Redau mai jos interviul acordat de Florin Matrescu revistei Vegea anul trecut, autorul cartii Holocaustul rosu (pe care o gasesti in gaura de sarpte, poate ma ajuta din nou streaza
. Interviul este edificator, si poate raspunde la multe intrebari legate de nebuloasa care invaluie trecutul nostru recent.
Sursa: http://jos-comunismul.blogspot.com/2009/11...rul-Florin.html
Interviu Veghea cu doctorul Florin Matrescu: Aiudul nu trebuie să fie un nou Sighet!
În urma unui turneu facut de Romulus Rusan si de Ana Blandiana in mai multe țări europene, inclusiv in Germania, am aflat de intentia acestora de a transforma inchisoarea din Sighet intr-un memorial. Natural, am vibrat, mai ales că eu eram in acel moment secretar al Comitetului Natiunilor Captive, care intrunea luptatori anticomunisti din mai multe zeci de țări aflate sub dictaturi comuniste. Și atunci le-am facut propunerea dacă nu cumva ceva din exponatele pe care noi le aveam in Camera Natiunilor Captive, din orasul Koln, nu le-am putea transfera in Memorialul de la Sighet. Au fost de acord si mie mi s-a parut ideea absolut rezonabila M-am implicat in acest proiect cu toate puterile.
Am fost unul dintre sponsorii Memorialului Sighet
Printre altele am dovezi care atestă că am donat, in mare parte din propriul buzunar, in jur de 40.000 de marci, care au luat forma unor ajutoare banesti propriu-zise sau obiecte. Donatiile au fost acordate Fundatiei Academia Civica Un mare ajutor in acel moment au dat si surorile Cosoveanu, care au pus mult suflet pentru amenajarea incaperilor Sighetului, cel putin in perioada de inceput. Afară de asta, eu dispuneam de cele 66 de steaguri ale Natiunilor Captive, pe care le facusem in Germania, care m-au costat aproape 8.000 de marci, si am capatat promisiunea că se va organiza o Cameră a Natiunilor Captive.
În 1994, la un an după această intalnire, am vazut această cameră la etajul I, o cameră mare, spatioasa in care steagurile si-ar fi gasit un loc important. Afară de aceasta aveam un cearceaf, lung de 8 metri, facut de regretatul luptator anticomunist Eugen Costandache, care notase pe el circa 800 din mortii revolutiei.
Camera rezervată Natiunilor Captive era necorespunzatoare
Anul urmator, in 1995, am dorit să vad camera rezervată Natiunilor Captive. Și am descoperit o cameră mica care nu semana cu cea promisa Localizarea topografică era exacta Unul dintre portarii Sighetului mi-a destainuit că această cameră a fost impartită in două tocmai pentru ca această Cameră a Natiunilor Captive să nu aibă un spatiu prea mare, să nu i se dea o prea mare importanță. Ă'sta a fost un semn si atunci au aparut semne de indoiala
La inaugurarea Sighetului, in 1993, pe frontonul cladirii, la stanga, la intrare, erau placi de marmură de marimea 40x30 cu numele celor 54-55 de ministri, capetenii religioase, oameni de mare valoare care au murit in Sighet.
Nume importante au fost excluse
Le-am vazut in subsolul cladirii, si, ceea ce m-a frapat, chiar in față era numele istoricului Gheorghe Bratianu. Se zvonea că motivul real pentru care aceste placi au fost date jos era faptul că intre ministri au fost si câțiva oameni de dreapta. Argumentul oficial pentru care placile memoriale au fost inlaturate a fost renovarea cladirii. Nu a fost rau că s-a renovat, desi, cum spunea cineva, a fost transformat Sighetul intr-un hotel. Normal ar fi fost ca macar un etaj să arate grozavia inchisorii din Sighet. Am tot sperat că aceste placi să fie puse intr-o sală a Sighetului. Ele nu au mai fost vazute niciodata Pentru mine a fost clar că ce se intamplă la Sighet, exponatele, ordinea lor, denumirea camerelor este controlată de cineva.
- De cine anume?
- Și eu mi-am pus intrebarea. Indiciile m-au dus cu gandul la masonerie. Din moment ce numele intreg al lui Ion Gavrilă Ogoranu apare trunchiat, sub forma de Gavrilă I., numele doamnei Maria Antonescu a fost exclus din randul puscariaselor de la inchisoarea Mislea.
Au disparut semnele unor manifestari crestine
- Am inteles ca intr-o luare de cuvant, ati semnalat conducerii Academiei Civice absenta unei cruci din sala de conferință.
- Nu numai asta. Am semnalat scoaterea crucii din sala de conferință, unde a fost prezentă cel putin 3-4 ani. În perioada de inceput se spunea Tatal nostru sau Cu noi este Dumnezeu. Erau prin urmare niste semne ale unei manifestari crestine. Cu timpul, au disparut.
În urma observarii acestor lucruri, am luat cuvantul, sfatuindu-mă si cu Badita Ion Gavrilă Ogoranu, si am spus adevarul. Numai masoneria putea fi deranjată de prezenta numelor unor oameni de dreapta pe placile resprective. Dar asta a fost trecutul Romaniei. Nu-l putem sterge.
