26 iulie " ziua in care s-a nascut in cer unul din cei mai mari sfinti ai inchisorilor: COSTACHE OPRISAN: Niciodata n-a acuzat pe nimeni pentru ceea ce i s-a facut. Pe toti i-a iertat si mereu ne vorbea de iertare si dragoste
Fiu de razeș din Tecuci, Oprisan era originar din comuna Oncesti, judetul Bacau, Unde s-a nascut pe 26 martie 1921. A urmat cursurile Facultății de Litere si filosofie din Cluj, fiind student in anul III la momentul arestarii1. S-a refugiat in Germania după rebeliunea legionară si a fost internat in lagarul de la Buchenwald de regimul nazist. După intoarcerea in tară a fost numit sef al regionalei Muntenia a Miscarii Legionare (iulie-decembrie 1945) si apoi sef al Frățiilor de Cruce, din noiembrie 1946, motiv pentru care a fost una din victimele preferate ale Iui Țurcanu. Oprisan a fost arestat pe 15 mai 1948 si a primit una din cele mai mari pedepse acordate in acea vreme: douazeci si cinci de ani muncă silnica Fiind student, a fost trimis la Pitesti pe 26 iunie 1949 si tinut la sectia muncă silnică pe tot parcursul anului. Un coleg de celulă din această perioadă a fost impresionat de inteligenta lui:
La 30 de ani, Oprisan era de invidiat. Era, ca Pascal, un matematician stralucit si un ganditor si logician de temut. Pentru ca timpul să treacă cu folos, l-am rugat să ne tină un curs de istoria filosofiei. Expunerile lui nu erau facute ex cathedra, ci de la suflet la suflet si atat de placute si de atragatoare, incat, opt ore pe zi, parcă uitam de foame si de lumea de afara3.
A fost unul dintre putinii detinuti cu o condamnare mare ce au fost torturati la inceputul anului 1950: in luna martie câțiva dintre subalternii sai din libertate au fost solicitati să il lovească la camera 3-biserica Nu toti au acceptat insă: Mihai Iosub l-a lovit de cateva ori, după care a scapat ciomagul si a refuzat să mai dea - a fost batut cu centironul peste cap, cu pumnul in burtă si aruncat sub geam in lovituri de picior -, iar Ieronim Comsa a fost si el chinuit pentru că a respins de la inceput ideea de a-l maltrata pe Oprisan. Anularea distinctiei dintre victimă si agresor prin aceste solicitari de lovire reciprocă a fost intens urmarită (și in mare parte reusită) de cei care au gandit sistemul: Dumitru Bordeianu spune că nu a putut niciodată să-l privească in ochi pe Oprisan după ce l-a lovit4.
Aurel Visovan a asistat si el la torturarea lui Costache Oprisan, batut de tot comitetul si calcat in picioare pană si-a pierdut cunostinta. A fost intins pe un prici si lovit cu curele sistematic, de la cap la picioare si inapoi, agresorii schimbandu-se intre ei cand oboseau. Pentru că lesina des, batausii aruncau cu apă peste el ca să il trezească si ii strigau: Noi, tinerii reeducati, cei care inainte am fost sub comanda ta, te vom distruge. Tu esti vinovat de soarta noastra iar noi vom smulge de la tine tot ce stii, tot ce n-ai declarat la Securitate. Supliciile au continuat cateva zile.
Oprisan era constient că va fi sacrificat din cauza functiei pe care o avusese in cadrul Frățiilor de Cruce. El i-a spus lui Dragoș Hoinic in vara anului 1950 că nu se asteaptă să scape cu viață din incercarile care vor urma:
Uite ce-i, Dragos eu nu pot să-mi pun această intrebare pentru că am fost seful unui corp de legionari si anume al Frățiilor de Cruce pe tara Eu trebuie să mor!.
La protestul lui Hoinic, că se pune doar problema rezistentei la chinuri, a repetat: Nu se pune la mine această chestiune 6. Cu toate că fusese indelung torturat si nu a scapat de batai decat la Gherla, el a incercat să ii prevină pe unii detinuti. Viorel Gheorghiță aminteste că prin decembrie 1950 a incercat să se apropie de Oprisan, care ii fusese sef, dar acesta a evitat discutiile. După venirea lui Țurcanu, a vazut că si Oprisan lovea si a realizat că era deja prins in sistem si nu are incotro7.
Una dintre victimele cele mai chinuite, Oprisan a fost folosit in mai multe camere ca informator, pentru a distruge moralul celor ce rezistau, dar in paralel fost si batut multă vreme. Cel mai des a fost folosit la camerele 1 si 2 " subsol odată cu inceperea demascarilor aici, din decembrie 1950, pentru că majoritatea colaboratorilor din libertate aveau pedepse de muncă silnică si el putea fi usor folosit impotriva lor.
