de lanturi pe o perioadĂ

mi-a luat mult timp sa citesc articolul de mai sus, dar s-a meritat. in rest: no comment! ce ar mai fi de zis ?

Scuzati-mi ignoranta, poate nu am inteles eu bine despre ce e vorba: adica unul e recrutat sa-l omoare pe ceausescu, e prins si apoi, noua putere, "democratica", "eliberatoare" il tine tot acolo.

Nu vad care e problema, mi se pare absolut firesc ce s-a intamplat.

De ce?

Pentru ca NU Ceausescu era problema Romaniei, de altfel cei care l-au angajat voiau sa-l suprime pe Ceausescu pentru a-l inlocui cu un baiat mai "docil", mai aliniat politicii URSS, nicidecum sa schimbe sistemul.

Acest fapt e dovedit in '89, cand lumea striga "Jos Ceausescu" si abia mai tarziu, "Jos Comunismul". Cei care au venit la putere, Ion Iliescu % Co, stiau asta, de unde si celebra replica "Ceausescu a intinat nobilele idealuri ale Comunismului". Abia apoi s-a transformat totul in "democratie".

Apropo, scriu mereu intre ghilimele "democratie", pentru ca asa ceva nu exista niciunde in lume, e o utopie. Mai mult, "democratia" americana seamana mai degraba cu comunismul. ca si la noi de-altfel.

Cat despre Ceausescu: el nu infometa poporul ca sa-si faca credite la BRD, ci pentru a-i crea independenta financiara de marile organisme ale lumii. Adica exact acelea in numele carora ne infometeaza astia azi. Cat de bine e sa le umpli buzunarele celor de la FMI ne poate spune Grecia sau Argentina.

De-acolo i s-a si tras sfarsitul, nu de la "oprimarea poporului roman". Astea sunt baliverne pentru copii. Pai pe vremea lui Ceausescu, era voie sa vorbesti despre Antonescu, care luptase impotriva comunismului, iar in democratie, NU. Senzational( cititi doar in clickcancanlibertatea)!

A scris foarte bine LDS mai demult despre aceasta tema. Tind sa fiu de acord cu mai multi istorici, printre care si Florin Constantiniu, care numesc perioada lui Ceausescu "national-comunism", nu socialism.

Deci, imi pare rau de acel om si de suferinta lui, dar daca tot te lasi folosit, macar sa stii de ce si de cine

Dacă Stalin mai traia, poate scapam de comunisti

Istoricul Radu Ciuceanu spune că dacă Armata Rosie ar fi atacat Europa de Vest, asa cum era stabilit, anticomunistii romani ar fi putut elibera tara de sub influenta Moscovei, odată cu victoria occidentalilor.

CARTE DE VIZITĂ'

Radu Ciuceanu s-a nascut la 16 aprilie 1928, la Arad.

Detinut politic intre 1948 si 1963.

Doctor in istorie din 1998.

Vicepresedinte al Camerei Deputatilor in legislatura 1990-1992.

Presedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor a Camerei Deputatilor (2000-2004).

Este presedinte al Institutului National pentru Studiul Totalitarismului.

Radu Ciuceanu: În 1946 am intrat in Miscarea Natională de Rezistență. Ochii serviciilor de informatii erau deja atintiti asupra sefilor mei - generalul Carlaont asistat de catre colonelul Carausu, unul dintre cei mai buni organizatori in teritoriu. M-au arestat după doi ani de activitate in cadrul organizatiei generalului Carlaont Aveam 21 de ani si am stat inchis pană la 36 de ani. M-am implicat in Miscarea de rezistență anticomunistă din Oltenia pentru că am considerat că razboiul nu se sfarsise. N-am capitulat toti la 23 august 1944! Ordinele le primeam direct de la colonelul Carausu si de la altă figură emblematică a Rezistentei, Ștefan Halalau, fostul comandant al Școlii de Artilerie din Craiova.

Erati foarte tanar la acea vreme. Aveati 20 de ani. Ce v-a determinat să faceti asta?

Vă marturisesc că efortul n-a fost mare. Îmi amintesc că duduiau casele atunci cand treceau tancurile sovietice... În plus, mizeria era mare, iar perspectivele... Dimineata nu stiai dacă vei mai manca o bucată de paine. Adică dacă vei mai avea de unde să o iei.

Erati student la Medicina..

A fost o studentie tranzitorie. Facultatea a fost un fel de acoperire. Mi-era imposibil... La un moment dat, in 1947, chiar a fost vorba să plec in Iugoslavia si ulterior să mă intorc. În plus, vă dati seama ce inseamna să organizezi, la nivel de provincie, ca din trei sate două să fie in Rezistență? Vă dati seama ce insemna să transporti armament, să-l depozitezi si să nu ti-l prinda Un colonel de la SRI, in 1992, m-a intrebat ce am facut cu armamentul pe care l-am luat de la Isalnita, acolo unde era un depozit mare lasat de nemti si neridicat de rusi. Acest depozit a fost devalizat, dar atunci eu nu am fost de față. Știu, insa că armamentul acela a fost luat de acolo de catre generalul Dumitru Carlaont care ajunsese seful Corpului I Armată si care era fratele generalului Iancu Carlaont

Acesti doi generali mai erau in functie la vremea respectiva

Dumitru Carlaonț a fost in functie pană in toamna anului 1945.

