green cum pot sa descarc documentarul in alta maniera decat cea de la linkul postat de tine? eu nu am instalat bittorent si nici nu pot sa descarc intrucat firma mea de internet mi-a dezactivat aceasta posibilitate.
cat dureza documentarul respectiv?
o zi buna
Mihai
Chiar in momentul asta Antena 3 transmit o emisiune despre masacrul de la Fantana Alba. Pacat ca moderatorul tot vorbeste despre "un Katyn romanesc", de parca tragedia n-ar fi destul de tragedie daca nu o comparam cu cea a polonezilor.
Iar cu Patapievici ? Tu ai o obsesie cu astia 3 : Patapievici, Plesu, Liiceanu. De parca ar astia sunt vinovati de toate relele din lume.
Au o mare responsabilitate pentru perpetuarea raului la noi in tara. Respectivii stiau foarte bine cu ce se mananca comunismul. Pe timp comunismului inainte de 89 nu au avut tupeul, ok.
Dar dupa 89 cand puteau sa faca ceva nu au facut-o, mai rau, au tras foloase, s-au aliat cu aceeasi oameni care ne-au distrus pana in 89 si le-au cantat in struna.
Daca tie ti se par normale actiunile acestor indivizi care ataca tot ce e romanesc, care-i terfelesc pe Eminescu, pe Eliade, etc ... no coment.
Te-ai laudat ca l-ai citit pe Paul Goma, daca-l citeai stiai foarte bine cu ce se ocupa acesti indivizi.
De exemplu liiceanu i-a ars, i-a topit in 90 lui Paul Goma cartea, Culoarea curcubeului iar impreuna cu totii "luptatorii anticomunisti" au facut tot posibilul ca Paul Goma sa dispara din literatura noastra.
tismaneanu e cel care a facut raportul despre "comunismul in Romania" care e plin de neadevaruri sau adevaruri spuse pe jumate si minciuni, el tismaneanu fiind fiului unui nkvd ist notoriu care a contribuit din plin la moartea intlectualtiatii romanesti in puscariile comunsite.
Daca pentru tine aceste lucruri sunt ok...no coment.
Tara asta a fost ataca pe toate fronturile, politic, economic, invatamant, cultura, agricultura......... iar baietii mentionati mai sus au avut rolul lor distructiv si inca-l mai au.
Urme romanesti in Bulgaria: Horele mute
Dumnezeu, jupuit de viu
In Bulgaria sunt peste o suta de mii de romani. Uitati, parasiti, ignorati de tara mama, a carei limba o vorbesc. Nici un stat din lume nu-si dispretuieste cu atata inconstienta radacinile istorice
La sud de Dunare
Taranul nu stia ce vrea jandarmul de la el. Il vazuse doar ca se tine la cativa pasi in urma lui, de cand iesise cu boii pe poarta. La inceput s-a gandit ca ar putea sa fie ceva la mijloc, dar, in ultimul timp, nu mai gresise cu nimic. Facea acum ceva rau? Isi ducea, ca in fiecare seara, boii la adapat, la Dunare. Boii erau ai lui. Se straduise din greu sa ii aiba, si acum ingrijea de ei cu tot dragul, pentru ca erau singura lui avere si singurul sprijin la munca pamantului. Ca adapa boii la Dunare, iarasi nu era nimic gresit: toti taranii din sat faceau la fel. Exista chiar un loc anume, cu intinsura,
unde animalele intrau ca sa-si inmoaie boturile in curgerea apei. Incercand sa isi risipeasca teama, omul merse mai departe, fluierand usurel. Jandarmul continua, insa, sa-l urmeze de la distanta. Ajuns pe malul Dunarii, Gheorghe s-a oprit. Jandarmul a venit langa el si s-a asezat pe pamantul jilav, oftand adanc, ca un om ce nu se mai descurca cu problemele vietii. Taranul l-a privit lung, cu oarecare neliniste. Facea ceva gresit si nu isi dadea seama? In cele din urma, si-a luat inima in dinti si i s-a adresat jandarmului:
- Dom' capitan, am gresit cu ceva? De ce ma urmariti? Am facut ceva ce nu trebuia?
Fara sa-l priveasca, jandarmul i-a raspuns cu aerul de superioritate al omului care stie ceva ce nu stie celalalt:
- Nu ai gresit cu nimic, ma, Gheorghiev. Hai, da boii la apa! Zi-le sa intre in apa. Nu ai gresit cu nimic, a ranjit el.
Fata lui Gheorghe a ramas nemiscata. Doar privirea i-a tresarit si s-a lasat in pamant. Asa era, trebuia sa dea boii la apa. Si pentru ca sa ajunga acolo, trebuia sa ii indemne sa intre pe intinsura. Cum de nu-i daduse prin cap?
- Haide, ma! Da-i la apa! Nu te uita la mine, fa-ti treaba!
Gheorghe se uita la boi. Apoi la jandarm. Apoi la mainile lui, care invarteau fara rost caciula. Se uita la Dunare cum curge, cum aluneca.
- Da, sa-i dau la apa, zice el. Dar nu se putea misca din loc. A stat asa un timp. Privirea ii ramasese agatata de malul romanesc. Barbia incepu sa ii tremure. Ca si cum o mare povara il apasa, se intoarse incet catre jandarm.
- Nu am cum sa ii dau la apa...
- Pai de ce? Uite apa aci! Ia boii si baga-i, zise jandarmul, scuturand niste scame imaginare de pe guler.
- Pai, daca stati dumneavoastra aici, nu ma asculta. Va rog, mergeti in treaba dumneavoastra si lasati-ma sa imi dau animalele la apa, zise Gheorghe cu o voce stinsa.
A urmat o tacere lunga.