A fost transferat la Gherla cu lotul din august 1951 si a fost introdus la camera 99 unde aveau loc torturile cele mai groaznice. În ciuda celor indurate la Pitesti, a gasit puterea să il prevină pe Mihai Timaru: Știi, o să fiu pus să te bat. [...] O să intelegi mai tarziu. Odată incepute bataile, Timaru l-a vazut pe Oprisan lovindu-l, dar cu lovituri deosebite de loviturile altora si cu ochii scaldati in lacrimi 8, cu fiecare lovitură trimisă cu durere pe trupul meu, cadea si o lacrimă din ochii lui Costache !
Virgil Maxim l-a vazut si el infruntandu-l pe Țurcanu, atunci cand acesta vorbea despre oamenii noi pe care ii va crea actiunea sa:
Dacă acestea sunt metoda idealului de care vorbesti, nu veti ajunge la nici o fericire. De ce nu ati venit cu argumente rationale, demne de oameni de stiință, asa cum vă autointitulati [...] De ce v-ati pretat la josnicii, folosind mijloace barbare, de constrangere si siluire a constiintelor? [...] Nu vei realiza si n-ai realizat nimic! Tot ce crezi că ai realizat este o inchipuire a mintii tale bolnave!.
Reactia sa l-a provocat pe Țurcanu, care l-a calcat in picioare cu toată greutatea:
Se lasa cu toată greutatea pe torace, pană ce aerul era evacuat, apoi pe gat, sufocandu-l. [...] Supliciul se repeta pană ce sangele incepea să se prelingă din plamani la coltul gurii, in icneli de tuse 10.
Oprisan s-a imbolnavit de TBC in urma torturilor si a fost transferat Ia Targu Ocna pe 16 septembrie 1954. A stat putin in sanatoriu, pentru că a fost implicat in procesul Valeriu Negulescu si anchetat intre decembrie 1954 si aprilie 1955, fară să reusească să se opună cererilor ofiterilor. Și-a revenit insă pe perioada desfășurarii procesului, cand si-a retras toate afirmatiile din anchetă si a aratat completului de judecată că a fost victima si nu liderul din umbră al actiunii de la Pitesti. Revenirea nu i-a servit din punct de vedere juridic, pentru că a fost condamnat la alti 25 de ani muncă silnica În ianuarie 1956 era diagnosticat cu tuberculoză pulmonară olcero-cavitară bilaterală 12. A fost inchis in Casimca Jilavei, intr-o celulă cu Gheorghe Calciu, Marcel Petrisor si Iosif V. Iosif, in conditii de exterminare:
Apa curgea pe pereti, umezeala era permanenta saltelele putrezeau sub noi. Iar Costache era in stare grava In fiecare dimineață iși facea, ca să zic asa, toaleta plamanilor. Trebuia să tuseasca să tusească mult. Se ducea să scuipe flegma puroi, poate chiar bucăți de plaman si tot ritualul acesta iți lasa impresia că i se rupe pieptul. Celula noastră era foarte mică: două paturi in dreapta, două in stanga, butoiul cu apă si tineta. Și, cum stateam chiar langă el, prima dată cand am vazut tot puroiul care-i curgea din plamani am simtit greață si am fost gata să vars. Atunci Costache s-a oprit putin, s-a uitat la mine si mi-a spus din priviri: Iartă-mă! [...] Era desprins de toate cele lumesti si traia intr-o rugaciune aproape permanenta intreruptă numai de convorbirile cu noi. Niciodată nu s-a plans de boala lui, niciodată n-a acuzat pe nimeni pentru ceea ce i s-a facut. Pe toti i-a iertat si mereu ne vorbea de iertare si dragoste13.
A murit in conditii mizere pe 26 iulie 195914 [1958, dupa parintele Calciu, n.n.], după ce i s-a refuzat orice fel de ajutor medical, in ciuda grevei facute de Iosif Iosif pentru acest motiv15.
Note:
1. AANP, fond Fise matricole penale.
2. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 102; ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, voi. 1, f. 130v.
3. Dumitru Bordeianu, op. cit., p. 102.
4. Ibidem, pp. 130-131.
5. Aurel Visovan (cu concursul lui Gheorghe Andreica), Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit? (Reeducarea de la inchisoarea Pitesti), editia a Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, p. 36.
6. Dragoș Hoinic, Reeducarea. Primele semnale, in Arhivele totalitarismului, anul nr. 18/1998, p. 182.
7. Viorel Gheorghiță, op. cit., p. 158.
8. Mihai Timaru, Amintiri de la Gherla ., p. 56.
9. Mihai Timaru, Memorial , p. 81.
10.Virgil Maxim, op. cit., pp. 273-274.