M-am implicat in Miscarea de rezistență anticomunistă din Oltenia pentru că am considerat razboiul nu se sfarsise. N-am capitulat toti la 23 august 1944!

Moartea lui Stalin a oprit planul ofensivei sovietice catre Alpi"

Ce s-a intamplat cu vechii ofiteri superiori ai Armatei Romane, după 1945?

Epurarea lor a fost treptata in directă legatură cu modul in care au raspuns invitatiilor de a se alatura noii oranduiri. Cei care stiau destinul Armatei Regale Romane si-au dat demisia dintru inceput. Unii au crezut că mai pot sluji tara pentru că noi am trait cu convingerea că Apusul nu ne abandoneaza Nu eram naivi să credem că occidentalii vor veni pe aripi de ingeri, dar stiam că au interese directe in Romania. Mai speram că vor să pună o stavilă presiunii sovietice. De altfel, numai moartea lui Stalin a oprit planul ofensivei sovietice catre Alpi si Pirinei. Stalin stia faptul că el câștigase doar o partida

A avut in vedere atacarea Europei occidentale...

Șeful Statului Major ceh a facut aceste declaratii. Stalin pregatise câțiva vectori de actiune care să se oprească tocmai jos, la Pirinei. Asta ar fi insemnat, bineinteles, declansarea celui de-al treilea Razboi Mondial. Numai că acest razboi ar fi fost unul in care nu s-ar fi folosit energia atomica Ar fi fost un razboi conventional, dar s-ar fi desfășurat niste forte teribile. Rusii puteau arunca in luptă intre opt si zece mii de blindate.

La ce actiuni ati luat parte in cadrul Miscarii Nationale de Rezistență?

Cand am intrat eu, organizatia deja incepuse să se infiltreze dincolo de judetele montane. Una dintre capturile la care am asistat a fost aceea a orasului Calafat. Aveam si Slatina... În fine, dacă ar fi continuat razboiul, noi am fi reusit. Am si transmis lucrul acesta in Occident. Aveam si eu un cuvant de spus in cadrul Miscarii pentru că mă trageam dintr-o familie de militari.

Ati intuit vreo clipă ce avea să urmeze?

A fost un joc extraordinar in care, de multe ori, putina mea experiență trebuia completată cu a altora. Îți trebuia si o doză oarecare de noroc si de fler.

Dacă ar fi continuat razboiul, noi am fi reusit. Am si transmis lucrul acesta in Occident.

Niciodată democratiile nu se miscă de la sine"

Aveam oare vreo sansa in anii '48 - '49 de a scapa de influenta sovietica

Aveam doar sansa ca Stalin să mai fi trait. Asta mi-a spus-o generalul Niculescu, care facuse si frontul de Est. Cand l-am auzit, am ramas si eu perplex. Dar, intr-adevar, niciodată democratiile nu se miscă de la sine. Întotdeauna democratiile au o inertie colosala

Nu cumva ceea ce ati spus este valabil si in prezent? Seamana pe undeva, vremurile tineretii Dumneavoastră cu inertia democratiilor contemporane?

Ce-i drept, sunt similitudini izbitoare si chiar suprapuneri cu anii '37, '38, '39. E mai mult decat alarmant. E deja zonă de pericol. Anul 1989 ne-a prins intr-o zonă secatuită pe plan politic. Eram dispusi să facem mai mult decat gandise conducatorul suprem. Aveam această anticipare a raului. Nocivitatea era caracteristica sistemului comunist, care omorase o sută de milioane de oameni. Deci anul 1989 ne-a prins cu o presiune crescandă a celor care se rupseseră de comunism si care doreau, sub altă forma să-și perpetueze avantajele. Eu, alaturi de altii, scriam Jos comunismul!" pe aripa din stanga a Universității si a doua zi disparea tot ce vopsisem noi. Asta se intampla in decembrie 1989 pană la Anul Nou.

Credeti că in decembrie 1989 nu s-a dorit inlaturarea comunismului?

Nu s-a dorit! Se dorea ca acest comunism să fie epurat, să existe diverse formule alternative de conducere si, ce-i mai important, să nu dispară Partidul Comunist. Cu alte cuvinte, să fie o perestroika, domoala docila care să capte oricand sustinerea celor patru milioane de membri ai partidului. S-a demonstrat asta in Duminica Orbului", in mai 1990.

Cu toate acestea, nu credeti că oamenii care statuseră in temnitele comuniste puteau influenta mai mult lucrurile, la vremea aceea?