Parintele ratacitor
Jandarmul s-a ridicat de jos si si-a indreptat uniforma. Si-a netezit parul ravasit de briza fluviului si si-a pus, incet, sapca pe cap. S-a apropiat de Gheorghe. L-a privit ca si cum ar fi inspectat ceva. S-a invartit in jurul lui si s-a oprit, asa, intr-o parte, cat sa fie in dreptul urechii lui Gheorghe:
- Baaa, ce ti-am zis eu? Te-am amendat, te-am batut in piata cu vana de bou, ba, tu vrei sa mori in puscarie? Nu ti-am zis eu sa nu mai vorbesti romaneste? Hai, acum baga animalele la apa! Da' pe bulgareste, ca aici esti in Bulgaria! Pe bulgareste sa te-aud!
Gheorghe statea nemiscat si asculta cu capul in pamant. Isi stergea lacrimile cu dosul palmei. In cele din urma, spuse mai mult ca pentru el:
- I-am avut de vitei, asa i-am invatat, cu vorba romaneasca, de mici... daca nu le vorbesc romaneste, nu ma asculta, dom' capitan... va rog frumos, mergeti mai departe un pic, sa ii pot adapa...
"Asa au trait bunicii nostri aici, la sud de Dunare", imi spune Ivo Gheorghiev si aprinde lumina din micul sau birou, aflat in centrul Vidinului.
Ivo
In spatele lui Ivo Gheorghiev, prinse de perete, sunt trei steaguri: al Romaniei, al Uniunii Europene si al Bulgariei. Camaruta-birou in care suntem este de fapt sediul Asociatiei AVE, cea mai activa dintre cele trei asociatii care se ocupa de drepturile romanilor din Bulgaria.
Biserica parasita din Colibe
Chiar daca e aproape miezul noptii, Ivo Gheorghiev a acceptat sa ne intalnim. Poate este obisnuit cu situatiile de urgenta: lucreaza ca medic pe ambulanta. Stam fata in fata si spatiul dintre noi devine un moment de tacere, cateva secunde lungi. Apoi reia: "Asa au trait bunicii nostri aici, la sud de Dunare. In timpul regelui, in anii '30-'40. Apoi au venit comunistii. Au fost mai blanzi, dar procesul de asimilare a romanilor a fost dur. Au intretinut mai departe frica oamenilor care, incet-incet, au inceput sa se declare bulgari sau, in cel mai fericit caz, vlahi. Asa a fost pentru parintii nostri si am urmat noi. Din cauza presiunilor, la recensamant nu apar in mod oficial decat vreo 10 mii de romani si aromani. Dar daca mergeti numai in jurul Vidinului veti gasi zeci de sate, comunitati romanesti compacte. Ca sa nu mai spunem de cele care sunt de-a lungul Dunarii sau in Timocul Bulgaresc. Din socotelile mele, sunt aproximativ 100 de mii de romani in Bulgaria. Cel putin o suta de mii! Uitati, parasiti, ignorati de tara mama a carei limba o vorbesc! Dupa revolutia din '90, am inceput sa spun tare ca sunt roman. Au venit acasa la mine, m-au perchezitionat si mi-au plantat doua pistoale pe care tot ei le-au gasit si au avut motiv sa ma aresteze. Vor urma copiii nostri, care desi traiesc intr-o tara europeana, cu legi clare pentru minoritati, nu au de fapt nici un drept. Nu se respecta nimic din ce s-a semnat la Bruxelles."
Revolta lui Ivo nu se aude in tonul vocii sale. O simti insa. E in felul sau apasat de-a spune cuvintele. Deja de 20 de ani Ivo Gheorghiev lupta pentru drepturile romanilor din Bulgaria. Constitutia Uniunii Europene le garanteaza inclusiv dreptul de a avea reprezentanti in parlamentul bulgar, insa Ivo nu viseaza asa departe. Deocamdata, romanii de aici nu au nici macar o scoala in limba materna! Nici o scoala, in aceste zone de sate romanesti! S-a facut un liceu romanesc... la Sofia, adica la aproape trei sute de kilometri distanta, unde au fost o suta de absolventi, in zece ani. Multi dintre copiii din zona Vidinului prefera sa mearga la scoala in Craiova. Ba, mai mult, chiar si scolile in limba bulgara din zona s-au desfiintat. Unii oameni spun ca pentru a-i obliga pe romani sa mearga la scolile cu copii bulgari, sa fie asimilati mai usor. Biserica, o institutie cu un rol important in pastrarea identitatii culturale, are si ea norme restrictive: o singura biserica din Bulgaria are voie sa tina slujba in limba romana. Si asta, printr-o favoare, nu prin lege. Chiar daca cele mai vechi biserici din Vidin sunt ctitorite de domnitori romani.
Maica Domnului. Icoana Imparateasca
Ivo se ridica de la masa in forma de T si ma conduce in camera alaturata. Aprinde lumina: rafturi cu carti imbraca de jur-imprejur peretii. Cate un carton iese dintre ele, pentru a te anunta cu un scris de mana stangaci: "istorie", sau "filosofie" sau "geografie". Sunt carti in limba romana. "Am reusit sa facem prima biblioteca din Balcani pentru romanii din afara granitelor. Cartile au fost aduse din Romania de mine si de voluntari de la Centrul de Cercetari Etnologice si Folclorice. Nu va ganditi ca a fost vreun program al Guvernului! Le-am carat noi, cu masinile noastre particulare, pana cand le-am facut praf. Toate sunt donatii de la prieteni, de la persoane particulare. Printre donatori sunt si cititori ai Formulei As. Le multumim tuturor din suflet: ne mangaiem cu cate o pagina in limba romana. E tot ce avem aici." Unele carti sunt puse in pungi de plastic transparent pentru a le proteja! Rafturi intregi! Le privesc uimit si realizez cat de importanta este biblioteca asta micuta, pentru romanii de aici. O biblioteca facuta cu portbagajul. Ivo imi raspunde inainte ca eu sa intreb: "O buna parte din ceea ce este in pungile de plastic este o colectie completa de reviste Magazin Istoric. Chiar un cititor al Formulei As ni le-a trimis! E nepretuita pentru noi!" Apasa comutatorul si intunericul se lasa peste sala de lectura. Plasticul pungilor din raft straluceste albastrui. Coboram in strada. Ivo imi strange mana cu putere. "Din ce am studiat eu, in afara granitelor Romaniei sunt peste 10 milioane de romani pierduti de istorie prin Bulgaria, Grecia, Albania si in alte parti ale lumii. E jumatate din populatia tarii. Poate am merita un minister la Bucuresti, nu doar un departament micut, ingropat in birocratie."