11. Perioada de cercetari a fost determinata atat in cazul lui Oprisan, cat si in cazul celorlalti anchetati, pe baza declaratiilor pastrate la dosarul penal. Cum Securitatea iși facea un obicei din a face pierdute multe din declaratiile care nu le serveau interesele sau o puneau intr-o lumină proasta este foarte posibil ca ancheta să fi durat mai mult. De altfel, referatul de incheiere a cercetarii lui Oprisan este datat 28 mai 1956, dar nu există alte dovezi că ar mai fi fost interogat după aprilie 1955.
12. ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 1137, voi. 1, f. 195.
13. ***Viata Parintelui Gheorghe Calciu , pp. 60-61.
14. AANP, fond Fise matricole penale.
15. ACNSAS, fond Informativ, dosar nr. 210856, f. 5v.
(Din lucrarea: Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate, de Alin Muresan, editia a II-a, Editura Polirom, 2010)
***
Blogul lui Razvan Codrescu: UN MARE POET DIN INCHISOARE
(fragment)
Unul dintre episoadele cele mai memorabile si graitoare din perioada post-Pitesti, petrecut la Jilava in iulie 1958[1] si ramas legendar in istoria inchisorilor, cel in care Gh. Calciu, forțand imposibilul, si-a desfacut venele, in incercarea de a salva viata unui alt detinut, ne este relatat intr-unul dintre volumele de memorii ale lui Marcel Petrisor[2]:
- Dumnezeule! " exclamă Mircea, sarind spre Gore. Ce faci?!
- Taci! " ii porunci scurt Gore. Storc o gamelă de sange din brat ca să-i dau limfă lui Costache. Nu vezi c-a pierdut atata sange si se stinge dacă nu intervenim cu ceva? [...]
Gore umpluse intre timp jumatate din gamelă cu sange si o pusese pe tineta cu apa acoperind-o cu o carpa
- Îl las, să se sedimenteze hematiile, si-i voi da doar limfa s-o bea " ii explică el lui Mircea, in soapta in timp ce-și bandaja sumar incheietura bratului, de unde lasase să i se scurgă sangele. [...]
Se dumiriră insă repede, vazandu-l cum decanta limfa, din gamela in care-și storsese sangele, in cea a lui Mircea.
- Bea! " ii zise apoi lui Costache, pe un ton poruncitor.
Oprisan insă zambi nemiscat. Raspundea cu-n suras nelumesc la tot ce se-ntampla in jur.
- Costache, bea asta! " incercă Gore să-l facă să bea limfa cu orice pret [...]
- Prea tarziu! " exclamă Iosif. Costache e departe acum; atat de departe că nimeni nu-i mai poate face nimic Lasati-l!
- Costache! Costache! " tipă atunci Gore, ca si cand ar fi vrut să-l intoarcă din drum cu o gamelă de sange. E al meu, al meu, mai am! " murmura el. Și ei o să ti-l dea si ei pe al
Nu-și termină insă vorba cand Oprisan [...] tresari de trei ori, ca la vederea a ceva nevazut si [...] iși dadu duhul pe bratele lui Gore. Gamela cu limfă cazu pe jos, iar el [Gore/Calciu] il imbrățisase pe Costache ca si cum ar fi vrut să nu-l mai lase să plece
În prefata la editia a doua a volumului Pitesti al lui Dumitru Bacu, Parintele Calciu relatează el insusi episodul mortii lui Oprisan, care l-a marcat profund, dar, din discretie, trece sub tacere gestul sau personal:
În 1958 eram intr-o corabie a mortii: saisprezece oameni pusi in patru celule oarbe de la Jilava, patru celule zidite intr-o celulă mai mare, de forma unui semicilindru culcat. O corabie a carei destinatie era moartea. Șaisprezece oameni, fiecare cu nebunia si intelepciunea lui, cu boala si tragedia lui. Cei mai multi trecuseră prin Pitesti " mai mult de două treimi din câți eram inchisi acolo. Bolnavi trupeste, raniti sufleteste, infometati si infrigurati, in celule in care apa curgea pe pereti, iar umezeala ne patrundea in oase, eram acolo intr-o amestecatură dozată după toată stiinta Kremlinului, pentru a se stabili cat timp poate rezista un om in teroare, la foame si tortura la certurile din celula la bolile care infestau fiecare centimetru cub de aer cu milioane de microbi.
Atunci a murit, in celula mea, cel mai bun dintre noi. Era atat de bolnav si atat de slab, incat moartea era mai prezentă pentru noi decat peretii umezi, decat mana gardianului care ne lovea, sau descuia si incuia usa, mai concretă decat painea si apa noastră zilnica Tusea de tuberculos a lui Costache Oprisan, expectoratia abundentă si urat mirositoare a unui plaman ros aproape integral de bacili, ne intorcea uneori stomacul pe dos, in ciuda dragostei imense pe care i-o purtam toti trei.