Ganditi-vă că esti amfitrion si că trimiti invitatii acelora care vrei să-ți intre in casa insă te trezesti cu unii pe care nu numai că i-ai ignorat, dar carora nu le-ai dorit niciodată prezenta. Noi, cei care statuseram inchisi, venisem dacă nu cu o doză de razbunare, cu una de ranchiuna În al doilea rand, traisem cu totii sub spectrul mortii. Noi am iesit egalitari...

Câți ani de inchisoare ati executat, domnule profesor?

15 ani si doi de moarte civila Trebuia să mă duc periodic la un colonel gras de la Circa 1 Militie, care mă intreba: N-ai crapat ba!" Am un act din care reiese că ei m-au tinut fară domiciliu, deci fară drept de munca timp de doi ani. A fost cumplit pană la 15 septembrie 1965. Atunci am intrat in lumea celor care traiau, a vietuitoarelor.

Trebuia să mă duc periodic la un colonel gras de la Circa 1 Militie, care mă intreba: N-ai crapat ba!"

Am scapat de atatea ori de la moarte incat nu mai putem vorbi de noroc"

Prin ce inchisori ati trecut?

Toate le uiti, numai pe unde ai luptat si pe unde ai trecut ca detinut nu uiti. Am trecut pe la Craiova, Pitesti, Vacaresti, Jilava, Gherla, Dej, Ploiesti. Dar s-a petrecut un lucru pe care vi-l spun intr-o notă umoristică: după ani si ani, incercand să-mi dau seama de traseul meu pe la puscarii, ii dau un telefon comandantului penitenciarului Gherla, Pop Vasile, al carui tată a fost camarad de temniță cu mine. De la Gherla am fost transferat la Dej, insă in registrele celor de la Gherla nu figurează că am trecut pe la Dej. Acolo scrie că am plecat direct la Poarta Alba unde ajungeau lunar mii si mii de detinuti politici. Cei care trebuiau să dispara dispareau la Poarta Alba Acolo erau 80.000 de muncitori. Câți n-au disparut acolo?! Nu existau evidente! Mureau la gramada

Cum vă explicati faptul că ati scapat de Poarta Alba

Probabil ca la un moment dat, a existat Dorinta de a fi lichidat. Parcă nu-mi vine a crede... În temniță cineva a facut rost de o injectie cu calciu, un tonic. Era una singură si trebuia să mi-o facă mie. I-am zis doctorului să i-o facă lui Gheorghe Dudas un alt camarad, de 20 de ani, care era mai slabit ca mine. Acea injectie continea tetanos. Bietul baiat a murit in trei zile, in niste chinuri inspaimantatoare. Noi credeam că a facut o criză de reumatism. Cand au vrut să-l ducă la Cluj, era prea tarziu.

De ce au vrut să vă ucida

Nu stiu exact, dar ar putea fi o explicatie. Am scapat de atatea ori de la moarte incat nu mai putem vorbi de noroc sau de sansa ci doar de Dumnezeu. În iunie 1950 am fost bagat, pentru a nu stiu cata oara la reeducare, in faimoasa camera a mortii numarul 99 din penitenciarul Gherla. Ne-am pomenit acolo, intre noi, cu un cetățean imbracat in haine kaki, specifice Securității, dar fară centură si fară epoleti. A inceput să tusească si gardienii l-au intrebat dacă e tuberculos. A zis că da si l-au bagat intre noi, banditii", detinutii politici. Și eu aveam TBC de cand ne-au scos odată la -15 grade Celsius.

Atunci, din 300 de oameni doar 100 am scapat. Revenind, insa l-am intrebat pe cel nou aparut cine este. Mai vazusem eu securisti din ăștia arestati. Mi-a zis că se numeste Weiss Vintila A vrut Dumnezeu să dorm langă el si să-mi treacă prin minte o chestiune teribila El fusese unul dintre cei care se certase cu Marin Jianu (n.r. ministru adjunct la Ministerul de Interne). Era comunist din 1938, din ilegalitate. I-a descoperit cu niste hotii (n.r. se pare că era vorba de o afacere de spionaj) pe cei din minister si au vrut să-l lichideze.

Și unde se putea lichida mai bine decat la Gherla?! Nu l-au batut pe Weiss Vintilă pentru că avea un singur plaman si ar fi murit imediat. Cel care facea planton langă noi ne-a permis să vorbim. L-am sfatuit pe Weiss, care fusese sef la pasapoarte, să le spună anchtatorilor că are dovezi din care reiese că inalte personalități ale regimului au comis ilegalități si să se plangă de faptul că execută o condamnare fară a avea la bază o hotarare judecatoreasca I-a scris lucrurile astea ofiterului politic, care le-a expediat la Bucuresti.

Știti ce continea scrisoarea lui Weiss?