Vidinul este acoperit de valuri de ceata. Pare ca ceata sta pe loc si orasul este cel ce urca sau coboara, in aerul ca de vata.
Icoana invizibila
Blaguta, cel mai batran violonist din Rabrova
Poala neagra a sutanei flutura in vant. Pe umar are o traista taraneasca, in patratele negre si rosii. Parintele Valentin se intoarce in Rabrova, din satul vecin, unde a avut o pomana. Este singurul preot din Bulgaria care are voie sa tina slujba in limba romana. O favoare a Patriarhului Bulgariei, desi este de fapt un drept garantat de legea europeana. Si favoarea este doar pentru biserica din Rabrova. Locuitorii satelor invecinate s-au invatat cu slujba in limba bulgara, insa la evenimentele speciale, il cheama pe parintele Valentin: vor ca botezul sau inmormantarea sau pomana sa fie in limba strabunilor.
O ulita desfundata duce la marginea satului, acolo unde parintele Valentin are o casa obisnuita. Intr-una din camere, a improvizat o clasa de scoala. "Niciodata romanii din aceasta zona, peste 30 de sate intre Vidin si granita sarbeasca, nu au avut scoala cu predare in limba romana. Este miraculos cum limba s-a pastrat aici, doar vorbita in familie. Oamenii nu stiu sa citeasca sau sa scrie in limba romana, insa o vorbesc. Vin la mine 23 de copii la fiecare sfarsit de saptamana si le predau pe rand: celor ce sunt la abecedar si celor ce urmeaza sa dea la facultate. In general, abecedarele sunt trimise din Romania prin donatii, si multe dintre ele sunt doar niste copii xerox. Din pacate, doar la noi in sat putem sa facem asta. Acu' cinci ani, am primit ajutor din partea Romaniei cateva calculatoare, accesorii de birou, carti si caiete, insa invatatul propriu-zis se face pe genunchi, chiar in camera asta", imi spune parintele.
Icoana invizibila din Rabrova
Alt ajutor din Romania l-a primit parintele Valentin pentru biserica: Becali a facut, in urma cu un an, o donatie de 25 de mii de euro. Biserica, facuta din crucile de piatra ale strabunilor, pentru ca nu au avut alt material, statea sa cada. Apa a sapat incet, pana cand a ajuns sa picure in altar, desenand pe tavanul alb o fresca miraculoasa. Parintele imi arata fotografii: un cap de Christ intr-o parte. Mai jos, un inger in zbor, caruia ii descifrezi clar chipul, aripile. Pare ca duce ceva in brate in zborul sau. Acum nu mai ploua in biserica, zidurile au fost renovate si intarite, dar banii nu au ajuns si pentru pictura. Oricum, este o minune ca biserica a supravietuit istoriei. In 1925, fascistii bulgari au venit si au ars icoanele si cartile in limba romana. Au scapat, nu se stie cum, doua carti. Parintele le scoate si mi le arata cu degete tremurande. Ca prin minune, nici fascistii si nici comunistii nu au vazut cea mai frumoasa si mai veche icoana a bisericii, cu inscrisuri in limba romana. Era pusa la vedere, chiar la intrarea in altar. "Pur si simplu nu au vazut-o, pentru ei icoana a fost invizibila", zambeste amar parintele. Purtand hramul Inaltarii Domnului, biserica are si o anumita putere: nu exista tanar venit aici sa se roage pentru casatorie, caruia sa nu i se fi implinit dorinta. Parintele nu a facut decat ceea ce a invatat de la preotul mai batran, dinainte: a luat camasa celui venit sa se roage si a pus-o in altar. Dupa 40 de zile de stat acolo, chiar langa locul unde se petrece Sfanta Taina, tanarul o ia si o imbraca. "Intotdeauna casatoria s-a implinit. De cand sunt eu aici au fost zeci de tineri", imi marturiseste parintele.
In zona, satele romanesti sunt risipite prin munti, la zeci de kilometri distanta unul de altul, printr-un decor ce seamana leit cu locurile unde traiesc istro-romanii in Croatia sau vlahii din Bosnia. Cotloane pierdute in munti, ferite de trecatori, unde probabil altadata stateau cu oile cei numiti aici vlahi. Ma plimb pe ulitele din Rabrova si parca as fi intr-unul din satele noastre. Oamenii raspund cu Buna ziua si ma intreaba daca sunt "terean", adica daca vin din tara. Timp de aproape 100 de ani, nimeni nu a avut curaj sa vorbeasca romaneste, mai departe de propria poarta. In public, teama era pe masura persecutiilor. Asa au disparut, pe rand, poeziile. Apoi colindele si traditiile. Astazi, nimeni nu mai merge, ca pe vremuri, cu colindul. Cantece s-au mai pastrat doar cateva. Blaguta, cel mai batran viorist din Rabrova, isi aprinde cu mainile tremurande un chistoc si imi spune: "Zeci de ani, la hore, nu mai avea nimeni curaj sa cante cu glas sau sa faca strigaturi, ca inainte. Horele au devenit mute. Cantecele tacute. Se batea pasu', se invarteau muierile si dibla, adica vioara canta mai departe, numai ca vocile oamenilor erau amutite." Acum, Blaguta traieste cu doua pisici, in curtea napadita de ierburi uriase, inconjurata de un gard de piatra, pe jumatate cazut. "Nu mai cant. Vioara s-a faramat si... imi tremura mana asta..." Sufla cu zgomot fumul si priveste chistocul ars pana la filtru. Il arunca jos cu lehamite si-si ridica privirea mai departe, undeva spre drum. "Singuratatea.