Unul din insideri mi-a dezvaluit un amanunt, care are relevanță. Anume, că de două ori pe an, vine un rabin din New York, care vizitează intreg Memorialul Sighet si decide ce ramane si ce se scoate din exponate. Este vorba de o atitudine de plecaciune față de oameni care incep să controleze ceea ce romanii au crezut că va fi un loc de evocare a suferintei neamului romanesc.
Am cerut amenajarea unei sali pentru martirii din Basarabia si Bucovina. Nu s-a acceptat.
Dacă la Sighet s-au petrecut lucruri necurate, trebuie spus că ele nu sunt initiative romanesti. Nu acuz de rele intentii pe cei care au facut Memorialul Sighet. S-au supus unor forte internationaliste.
Asa-zisele cruci expuse in interiorul Memorialului sunt o blasfemie
- Putem spune si anticrestine?
- Da, au aparut două cruci, in celular si la intrare, care te duc cu gandul catre organele genitale barbatesti si femeiesti. O să spună că este o stilizare foarte modernista
În asemenea loc crucea si numai crucea iși gasea locul. Orice transformare a crucii este un sacrilegiu. Este o incercare de calcare in picioare a traditiei noastre si a invățăturilor Sfintei Scripturi. Este o blasfemie. (n.r. " vezi foto)
- Dumneavoastră ati luat atitudine publica condamnand aceste devieri. În Addenda cartii dumneavoastra Holocaustul rosu, spuneti că Ana Blandiana a avut o reactie care v-a dus cu gandul la Ana Pauker.
- A fost de-o agresivitate, de-o rautate, care ori e patologica fie a fost o lectie de bună purtare care trebuia dată subsemnatului. Ideea era: Sighetul suferă transformari, Sighetul il facem cum vrem noi si nimeni n-are voie să conteste ceva. Nu mi-a dat nicio sansă de a da o replica
- De ce v-a acuzat?
- M-a acuzat de vedetism, de faptul că semnalez lucruri pe care ceilalti nu le vad. Cum se face că oamenii laudă Sighetul, iar eu am atatea note critice? M-a acuzat că doresc recunoastere oficială pentru că eram sponsor al Memorialului.
Atitudinea Anei Blandiana mi-a adus aminte de Ana Pauker
E adevarat că doamna Blandiana m-a propus, la un moment dat, ambasador al Romaniei in Germania. A avut gesturi de amabilitate, iar eu indrazneam să formulez note critice. Tonul doamnei Blandiana, rautatea discursului mi-au amintit de momentul Ana Pauker.
Nu recunosteam persoana amabilă si civilizată pe care o stiam, cu care eram in relatii apropiate. Ne-a vizitat chiar casa din Germania. Am facut gratar cu fritură si mititei si m-a ajutat să pun mititeii pe tava Și-atunci mă gandeam: unde este persoana amabilă si draguță, deschisă dialogului, cum de s-a transformat numai in urma unei luari de cuvant, prin care semnalam niste lucruri care mă dureau? În acel moment s-a produs o ruptură totala
În contextul in care am auzit de proiectul de la Aiud si de Dorinta puscariasilor in viață de a ridica, in cinstea celor morti, o biserică ortodoxa in care să fie pomeniti eroii neamului romanesc, cine nu cunostea dedebsubturile Sighetului, ar fi putut spune: ce rost are să se mai facă ceva pentru comemorarea victimelor comunismului, cand există acest grandios Sighet? Ca unul care stie si alte lucruri despre Sighet, mi-am dat seama că Sighetul nu trebuie negat. Sighetul trebuie vizitat, numai că discernamantul de a spune ce este corect sau deformat pentru prezent nu-l pot face decat oamenii de-o anumită varsta
Sighetul este o capcană
Pentru tineri, Sighetul este o capcană pentru că sunt lucruri incorect prezentate. De numele lui Ion Gavrilă Ogoranu n-avea voie să se atingă nimeni, după cum numele doamnei Maria Antonescu trebuia să figureze intre puscariasele de la Mislea. De aceea, orice altă tentativă care vrea să restabilească istoria adevarată este binevenita
- Cand mergi la Memorialul de la Sighet ti se pune o casetă audio in care ti se spune că initiativa Memorialului i-ar fi apartinut doamnei Ana Blandiana. Dumneavoastră spuneti, in Addenda cartii Holocaustul Rosu, si furnizati si un text in acest sens, că initiativa i-a apartinut muzeografului Mihai Dancus
- Au preluat fară rusine o idee care nu a fost nici a Anei Blandiana, nici a sotului ei. Ideea apartine fostilor detinuti politic din Sighet si domnului Dancus Iar articolul publicat de acesta din urmă in Tribuna Marmatiei atestă Dorinta de a transforma inchisoarea in Memorial. Ana Blandiana era datoare să pomenească despre această initativa Oamenii acestia au fost dati deoparte. De altfel, la inaugurarea Sighetului n-a fost mentionat nici macar numele inginerului-proiectant al Memorialului.