Eu am insistat pe două lucruri: ororile de acolo - mancatul excrementelor, bataia cruntă etc. - si ilegalitățile comise de anumite cadre din Securitate. Datorită lui au fost arestati, la vremea aceea, vreo 30 de securisti. Nu stiu dacă nu cumva el o fi vorbit si despre mine, iar ăștia s-or fi gandit să mă lichideze. Cert este că datorită lui Weiss s-a oprit reeducarea.

Credeti că sefii de la Bucuresti nu stiau cum se face reeducarea?

Știau, dar nu aveau cunostință pană unde s-a ajuns. Weiss le-a spus in față lucrurile astea. Le-a spus că Partidul are numai de pierdut din afacerea asta pentru că se va afla si va fi compromis. A cerut masuri imediate. Weiss mi-a spus că informatiile vor ajunge si la ăi mari", adică la Ana Pauker si Vasile Luca. A mai fost un element: vroiau să compromită definitiv si Miscarea Legionara care fusese acuzată că a generat reeducarea in inchisori. Cu alte cuvinte, că legionarii s-ar fi batut intre ei si ar fi facut selectie naturala

Cosmarul reeducarii mă urmareste si acum"

Care a fost cea mai terifiantă experiență pe care ati trait-o in temnitele comuniste?

Reeducarea! Cosmarul mă urmareste si acum, este a doua mea ființă. Nici nu aveai posibilitatea să te sinucizi. Multi au incercat, dar erau supravegheati zi si noapte.

Multi au rezistat prin asceză crestina..

Dacă erai credincios puteai să te retragi in tine - Dă-mi Doamne putere să nu-mi pierd credinta!" În momentul in care iți pierdeai credinta ti se parea normal să-ți tradezi prietenii, să-ți injuri parintii, orice! Te aduceau in pragul nebuniei. Le-am si spus asta unora care nu credeau.

În ce consta exact reeducarea?

În primul rand in a spune ceea ce n-ai facut si, in al doilea rand, in ati pierde demnitatea. Mai trebuia să-ți pierzi si identitatea de om al Rezistentei. Lucrurile astea le-am trait pe la vreo 24 de ani.

Poate de asta ati si supravietuit...

Nu, secretul" a fost altul: rugaciunile mamei si ajutorul direct al divinității. Spre exemplu, urma să fiu luat intr-o anumită noapte la anchetă si in ajun s-a dat dispozitie să fiu transferat. În duba un student mi-a zis: Domnu' Ciuceanu, mergeti cu noi la Targsor, domne!" Eu am zis că merg la Pitesti, unde mi-era locul. Mi-a zis să incerc să mă dau elev. Cand am auzit ce batai luai acolo... În lotul respectiv, inaintea repartizarii in penitenciare, am ramas ultimul. Era o femeie la grefă care m-a intrebat ce sunt. I-am spus că sunt elev in anul terminal la Colegiul Carol" din Craiova, asa cum mă sfatuise baiatul acela. Și ce cauti aici la noi?", m-a intrebat. A scris in foaie elev" si m-a trimis alaturi de ceilalti. Altă intamplare: la Pitesti nu m-a denuntat nimeni că sunt sef de lot, desi pe dosar scria Lotul generalului Carlaonț si al studentului Radu Ciuceanu". Asta a fost minune dumnezeiască!

Ce s-ar fi intamplat dacă se afla că sunteti sef de lot?

Dacă spunea cineva asta, acum nu mai eram in fata dumitale. Mă exterminau. Orice aș spune, orice aș drege, ateu să fi devenit, mi-este imposibil să nu recunosc ca de cateva ori, interventia divină nu a fost doar salvatoare, ci imediata Nu pot pleca in lumea cealaltă fară să recunosc lucrul asta!

În momentul in care iți pierdeai credinta ti se parea normal să-ți tradezi prietenii, să-ți injuri parintii, orice! Te aduceau in pragul nebuniei.

Ajunsesem o umbră"

Ati cunoscut la Pitesti pe cineva din floarea intelectualității interbelice?

Ei i-am cunoscut doar pe cei tineri pentru că am stat foarte putin la Pitesti. N-am fost la etajul trei unde se aflau anchetatorii.

Pe Valeriu Gafencu l-ati intalnit? Parintele Nicolae Steinhardt il numea Sfantul inchisorilor".

Nu. El a fost trimis la Targu Ocna. Mare martir! Ca si staretul de la Manastirea Tismana, Iscru... În ceea ce-i priveste pe detinutii politici, am intalnit liberali, țăranisti... În orice caz, am intalnit mai putini liberali decat țăranisti. Liberalii, mai cu duhul blandetii... Numeric vorbind, detinutii țăranisti au fost cei mai multi după legionari in temnitele comuniste.

Care era proportia?

Erau legionarii - 62, 63%, urmau țăranistii - cam 18-20%, liberalii - cam 5-6% si restul erau ofiteri si alte categorii.

Cum vă explicati faptul că liberalii au fost cei mai putini dintre cei inchisi pe criterii politice?