Masa cu lumini
Singuratatea e cea mai grea. Sotia s-a dus. Am avut doi feciori si cel mare s-a prapadit. Era insurat. Imi tremura mana acum, nu mai pot canta. Am cantat destul. Era frumos. Stiam si de-alea batranesti. Ce mai dansa lumea!", spune si isi ascunde mana tremuranda in buzunar. Horile tacute din Rabrova.
Am cautat in sat macar costume populare ratacite, uitate prin podurile caselor. "Eheee, nu mai sunt costumele alea. Au plecat! S-au dus!", imi spune batranul Veselin, iesit la poarta pe inserat, si degetul sau arata spre cer. "Sunt in rai costumele romanesti!" Hainele de ingropaciune au fost mereu pentru cei de aici portul national, cel vechi, romanesc. Numai asa doreau batranii sa fie ingropati. Cu tot ce trebuie, de la opinci la caciula de oaie. Generatiile au trecut, batranii au tot murit si altii imbatraneau si le luau locul, ca sa ii urmeze. Costumele populare au disparut incet-incet, luate in lumea de dincolo. Nu s-a mai stiut a face canepa la melita. Ciobanii, numerosi inainte, au disparut si ei, lana a devenit putina, oamenii si-au urcat razboaiele in poduri. Au ramas cearsafurile si covoarele tesute, care se transmit si acum, din generatie in generatie. Nu sunt niciodata folosite, dar sunt preluate ca un tezaur ce trebuie neaparat transmis mai departe. Ca un fel de legamant. Ca o ultima dovada concreta, palpabila, a ceea ce sunt oamenii din Rabrova. Romani!
Nea Marin fluierarul
"Uite-aici! Pe 22 iunie, de Sfantu Duh!", spune triumfator Nea Marin, tras langa fereastra, in lumina albastrie a serii, incordandu-si privirea pe literele mici ale calendarului ortodox. "In ziua de Sfantu' Duh jucam noi Calusarii. Acum nu mai vine nimeni sa se vindece cu dansul asta, da' noi il jucam asa, din traditie. Cat mai traim si noi, ca astia tineri nu il mai stiu."
Nea Marin si fluierul de cires
Am pornit din Vidin si am mers de-a lungul Dunarii aproape 100 de kilometri. Asa am ajuns in unul dintre satele insirate pe langa curgerea apei, Harlet. Sat romanesc despre care auzisem ca a pastrat, in forma lui originala, un dans tracic: calusarul. Pe Nea Marin l-am gasit apoi repede: toata lumea il cunoaste in sat pe "Fluieraru".
Ca sa-si respecte porecla, isi aduce repede fluierul. L-a luat prin surprindere vizita mea si e imbracat inca in haina albastra de lucru. Stam la masa si intre noi este fluierul rosiatic din lemn de cires. Il priveste atent, prin lentilele groase ale ochelarilor. Isi trece mana peste parul alb, tuns scurt. Parca asteapta momentul potrivit sa il ia si sa cante.
"Uite-asa te lua calusaru' si dansa cu tine in spate, sa te faca zdravan!", sparge tacerea nevasta lui Nea Marin. Se ridica si, tinandu-si bastonul pe spate, ca si cum ar fi fost dus in carca, incepe sa faca doi pasi la stanga si doi pasi la dreapta. "Asa m-au luat si pe mine in tinerete, cand am fost beteaga. Da' mai intai iti dadeau sa bei dintr-un castron o bautura de leac, facuta anume. Era cu vin, otet, usturoi si frunze de pelin. Toata lumea purta frunze de pelin la brau si beai bautura aceea din castron. Odata te lua o ameteala, asa, si cand cadeai din picioare, calusarii te puneau pe o cerga. Jucau in jurul tau pana iti reveneai si dupa aia te luau in brate si jucau hora cu tine. Te luau si in spate si jucau cu tine asa", spune batrana, dansand mai departe, cu bastonul pe spinare. Asa era dansul calusarilor care te vindeca de orice boala. Si in timp ce bateau pasii simpli, scoteau niste urlete ciudate, ca de lupi, ca de salbaticiuni necunoscute. Spargeau o oala pusa la capul bolnavului si atunci boala disparea si calusarii incepeau sa bata si mai tare cu batele in pamant si sa isi sune clopoteii de la picioare.
Nea Marin se intoarce cu privirea la micul fluier rosu asezat pe masa. Il ia si incepe sa cante. E de fapt un cantec simplu, din cateva note. In ritm insa poti simti ceva vechi, care se repeta iar si iar, ca si cum ar vrea sa te duca in spirala, catre alte lumi. Nea Marin este ultimul batran din sat care mai stie sa cante acest cantec. Inainte, calusarii jucau in cantec de vioara. De cand a murit vioristul satului, calusarii joaca dupa fluierul lui Nea Marin. Sotia sta pe pat si asculta. Ingana melodia si privirea ei este departe, probabil la tineretea in care juca impreuna cu calusarii. Erau alte vremuri pe-atunci. Satul era bogat, se faceau hore, se mergea de Joimarica cu clopote, si oamenii dadeau oua, se tamaia cu tamaie neagra ca sa te descante pentru roditul copiilor. Acum toate s-au stins. A ramas cantecul lui Nea Marin care mai palpaie. Care mai leaga vremurile de-atunci cu cele de-acum, prin cateva note la fluier. Batranul termina cantecul si lasa fluierul pe masa, privindu-l cu respect. In atitudinea sa e ceva din respectul samuraiului pentru propria sabie. Se face liniste. Afara e aproape noapte. "Am visat acu' doua nopti ca am fost in Romania. Era frumos", spune sotia din celalalt capat al camerei. "Nu am fost niciodata dincolo de Dunare. Da' in vis, era tare frumos. Asa-i ca-i frumos in teara?", ma intreaba ea.
Scara cerului
Painea e mare, rotunda, cafenie. Pe ea este semnul crucii. Femeia mi-o intinde: "Sa fie pentru Gheorghe. Zi bogdaproste!".