Și totusi el, Costache, muribundul, era axa si suportul nostru, justificarea noastră pentru acolo, ingerul care il biruia pe diavol pentru noi. În clipa in care a murit, universul nostru si-a pierdut sensul; atunci lumea s-a prabusit, cataclismul s-a produs si noi am ramas trei oameni intr-un pustiu al disperarii. [ ]
Era in luna iulie 1958. Spre apusul soarelui, după ce trecuseră zece ore de la moartea lui Costache, in care timp ne rugaseram cu lacrimi si disperare: «Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul adormitului robului Tau Costache Costache », după ce i-am spalat trupul, ca să intre curat in pamantul din care a fost zidit, l-am scos gol pe targa in curtea inchisorii. Soarele apunea, iar lumina lui de aur cadea peste o vegetatie luxurianta nebuna inabusitoare.
Lumii nu-i pasa de noi. Nu pierise universul in neființă, soarele nu-și intunecase lumina sa, nu se despicase pamantul pană in adanc, nici florile nu-și pierduseră frumusetea [ ]. Ne-am intors in celulă coplesiti, urand florile si copacii, si cerul senin si pur, si soarele de aur. Pe targa murdară si mica in mijlocul curtii uriase, pazit de gardianul in uniforma era trupul gol al lui Costache. Slab, doar piele si os (incredibil cum putea fi acela un trup de om!), sub lumina dură care ii scotea in evidență slabiciunea si uraciunea corpului emaciat, zacea acolo ca un monument al mortii. Și nici un inger nu-l pazea cu sabie de foc de profanarile ulterioare. Nici unul. Doar un gardian in uniforma
Pe pieptul gol si descarnat, straluceau două flori albastre, mari, necunoscute " toate florile ne deveniseră necunoscute. Le pusese Iosif, profitand de un moment de confuzie a gardianului. Le rupsese in fugă si le asezase pe pieptul osos, aruncate stramb, dar reale si agresive. Gardianul strigase la Iosif: «Ia-le de acolo, ia-le mai repede!». (Lui ii era frică să se atingă de mort.) Iosif nu l-a ascultat. «O să vă invăț eu minte pe toti, si pe voi, si pe el!» " a mai strigat gardianul. Pentru prima dată Iosif i-a raspuns, caci de la moartea lui Costache, in afară de lacrimi si rugaciuni, nu mai schimbaseram nici un cuvant, nici intre noi, nici cu gardianul: «Noua domnule gardian, ne mai puteti arata incă multe, dar lui nu; el v-a scapat pentru totdeauna». Vedeti, ei, gardienii, ingerii materiei, credeau că mai au putere asupra noastră chiar si după moarte!
De atunci, ani in sir, l-am tot chemat pe Costache Oprisan, ziua si noaptea, ca să-mi dea un semn, să-mi spună ceva despre moarte si viata de veci si niciodată nu mi-a raspuns. De atunci mă intreb si ne intrebam: «Care este hotarul dintre moarte si viață, cine e mort si cine e viu " noi sau Costache Oprisan?»...[3].
Note:
[1] În vestita Casimc㝠a Jilavei se aflau pe atunci: in celula I " Nicolae Petrascu, Octavian Voinea, Aurel Popa (Popicu), Nuti Patrășcanu; in celula II " Valeriu (Vică) Negulescu, Paul Grimalschi, Dan Dumitrescu, Aristotel Popescu (Aligo); in celula III " Dragoș Hoinic, Alexandru Popa (Țanu), Virgil Bordeianu, Gheorghe Caziuc; in celula IV " Gheorghe (Ghiță) Calciu, Constantin (Costache) Oprisan, Iosif V. Iosif, Marcel Petrisor (cf. D. Bacu, Pitesti, Ed. Atlantida, Bucuresti, 1991, pp. 16-18 " cu reprezentari grafice; descrieri amanuntite in Marcel Petrisor, Fortul 13. Convorbiri din detentie, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1991).
[2] Secretul Fortului 13. Reeducari si executii, Ed. Timpul, Iasi, 1994, pp. 127-133 " unde Gh. Calciu apare sub numele de Gore Bolovan, iar autorul insusi sub numele de Mircea Petre. Detinutul muribund era Constantin Oprisan, fost sef pe tară al Frățiilor de Cruce, trecut si el prin iadul de la Pitesti.
[3] Preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Razboiul intru Cuvant. Cuvintele catre tineri si alte marturii, Ed. Nemira, Bucuresti, 2001, pp. 91-94.
Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/07/26/...ne-vo/#comments
Acesta e poporul roman, si astea sunt lucrurile pe care le merita. La fel si cu manelistii. 