Ei nu au mers niciodată pe o atitudine din aceasta combativa Nu pentru că nu au avut cadre, ci pentru că nu aveau doctrină! De fapt, aveau doctrina asteptarii, a rabdarii, a mersului evolutiv al societății. Nu aveau acest simț revolutionar. L-au avut in secolul precedent, la 1848. Atunci, dacă nu erau ei, nu faceam Romania modernă si Unirea. În schimb, țăranistii aveau si latura ardelenească de combatere. În plus, aveau si linia lui Mihalache.

Cand erati in inchisoare, ati crezut că veti mai scapa de acolo?

Nu! Aveam certitudinea că nu voi mai vedea deschise portile inchisorii. Mai speram doar in perioada in care se discuta la Geneva despre soarta detinutilor. Atunci am fost dus la Vacaresti si am avut parte de tratament medical. M-au mai refacut putin pentru că ajunsesem o umbra Cand m-au externat, medicii au scris pe fișă: Cu tot tratamentul aplicat, nu s-a refacut". Vă dati seama in ce stare eram?!

După episodul Vacaresti, ati revenit la acelasi regim?

După asta, sigur, am revenit la acelasi regim de detentie. În 1963 mi-au dat drumul, dar am avut parte de cei doi ani de moarte civila

Speram intr-un comunism mai putin agresiv"

Cand s-a instalat la putere Nicolae Ceausescu ati crezut vreo clipă că se va produce o schimbare?

Îl stiam... Un singur moment de inselare am avut, in 1968, odată cu pozitia dură față de invadarea Cehoslovaciei de catre sovietici. Am crezut că nu se joacă si că intreaga tară este cuprinsă de acest sentiment.

Despre reabilitarea lui Lucretiu Patrășcanu ce credeati, la vremea aceea?

A fost un joc ieftin. Cine să-l reabiliteze pe Patrășcanu? Cel care la Rastoaca a impuscat țărani?! Ceausescu era un criminal.

Prin urmare, in 1968 ati avut sentimentul că lucrurile se vor schimba in bine...

Da, am avut acest sentiment. Credeam că vom trece la un comunism mai putin agresiv.

Dar cand ati vazut că Regina Marii Britanii si presedintele SUA Richard Nixon il legitimează pe Ceausescu, ce ati simtit?

M-a cuprins o deznadejde cumplita N-am stiut cum să transmit in Occident că e o farsă ceea ce face Ceausescu.

Ati comunicat cu Occidentul inainte de 1989?

Da, prin diversi oameni. Între 1981 si 1985 transmiteam mesaje care erau date publicității in Occident. Mă axasem pe monumentele aflate in vizorul regimului pentru a fi distruse. Puteau să ne dibuiasca.. Odată chiar o bagasem pe maneca dar am scapat.

Cum ati reusit să intrati la Facultatea de Istorie, cu dosarul pe care il aveati?

La mine a fost o facultate combinată - la zi si la fară frecvență. Cinci ani m-am chinuit asa - citeam cu cartea in mana iar muncitorii mei erau in spate. Munceam si aveam un salariu de 480 de lei pe luna Era un salariu mic, dar puteam trai din el. După ce am terminat facultatea, am ajuns la Academia Romană ca simplu documentarist, prin interventiile unor oameni pe care-i cunosteam. Acolo am avut un salariu cuprins intre 1.100 si 1.400 de lei. Dar in 1975 a venit ordinul să fie cautati, descoperiti si dati afară toti banditii" din Academie si din cercetare. M-au luat si m-au expediat la un muzeu unde am reusit să mă dezvolt mai mult in plan personal.

Împacarea cu trecutul, o tentatie a diavolului"

V-a propus vreodată Securitatea să semnati un angajament?

Nu, n-au indraznit!

Îi putem judeca pe cei care au stat in temniță si, in cele din urma au semnat angajamente de colaborare cu Securitatea?

Nu, nu functionează nicio scuză cand ai semnat angajamentul! Colaborarea cu Securitatea poate fi inteleasă doar dacă nu a fost indreptată impotriva fostilor camarazi, a colegilor de suferință sa.m.d. Eu am pretins intotdeauna două lucruri oamenilor cu care am fost: să nu facă rau celorlalti, indiferent sub ce formă si să nu semneze actul de deces al suferintei lor - reabilitarea. Sotia mea era chemată la Directia Cadre să o convingă să semnez reabilitarea. Îi spuneau că are un viitor copilul nostru si că e pacat să i-l ingropam. Atat cerem de la dansul - să semneze acolo că regretă!", ii spuneau sotiei mele. Pai cum, adică eu să regret 17 ani de inchisoare politica! Idiot să fi fost si nu faceam asta!

Era vorba să vă recunoasteti vinovăția"...