Pomana in Colibe
In mijlocul painii este infipt un bat de-o palma. Este ca un pom in miniatura, impodobit. De el sunt legate flori galbene si albe, o batista albastra, o bomboana, pe o crenguta este o bucata de rahat, in varf este o jumatate de mar. Preotul si-a pus patrafirul. Sta la capatul mesei, acolo unde este o galeata cu apa. "Apa slobozita", ce trebuia adusa de o fecioara de la ciutura, adica de la izvor. Insa in satul Colibe, aflat la granita Bulgariei cu Serbia, nu mai sunt fecioare: tinerii au plecat si au ramas doar cativa batrani. Satul parca s-a topit in timp. Din cateva sute de case nu mai sunt azi nici cincizeci, si alea imprastiate pe dealuri, printre smocuri de padure. Luminile, adica lumanarile, sunt aprinse. Masa este plina cu toata mancarea si toata bautura. Arata atat de frumos masa asta! De jur imprejurul ei, lucrurile au o culoare stearsa, de parca o lumina cenusie le invaluie. Poate din cauza saraciei. Poate din cauza batranetii. Dar masa pentru pomana lui Gheorghe este o masa boiereasca. A fost asezata cu grija fiecare bomboana, fiecare biscuite, fiecare felie de mar. Toate taiate si asezate in functie de culori, de forme, de gust. Preotul canta si spune rugaciunea. Oamenii asculta. Miroase a tamaie. In curand, intreaga camera o sa fie plina de acest fum dulce. Vin, tuica, sarmale, peste, placinte, coliva, banane, acadele, pana si floricele de porumb. Parca belsugul de pe lume este ascuns dincolo de sopronul saracacios si fara covoare. In satul Colibe nu mai sunt nici copii. Batranii care sunt la masa, mestecand incet, sunt ceea ce a mai ramas dintr-un sat altadata prosper.
- De ce ati impodobit asa painile?
- Ca sa fie ca in rai.
Pentru ca in rai e frumos. Acolo ai tot ce iti trebuie si fiecare lucrusor e la locul sau: nimic nu iti lipseste. Oamenii acestia cred ca toti cei ce mor cu o lumanare la capatai merg in rai.
Daca nu ai lumina la moarte, o ruda trebuie sa mearga sapte ani la biserica si sa aprinda pentru tine lumanari. Niste lumanari mari, legate cu prosoape si cu un fir pe care sunt facute zeci de noduri: o mica scara, pe care sufletul celui ce nu mai este viu poate urca mai usor spre lumina.
La iesirea din sat, vad biserica din Colibe. E din piatra. Sau a fost din piatra. Acum e o ruina fara ferestre si fara o jumatate din acoperis. Vantul a adunat frunzele uscate in biserica. Langa perete, exact sub o fereastra, sunt citeva icoane mari, imparatesti. Arse de soare, spalate de ploi, scorojite si faramitate de vanturi. In mod ciudat, icoanele s-au curatat in asa fel, incat chipurile sfintilor sunt ultimele care mai rezista, care inca nu s-au sters. Privirea sfintilor care se sting. Cate rugaciuni au fost facute catre aceste icoane? Cate buze le-au sarutat? Cati oameni au cazut in genunchi inaintea lor? Si acum stau acolo, asteptand moartea, in bisericuta aproape daramata. Si, deodata, mi s-a parut ca inteleg. Ca totul se leaga. Vad clar. Romanii de aici seamana intr-un fel cu aceste icoane. Incet-incet, isi pierd adevarata infatisare, vechiul chip. Romanii aflati la sud de Dunare dispar. A mai ramas un cantec, mana unui sfant, un dans, o jumatate din chipul Fecioarei. Icoanele vor deveni simple bucati de lemn. Cand se va uita cu totul ce au fost, cineva le va baga in foc. Cateva flacari rosiatice. Cenusa. Apoi nimic.
Fotografiile autorului
Lui Ivo Gheorghiev ii puteti scrie la e-mail: a***@***. Telefon: 00359.8888.31.873. Parintelui Valentin din satul Rabrova ii puteti scrie la adresa d***@***. Tel.: 00359897908705. Donatiile de carti romanesti, de manuale, CD-uri si orice material cultural si educational sunt binevenite.
Sursa: http://www.formula-as.ro/2009/899/societat...comentariu-4471
Un geniu cu totul uitat - Eugeniu Carada
Se stie, o natiune poate fi bine inteleasă examinand galeria personajelor istorice cu care se identifica
Horia-Roman Patapievici
Fiecare regim politic se legitimează printr-un discurs istoriografic exemplar. Cat ii priveste pe cetățeni, ei se justifică prin libertatea lor morala care fixează limitele oricarei actiuni politice. Asa cum nimeni nu poate sari peste umbra lui, nimeni nu poate face mai mult decat ii ingaduie limitele imaginatiei sale morale. Or, imaginatia morală a unei natiuni depinde de galeria sa de eroi.
Galeria noastră a fost facută si refacută de mai multe ori, in functie de regimul politic. Ce mă frapează este ca din toate variantele de eroi ai natiunii cu care ne-au educat regimurile care s-au perindat la carma statului roman in secolul XX, una dintre figurile exceptionale ale acestei țări a lipsit mereu.
Cu toate că rolul sau istoric a fost comparabil cu acela al lui Ion C. Bratianu, iar importanta sa politică a depășit-o pe aceea a lui C.A. Rosetti, in niciuna dintre variantele de memorie natională de care s-a invrednicit istoria noastră această figură exceptională nu si-a gasit vreun loc. Numele acestei figuri istorice este Eugeniu Carada, iar viata sa a fost atat de excentrica de neverosimilă si de realizată incat pare un basm sau o minciuna Dar a fost adevarata
S-a nascut in 1836 la Craiova intr-o familie instarita La nici 13 ani, cand turcii ocupă Oltenia, Carada slujeste drept traducator din turcă comandantului trupelor turcesti in relatia cu Ocarmuitorul Judetului Doljiu. Nu se stie cum, devine un soi de releu pentru publicatiile revolutionare tiparite de emigratia romaneasca Încă de atunci ocupă un loc eminent in retelele revolutionare subterane din tară si din Europa.