Aiudul nu trebuie să fie un nou Sighet
N-aș vrea ca Aiudul să fie un nou Sighet. Am fost la Manastirea Petru Voda unde am capatat binecuvantarea Parintelui Justin, am vorbit putin cu dansul, printre altele si de o controversă care agită mult cercurile intelectuale romanesti privind apartenenta la masonerie a unei personalități cunoscute a vietii culturale si, printre altele, am aflat de lupta darză care se dă intre partida patriotica nationalista suferindă a detinutilor politic si alte planuri, care probabil apartin masoneriei, de a se face la Aiud ceva care nu prea are legatură cu faptele de sfintenie care s-au intamplat in această inchisoare.
- Parintele Justin vorbeste despre o confiscare a suferintei de catre tortionari sau urmasii lor.
- Eu n-am avut timp să detaliez acest aspect. L-am intrebat doar: Parinte, acest grav zvon care circulă in societatea romanească este o colportare, o defaimare, sau este un lucru real?. Și mi-a spus că este un lucru real.
- După parerea mea există o tendință de confiscare a acestei memorii a rezistentei si a luptei anticomuniste. Sighetul a devenit o inchisoare corectă politic, la Aiud diversiunile se tin lant inchisoare Pitesti a fost privatizată etc. Pe de altă parte, Tismaneanu, urmaș al unor ilegalisti bolsevici, a condus Comisia Prezidentială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Există o tendință de a controla acest proces al memoriei?
- Ă'sta e un adevar axiomatic. Marii istorici, zisi ai comunismului, atat din Romania, cat si din afara țării, sunt ex-trotkisti, maoisti, comunisti, convertiti, chipurile, dintr-odata la democratie. Mai mult decat atat, sunt printre putinii care au acces la arhive. Prin urmare, unele din spusele lor contin foarte mult adevar si amestecă adevarul cu interpretari eronate, tocmai pentru derutarea publicului. Preferam surse mai putine, informatii mai putine, insă corecte, decat carti voluminoase in care sunt unele adevaruri istorice luate din arhive, malaxate de minti perverse care lucrează la comanda
- Ei sunt stalinisti ori urmasi ai stalinistilor care vin astazi si ne vorbesc despre anticomunism, reducand raul numai la perioada Ceausescu.
- Bineinteles. Sau evită cuvantul comunism si folosesc cuvantul stalinism sau, ceea ce mi se pare foarte grav, niciodată nu si-au privit retrospectiv anii de prozelitism comunist.
- Cazurile Tismaneanu si Brucan sunt elocvente.
- Aflam de-abia acum că Brucan ar fi fost sigur agent KGB, după cum ne informează istoricul Alex Mihai Stoenescu. De ce Brucan era onorat de Mandruță cu titlul de dom' profesor si cu titlul de Mafalda al natiunii? Brucan, un om care n-avea nici macar liceul!
Au dreptul să vorbească numai urmasii celor care au instaurat comunismul
- Și ar mai fi o intrebare: de ce un Ion Gavrilă Ogoranu, oameni ai rezistentei anticomuniste, Paul Goma, si altii au fost lasati in afara Ei nu fac parte nici din conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, n-au facut parte nici din Comisia Tismaneanu, nu fac parte din nicio institutie care ar trebui să fie preocupată de aflarea adevarului despre regimul comunist.
- Ati pus punctul pe i. În toate țările foste-comuniste, niciun om din randul supravietuitorilor nu a fost convocat pentru a-și spune cuvantul privind trecutul istoric comunist. Singurii care au capatat dreptul să vorbească sunt urmasii celor care au instaurat comunismul, care au devenit mari analisti si filosofi ai comunismului.
Nu poate fi o intamplare si, intr-adevar, doi oameni nu puteau fi ocoliti in stabilirea adevarului istoric despre regimul comunist din Romania: Ion Gavrilă Ogoranu si Paul Goma. Mai stim si altii. Nici macar nu au fost consultati. Au fost pur si simplu dati la o parte.
- Se urmareste oare ca acesti oameni să dispară fizic?
- Exact. Probabil fie asteptam să se prescrie crimele, fie să moară cei mai valorosi martori: cei care au trait comunismul in temnite.
- Ce parere aveti de manualul de istorie al comunismului?
- Sunt ingrozit. Avem de a face cu o neglijarea totală a unor aspecte din rezistenta anticomunista În schimb putem admira spagatul Nadiei Comaneci. Să neglijezi oameni care au luptat in munti sau au indurat puscaria este o ticalosie fară margini si un act anticrestin.
Anticipez că la urmatoarea editare a manualului despre comunism pentru elevi o să dispară si numele Baditei Ion Gavrilă Ogoranu si ale altor personalități din rezistenta anticomunista
Cred că Sighetul nu trebuie omis dintre lucrurile care trebuie vazute. Copiii nostri trebuie instruiti să diferentieze ce este real in Sighet si ceea ce a fost prelucrat pentru a se respecta corectitudinea politică si alte interese de ordin intern sau internationalist.
A consemnat Florin PALAS