Ce-ți cerem, bă profesore?! Să dai o semnatură acolo!", imi ziceau. Le spuneam că eu sunt o combinatie perfidă intre olteni si ardeleni. Ardeleanul: Eh, ce-o fi, o fi! Semnez!" În schimb, olteanul e mai pragmatic: Ce câștig dacă semnez?" S-au crispat baietii aia: Cum vine asta cu câștigul?" Pai eu să le dau 17 ani de suferință si ei să-mi dea, de pilda posibilitatea să-mi iau doctoratul?! Prefer să mor pe limba mea si cred că si dumneavoastră ati face la fel dacă ati fi in locul meu!", le-am intors-o. Cum adică să fim in locul tau, mă banditule?!", au sarit ei. La inceput m-ati luat cu profesore si acum mă luati cu banditule?", i-am intrebat. Mă amuzam si eu pe seama lor... Mi-au spus că oricum ei nu pot uita ce aveam la dosar.

În concluzie, ii putem judeca moral sau nu pe aceia care au semnat angajamente cu Securitatea, după ani de suferință?

Nu, nu. Modul in care s-a reactionat la reeducare si, ulterior, la reabilitare, trebuie judecat de la om la om.

Suntem pregatiti să ne impacam cu trecutul?

Împacarea cu trecutul este o tentatie a diavolului. Nu poti uita trecutul si pentru că nu poti să-l uiti, nu poti să te impaci cu el. Nu se poate! Sunt două pericole: să te autoingropi, anulandu-ți slujba" si parastasele" si, al doilea, să ai impresia că poti să smulgi oricand paginile unui razboi mondial in care au murit 800.000 de oameni pentru Romania cea Mare. Riscul este ca, pe baza unor automustrari - că esti rau, că esti neiertator -, să atentezi la propria ta istorie, nimicind-o. Și mai grav mi se pare faptul că nimicindu-ți istoria lasi un gol care poate fi umplut cu ceva ce nu esti sigur că vrei.

V-ati asuma incă o dată suferintele din temnitele comuniste, dacă ar fi să vă retraiti viata?

Atunci cand rusii erau in coasta noastra mi s-a propus să plec in strainatate, iar eu am refuzat. Aș face din nou ceea ce am facut, si asta nu din incapățanare: viata este ca un cerc pe care nu-l poti sfarama. Totul tine de Dumnezeu si de nevolnicia ta.

Salvarea noastră este o salvare «de pachet»"

Cum vi se pare tineretul de azi, in comparatie cu generatia Dumneavoastra

Nu e nicio surpriză faptul că vă spun că nu mă regasesc deloc in tineretul de azi. Cu mici exceptii, desigur. Este un tineret care s-a nascut după aproape 50 de ani de intuneric. Întunericul poate avea mai multe forme. De multe ori, lumina contine atat de mult intuneric incat te duce precis in fundul iadului.

Ce credeti că ne lipseste?

Nu ne lipsesc numai tinerii, ci si exemplele. Ne lipsesc oamenii care să fie pusi in valoare si carora să li se dea puterea. Aceia care decid astazi soarta noastră nu pot fi modele pentru tineri.

Ce regretati cel mai mult din viata Dumneavoastra

Regret că in 1989 n-am stiut si n-am facut ceea ce trebuia să facem.

Ce-ar fi trebuit facut?

Trebuia să despartim graul de neghina Erau incă in viață 70.000 de fosti detinuti politici. Mai mult, erau milioane de oameni care erau langă noi, care doreau o Romanie incapută pe mana unor lideri onesti. Aveam nevoie de acei lideri fară patimi materiale, fară tentatia de a dizolva frontierele si fară ideea preconcepută că strainul poate fi mai bun in tara ta decat poti tu să ajungi in a lui.

Cum vedeti Romania peste 20 de ani?

Dacă nu se intamplă un miracol, si dacă nu vor aparea alti oameni, dispusi să-și lase deoparte grija legată de avere si să adopte o ideologie stricta asociativa va fi foarte trist. Cu alte cuvinte, să nu-și aducă aminte că trebuie să se inchine doar la sarbatoarea Învierii Domnului. Nouă ne trebuie oameni care să-L vadă pe Hristos in fiecare saptamana la biserica in fata altarului. Aici nu merg jumatățile de masura Ori totul, ori nimic. Salvarea noastră este o salvare de pachet", adică toti sau niciunul. Alternativa este haosul. Dar haosul nu se exprimă intotdeauna printr-o miscare browniana ci si prin actiuni care favorizează si dezvoltă catastrofele nationale.

Aveam nevoie de acei lideri fară patimi materiale, fară tentatia de a dizolva frontierele si fară ideea preconcepută că strainul poate fi mai bun in tara ta decat poti tu să ajungi in a lui.

Adevarul

Dacă Stalin mai traia, poate scapam de comunisti

 

Istoricul Radu Ciuceanu spune că dacă Armata Rosie ar fi atacat Europa de Vest, asa cum era stabilit, anticomunistii romani ar fi putut elibera tara de sub influenta Moscovei, odată cu victoria occidentalilor.