Cand vine randul rusilor să ocupe Principatele, e surghiunit de comandamentul rusesc. La caderea Sevastopolului, cel care organizează demonstratia din Bucu resti este Carada. La 19 ani, ridică populatia Bucurestiului in favoarea Frantei si impotriva stapanirii.
Autoritățile publice trebuie să tină seama de acest adolescent, care devine cateva luni seful de cabinet al ministrului cultelor. Ne aflam la sfarsitul domniei lui Știrbey. Cand se adună Divanul Adhoc, il aflam pe Carada atasat la Cancelarie, in calitate de translator in frantuzeste al lucrarilor Divanului, in atentia comisarilor puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris.
În 23 Ianuarie 1859 este arestat la Craiova pentru seditiune in favoarea unirii. E eliberat a doua zi, după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. Cand Cuza vizitează Craiova, Carada reuseste să i se impuna pe o chestiune in care i se opune. Nu are decat 23 de ani cand Cuza ii propune functia de procuror al Craiovei. Carada o refuza
Astfel incepe lungul sir de refuzuri, care au caracterizat lucrarea publică a acestui om inepuizabil. Asta nu inseamnă că nu a ocupat functii publice. Nu implinise 25 de ani cand cetățenii din mahalaua Schitu Magureanu l-au ales in Consiliul municipal al Bucurestilor, unde a ilustrat pentru prima oara cu aiuritoarea sa eficacitate, modul sau favorit de lucru: refuză functia de comanda dar o asumă din umbra prin influență si persuasiune.
Într-o vreme a fost si primar al capitalei, iar de cateva ori s-a ales deputat in parlament. Desi prietenii sai apropiati, cand s-au aflat in pozitii de comanda i-au propus să ocupe inalte functii de decizie (prefect, ministru, guvernator etc.), Carada le-a refuzat intotdeauna. Din motive misterioase, a refuzat sistematic să ocupe functii de prim-plan.
Desi a luat nenumarate decizii de prim-plan, a preferat să ramană o personalitate de penumbra Cu toate acestea, era mai mult decat cunoscut: era recunoscut de toată lumea. S-a aflat, intre 1848 si 1910, in miezul tuturor evenimentelor de care a depins istoria țării, in calitate fie de inspirator, fie de conspirator. Ori că s-a aflat la putere, ori că s-a situat in opozitie, capacitatea sa de a realiza intocmai lucrurile pe care si le-a propus, fie cu ajutorul prietenilor, fie prin intermediul dusmanilor, era absolut uluitoare.
Istoria noastră nu cunoaste alt exemplu de om care să fi putut face, numai prin puterea influentei, tot ce s-a legat de numele sau. A fost implicat in rasturnarea lui Cuza, in aducerea pe tron a lui Carol, in redactarea Constitutiei de la 1866, in complotul pentru detronarea Domnitorului (dar si in consolidarea tronului, cand s-a convins că Domnitorul face bine țării); a jucat un rol hotarator in ducerea si câștigarea razboiului de independență, in realizarea sistemului de aliante care a permis Romaniei să profite international de pe urma independentei sale; in fine, a fost creatorul legii pe care s-a fundat Banca Natională si, timp de treizeci de ani, desi a refuzat să fie guvernatorul Bancii, a fost conducatorul absolut al sistemului financiar al Romaniei, sistem pe care s-a ridicat mai apoi, pas cu pas, industria autohtona
A condus cum i-a placut, fară să asume pozitii oficiale, numai prin forta influentei si a persuasiunii. Fiind republican si om de stanga, a refuzat să depindă de rege si s-a dedat la tot soiul de excentricități ca să evite să-l intalneasca A fost un conspirator redutabil, un om cu o influență europeană ocultă uluitoare, un constructor de institutii de o eficacitate incredibila un geniu multilateral, de o temeinicie verificată in economie, legislatie, administratie, diplomatie, strategie politică si finante publice, un om excentric si recalcitrant, care a facut mai mult pentru tara lui decat cei mai multi din oamenii care si-au inscris numele in cartea de istorie.
Acest om extraordinar a murit in februarie 1910. A fost imediat uitat. Anul acesta, Banca Natională ii aniversează centenarul mortii. Însă manualele, istoria continuă să-l ignore. Mă intreb: oare de ce imaginatia noastră morală nu a putut să cuprindă si exemplul unui astfel de om? Nu doar atasamentele noastre ne judeca ci si omisiunile.
Singurul motiv pentru care un om este capabil sa omoare cu sange rece este auto-apararea si implicit numai omoara cu sange rece ci se apara. A omora cu seninatate inseamna sa il tai gatu lu unu si apoi sa te duci in mac ca iti e fomica 
Si cill numai 2 % din populatie poate asta. Sunt studii stiintifice facute pe soldatii care au luptat in WW2. Ai sa afli socat ca doar 2 % din soldati trageau in alti soldati cu scopul de a ucide, restul trageau fie pe langa fie doar sa raneasca. Pur si simplu toti avem impresia ca putem dar gena aia primitiva de maimuta de grup ne opreste sa omoram un alt om. Fapt demonstrat stiintific, poti cauta pe google sunt multe cercetari in acest sens.
gena aia primitiva de maimuta de grup ne opreste sa omoram un alt om.
Gresit. Tocmai asta ne face sa omoram. Pentru ca violenta e in natura noastra si e necesara supravietuirii. Lumea e violenta in totalitate. Nu exista pace, prietenie, etc. Specia asta a aparut pe pamant fara pusti si pistoale, fara masinarii, fara multe, doar cu mainile si picioarele si trebuia sa se apere de multe amenintari. Violenta speciei umane a facut ca ea sa devina dominanta.
Omul e singurul animal care ucide din placere. Problema e ca educatia primita i-a format niste automatisme care ii blocheaza instinctele. Omul nu mai ucide pentru ca nu e frumos, nu e bine. In fundul creierului are intiparit mesajul asta si de aia nu o face. Puteti sa ii spuneti constinta. Whatever.
Ideea e ca, daca e motivat cum trebuie, orice om poate sa ucida cu sange rece.
Unii omoara pentru principii, altii pentru tara, altii pentru familie, onoare, etc. Fiecare are punctul lui pe care, daca il atingi, o sa treaca peste educatia primita toata viata si o sa apese pe tragaci sau o sa impinga cutitul.
Au existat mult prea multe razboaie ca sa crezi ca omul nu e o creatura violenta, care iubeste conflictul.
Da Adriane, omul este o creatura violenta. Da, fiecare om este capabil de crima in circumstantele potrivite.
Dar tu stii ce inseamna a ucide cu sange rece? Inseamna sa ucizi fara sa ai nici o remuscare apoi.
Ori asta nu este cazul la majoritatea oamenilor, indiferent de motivul pentru care ar ucide. Asta datorita constiintei de care ai scris mai sus. Chiar daca, crima ar fi justificata, chiar daca ai ucide in legitima aparare, tot te-ai simti rau pentru asta. Ori, asta inseamna ca nu ai ucis cu sange rece...
Intelingenta si capacitatea de adaptare a facut sa devenim specia suprema si nu forta sau violenta. Bate-te cu un urs si imi povestesti si mie cum a mers....
Cat despre restul ti-a explicat Mo
Chiar daca, crima ar fi justificata, chiar daca ai ucide in legitima aparare, tot te-ai simti rau pentru asta.
Vine unu pe strada si te ataca cu cutitul. Da' tu stii Jiu jitsu brazilian sau iei lectii de autoaparare, il prinzi, ii sucesti mana si bagi cutitul in el(o lectie foarte usoara, normala la autoaparare). Te simti vinovat? Te asigur eu ca nu.
Vine unu' sa iti omoare un membru al familiei. Tu ii sucesti gatul cu sange rece. Te simti vinovat? Nu.
Prinzi un tradator de tara. Il torturezi si il omori cand nu iti mai e de folos. Te simti vinovat? Nu.
Esti cel mai mare rasist de pe pamant si pui mana pe un tigan care mai vorbeste si ungureste. Daca nu poti tu, te ajut eu si te asigur ca nu ma voi simti vinovat.
In momentul cand gasesti "motivatia" necesara, educatia pe care ai primit-o trece pe locul 2 si instinctul isi spune cuvantul.
Au remuscari acei soldati care au mers la razboi fara sa vrea sa mearga, fara sa vrea sa ii omoare pe respectivii inamici, fara sa ii urasca. La cat ii urasti tu pe comunisti, Caline, nu cred ca ai fi avut remuscari daca luptai in WW2 impotriva sovieticilor si le zburai creierele. Te asigur eu. Asta daca sentimentele tale fata de aia sunt adevarate.
E normal sa ganditi asa pentru ca traim, totusi, intr-o societate evoluata. Omul trebuie sa renunte la anumite instincte pentru ca suntem in 2010, nu in 43 de milioane inainte de Hristos. E normal astazi sa nu vrei sa omori, sa nu actionezi la primul impuls. Pe vremuri, daca il injurai pe unu', baga cutitul in tine si gata. Azi nu mai merge asa.
Dar asta nu inseamna ca omul nu poate ucide cu sange rece. Repet. Omul a fost construit sa ucida cu sange rece si omul inca ucide cu sange rece. Ganditi-va doar la cei care vaneaza animale. Ei ucid cu sange rece. Doar ca ei au primit educatia cum ca e rau doar sa omori oameni. Nimeni nu le-a zis ca si animalele simt, sufera, au dreptul la viata si ca nu e bine sa le omori. Daca ar primi educatia asta din nastere(si unii o primesc) atunci nu s-ar mai duce la vanatoare.
Robert
Corect. Inteligenta a facut sa fim specia dominanta. Dar violenta ne-a tinut in viata. Ca sa ajungi specia dominanta, trebuie intai sa supravietuiesti. Nu poti domina nimic daca esti mort.
Va contraziceti degeaba:). Omul e specie suprema de cand e el. Si din perspectiva evolutionista, faptul ca a reusit sa domine categoric celelalte vietuitoare inseamna ca a fost inzestrat cu tot ce a fost necesar pentru ca el sa evolueze pana la nivelul actual.
Adriane ai omorat vreodata un om? Cunosti pe cineva care a omorat un om?
Daca esti rasist ce ai avea cu ungurii?
Tu chiar crezi ca daca omori pe unu nu te simti vinovat si nu o sa fi traumatizat de acea experienta?
)) Poate esti sociopat si atunci se explica 
Compari un animal cu un om??? ) Adica bunicu care taie gaina pt ciorba este un criminal cu sange rece?
cand o doamna se impiedica pe strada langa tine ce iti vine in gand prima oara? iti spun eu "oare e bine?" "aolo saraca femeie" si alte d'astea 
de ce ? pt ca suntem construti ca animale sociale. Un animal violent si criminal nu poate trai in societati( de acolo vine sociopat adica impotriva societatii , nu se poate incadra in normele sociale).
Adriane ai omorat vreodata un om? Cunosti pe cineva care a omorat un om?
Daca esti rasist ce ai avea cu ungurii?
Nu ma fa sa incep ca nu mai terminam.
Tu chiar crezi ca daca omori pe unu nu te simti vinovat si nu o sa fi traumatizat de acea experienta?laugh.gif)) Poate esti sociopat si atunci se explica biggrin.gif
S-ar putea sa fiu dar nu asta e problema.
Ideea nu e cum te simti dupa. Ideea e daca il omori sau nu. Si, daca trebuie, o sa il omori. Ca te simti naspa dupa, poate. Poate nu. Depinde de foarte multi factori.
Compari un animal cu un om???
Da' ce are? Te consideri mai bun ca o soparla? Iti zic eu ca nu esti. La soparla daca ii tai coada, in cateva luni ii creste la loc. Daca iti taie cineva tie "coada"....
Vezi, asta tine tot de educatie. "Compari un animal cu un om?" Pai omul e tot animal. Doar ca tu ai primit educatia sa te simti altceva. Biblia face clar distinctia intre oameni si animale. De aici si ideea cum ca ele ne-ar fi inferioare. Noi poate ca avem un creier puternic dar in rest suntem extrem de fragili.