Si daca bateau rusii?

Ideea este ca un istoric care se respecta niciodata nu o sa vina cu idei de genul...daca nu se intampla aia era asa...asta tine de domeniul tarotului sau al cititului in stele

Dovedind ca o tampenie nu e niciodata abandonata, iata cum renaste Partidul Comunist Roman !

Vezi stirea aici.

Bine, putem zice ca e vorba de o mana de nostalgici/amatori de ciolan sub alte forme. Ramane de vazut daca ii baga cineva in seama, lucru de care ma indoiesc.

Totusi, nu pot sa nu remarc cu tristete dublul standard asa de drag zilelor noastre. Daca ar reinfiinta careva partidul "Totul pentru Tara" sau daca in Germania s-ar incerca reinfiintarea Partidului Nazist, urletele si spumele la gura ale istericilor ar asurzi lumea. In schimb, un partid comunist la fel de mizerabil ca alea mentionate mai inainte poate fi infiintat, no problem.

Dovedind ca o tampenie nu e niciodata abandonata, iata cum renaste Partidul Comunist Roman !

 

Vezi stirea aici.

 

Bine, putem zice ca e vorba de o mana de nostalgici/amatori de ciolan sub alte forme. Ramane de vazut daca ii baga cineva in seama, lucru de care ma indoiesc.

 

Totusi, nu pot sa nu remarc cu tristete dublul standard asa de drag zilelor noastre. Daca ar reinfiinta careva partidul "Totul pentru Tara" sau daca in Germania s-ar incerca reinfiintarea Partidului Nazist, urletele si spumele la gura ale istericilor ar asurzi lumea. In schimb, un partid comunist la fel de mizerabil ca alea mentionate mai inainte poate fi infiintat, no problem.

Partidele Comuniste trebuie lasate in pace din motive de retard. Nu ai de ce sa interzici un handicapat, trebuie sa il lasi in legea lui, sa tipe, sa se manifeste, sa arunce cu balarii...

Partidele Comuniste trebuie lasate in pace din motive de retard. Nu ai de ce sa interzici un handicapat, trebuie sa il lasi in legea lui, sa tipe, sa se manifeste, sa arunce cu balarii...

acum tu discriminezi! pai ala are voie dar un nazist nu are voie? daca tolerezi un rau de ce nu le tolerezi pe toate?

apropo un coleg de facultate a facut o lucrare la istorie despre comunism unde in prostia lui a venit cu o replica geniala : "comunismul este periculos doar cand este luat in serios" ! absolut genial...pacat ca a fost scrisa fara sa isi dea seama ce spune:))

Dovedind ca o tampenie nu e niciodata abandonata, iata cum renaste Partidul Comunist Roman !

 

Vezi stirea aici.

 

Bine, putem zice ca e vorba de o mana de nostalgici/amatori de ciolan sub alte forme. Ramane de vazut daca ii baga cineva in seama, lucru de care ma indoiesc.

 

Totusi, nu pot sa nu remarc cu tristete dublul standard asa de drag zilelor noastre. Daca ar reinfiinta careva partidul "Totul pentru Tara" sau daca in Germania s-ar incerca reinfiintarea Partidului Nazist, urletele si spumele la gura ale istericilor ar asurzi lumea. In schimb, un partid comunist la fel de mizerabil ca alea mentionate mai inainte poate fi infiintat, no problem.

Partidul Comunist n-a murit niciodata, si-a schimbat denumirea in 1989, in FSN si apoi s-a scindat in alte partide mai mici.

Undeva in Est (1991), un film care nu trebuie ratat de nimeni!

Uitati si cine a jucat rolul lui Sterian.

Undeva in Est (1991), un film care nu trebuie ratat de nimeni!

 

Uitati si cine a jucat rolul lui Sterian.

Sufletul neamului romanesc calcat in picioare de ciuma rosie, asta e cel mai mare pret platit de neamul asta!!!!!!!

Nu se compara nimic cu aceasta pierdere!!!!!!!!!

Unde mama masii de treaba a stat filmul asta???? Intreb si eu ca sa-mi raspund singur Un film care este aruncat undeva intr-un colt intunecat si de care nu stie decat o mana de oameni numai promvoat nu se poate numi; asa si cu cartile incomode, ele exista dar daca ai ghinionul sa nu afli de ele......

Eu murit partizanii, a murit Romania in puscariile comuniste, au murit tinerii in 89 si aia care i-au omorat ne dau la cap si-n ziua de astazi!!!!

NEMEȘ Calin, eroul din Decembrie 1989 si-a pus capat zilelor. In 21 decembrie 1989 a stat cu pieptul gol in fata gloantelor oferindu-și viata pentru libertatea neamului romanesc de sub tirania comunista Dar deziluzia i-a fost mare. Asasinii tineretului de la sfarsitul anului 1989, si mai ales după acel 22 decembrie, sunt incă printre noi si conduc tara la dezastru. Ca un strigat de alarmă in fata pericolului ce ne asteapta CĂ'LIN NEMEȘ si-a daruit incă o dată viata pentru libertatea noastra in 8 iulie 1993.

Condamnat la viață

Remember - Piata Universității si Piata Libertății

Circulati, cetățeni ai Romaniei, continuati-vă goana disperată pentru supravietuire, nu vă opriti, circulati. Circulati nepasatori asa cum ati facut-o si in 21 decembrie 1989, cand un grup de pletosi vă implora să veniti alaturi de ei pe altarul istoriei. Unii din acei pletosi au platit cu viata nepasarea voastra intinsă de-a lungul a 45 de ani. Recunoasteti cinstit că incă nu ati avut obrazul necesar să le puneti o floare la morminte. Ati fost ocupati să le aratati minerilor si scutierilor cum trebuie starpiti intelectualii, ati fost ocupati să vindeti rulmenti si monstruozitatea "Omagiu" pe valuta ca apoi să strigati că voi nu vă vindeti tara. intr-adevar, voi nu vă vindeti tara. Voi vă vindeti copiii. Sau ii impingeti in fata gloantelor. Bravo, cetățeni ai Romaniei, circulati, nu vă opriti! Și nu uitati că singurul loc de unde puteti cumpara valută in Cluj e insemnat cu conturul trupurilor copiilor vostri impuscati. Cumparatori sau vanzatori de valuta aveti grijă să nu vă cadă vreun dolar din mana S-ar putea imbiba cu sangele care nu va disparea niciodată de pe trotuar.

Pletosii care au fost condamnati să supravietuiască gloantelor glorioasei armate romane din 21 decembrie sunt condamnati din nou la nepasarea voastră dispretuitoare. Disperati, s-au adunat in centrele marilor orase si-au incercat de atatea ori să vă vorbeasca Sau să vă cante. Sau să vă aplaude cand ii injurati. Sau să se aseze in genunchi cand ii atacati alaturi de mineri si scutieri. Nu i-ati iertat că au supravietuit. Revolutia pe care ei au câștigat-o, pierzandu-și fratii, sangele, parti din trup, Revolutia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca niste copii cuminti ce erau, Revolutia in care v-au aratat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru tara asta frumoasă si saraca Revolutia le-ati confiscat-o parinteste si ati dat-o primilor veniti din mlastinile marxism-leninismului ceausist. Iar pe ei, pe copiii imbatraniti prematur langă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-ati trimis la noile cozi, i-ati certat si dat afară din casă pentru că vă contrazica argumentele ingurgitate in 45 de ani de lasitate parinteasca Și acum, cand banii nu vă mai ajung nici macar pentru a cumpara singura si marea voastră realizare, salamul cu soia, delicatesa cu care ne-ati crescut pe noi, azi ati inceput din nou să cartiti, să vă indoiti de voi insiva Să iesiti in strada Deocamdată putini, pentru că incă vă e rusine să recunoasteti că iar ne-ati vandut. Dar curand veti trece si peste rusinea asta si veti capata curajul de a spune "NIT Vedeti, in 21 decembrie nu ati avut acest curaj cand vă mureau copiii in strada in iunie 1990, cand aceiasi copii erau bestial batuti pentru vina de a avea o carte in mana ati fost la fel de pasivi. De-abia acum, cand nu copiii, ci salamul cu soia vă cade in primejdie, ati hotarat să luptati. Ca si cand copiii impuscati sau maltratati v-au fost vitregi. Copilul vostru adevarat pare a fi salamul cu soia.

Circulati, cetățeni ai Romaniei. Poetul a spus: "Țara mea de glorii, tara mea de dor". A venit tristul timp să-l parafrazez: "Țara mea de salam"...

Circulati. Totusi, ganditi-vă că intr-o bună zi se va incheia si viata voastră supusă stomacului. Iertati-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvantul meu de om că intr-o zi, in care soarele va rasari la fel ca astazi, veti muri. Și dumneavoastra si eu. Mai devreme sau mai tarziu. Și ceva imi spune că imediat după acest ultim eveniment al vietii noastre, care este moartea, ii vom reintalni pe ei, pe magnificii copii si adolescenti ai lui decembrie 1989. Și, poate, ne vor intreba ce am facut după moartea lor? Știu că eu am ce să le raspund. Dar dumneata, trecatorule?

Calin Nemeș (articol aparut in "Romania liberă", in 25 aprilie 1991)

Sursa: http://www.procesulcomunismului.com/martur...ocs/album_6.htm

Undeva in Est (1991), un film care nu trebuie ratat de nimeni!

 

Uitati si cine a jucat rolul lui Sterian.

Nu l-am ratat,ba chiar l-am vazut de doua ori.

Ar mai fi de mentionat ca filmul se inspira din romanul ''Fetele tacerii' de Augustin Buzura.