Adica bunicu care taie gaina pt ciorba este un criminal cu sange rece?
Asta e alta problema. Ucizi ca sa mananci, sa supravietuiesti. Normal, ar trebui sa existe mustrari, pentru ca iei o viata. Dar nu exista. Pentru ca instinctele iti zic ca ai facut un lucru bun, nu un lucru rau. Tu nu ai luat o viata, tu ai supravietuit. Pentru ca, daca nu mananci, nu traiesti.
cand o doamna se impiedica pe strada langa tine ce iti vine in gand prima oara? iti spun eu "oare e bine?" "aolo saraca femeie" si alte d'astea smile.gif de ce ? pt ca suntem construti ca animale sociale. Un animal violent si criminal nu poate trai in societati( de acolo vine sociopat adica impotriva societatii , nu se poate incadra in normele sociale).
Nici lupii nu se omoara intre ei in haita. Asta inseamna ca sunt animale blande?
Hai sa luam atunci absolut toate societatile umane. In orice societate in orice stat atat in Romania sau Franta cat si in triburile africane exista mereu ucigasi. Daca e sa mergem pe conceptia ta ca toti suntem criminali si violenti de ce nu ne comportam ca atare toti si doar o mica parte (de obicei sub 5%) din membri acelui grup comit crime. De ce exista solidaritate in lume de exemplu cu cutremurul din haiti sau cu inundatiile de la noi de ce oamenii au ajutat oameni pe care nici nu ii cunosc? Daca toti suntem violenti si criminali de ce nu ne comportam ca atare? Pentru ca suntem educati zici tu....atunci de ce exista criminali? aia nu sunt educati? Sau cumva criminalii reprezinta o minoritate ?
Poti sa ma contrazici cat vrei pe tema asta e am intreaga lume si umanitate ca exemplu tu cu ce vi ?
Tu ai zis ca omul a ajuns fiinta suprema si apoi sa imi zici ca nu sunt cu nimic mai presus de o soparla?) unde naiba e cursivitatea logica?
Ai nimerit un exemplu naspa cu lupii , pentru ca lupul cu alti lupi este extrem de bland si niciodata nu se omoara intre ei chiar daca sunt din haite diferite. Deci si lupii ca si oamenii fata de propria specie se comporta cu hai sa ii spunem compasiune desi e mult spus.
p.s. nu ai omorat pe nimeni daca faceai asta si erai complet fara mustrati (adica sociopat) incercai sa ascunzi asta. sociopatii cunosc diferenta intre bine si rau desi fac rau mereu incearca sa ascunda asta pentru a nu fi prinsi !
p.p.s. RASÃSM s. n. Teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane.
Deci sa inteleg ca vrei sa omori unguri pentru ca ii consideri inferiori corect? Atunci intrebarea mea este de ce naiba ti-ai bate capul cu ceva ce iti este inferior?
Characteristics of people with antisocial personality disorder may include:[2]
* Persistent lying or stealing
* Apparent lack of remorse[3] or empathy for others
* Cruelty to animals[4]
* Poor behavioral controls " expressions of irritability, annoyance, impatience, threats, aggression, and verbal abuse; inadequate control of anger and temper
* A history of childhood conduct disorder
* Recurring difficulties with the law
* Promiscuity
* Tendency to violate the boundaries and rights of others
* Aggressive, often violent behavior; prone to getting involved in fights
* Inability to tolerate boredom
* Disregard for what is normally considered right or wrong
* Poor or abusive relationships
* Irresponsible work behavior
* Disregard for safety
A) There is a pervasive pattern of disregard for and violation of the rights of others occurring for as long as either childhood, or in the case of many who are influenced by environmental factors, around age 15, as indicated by three (or more) of the following:
1. failure to conform to social norms with respect to lawful behaviors as indicated by repeatedly performing acts that are grounds for arrest;
2. deceitfulness, as indicated by repeatedly lying, use of aliases, or conning others for personal profit or pleasure;
3. impulsivity or failure to plan ahead;
4. irritability and aggressiveness, as indicated by repeated physical fights or assaults;
5. reckless disregard for safety of self or others;
6. consistent irresponsibility, as indicated by repeated failure to sustain consistent work behavior or honor financial obligations;
7. lack of remorse, as indicated by being indifferent to or rationalizing having hurt, mistreated, or stolen from another;
8. promiscuity;
9. having shallow or seemingly nonexistent feelings.
Poti sa ma contrazici cat vrei pe tema asta e am intreaga lume si umanitate ca exemplu tu cu ce vi ?
Tu ai cam 6 miliarde de exemple. Eu am mai multe. Toti aia care au murit in razboaie
Tu ai zis ca omul a ajuns fiinta suprema si apoi sa imi zici ca nu sunt cu nimic mai presus de o soparla?laugh.gif) unde naiba e cursivitatea logica?
Citeste ce am scris. Vei vedea ca am scris specia dominanta, nu fiinta suprema. Specie dominanta poate sa ajunga si gandacul de bucatarie daca are noroc.
Ai nimerit un exemplu naspa cu lupii , pentru ca lupul cu alti lupi este extrem de bland si niciodata nu se omoara intre ei chiar daca sunt din haite diferite. Deci si lupii ca si oamenii fata de propria specie se comporta cu hai sa ii spunem compasiune desi e mult spus.
Ai dracului lupi. Na, leii!
p.s. nu ai omorat pe nimeni daca faceai asta si erai complet fara mustrati (adica sociopat) incercai sa ascunzi asta. sociopatii cunosc diferenta intre bine si rau desi fac rau mereu incearca sa ascunda asta pentru a nu fi prinsi !
No...dooh!!! 
Deci sa inteleg ca vrei sa omori unguri pentru ca ii consideri inferiori corect? Atunci intrebarea mea este de ce naiba ti-ai bate capul cu ceva ce iti este inferior?
De tot. It's a transilvanian thing, n-ai intelege.
Hai sa zicem ca m-am exprimat eu gresit.
Asa este, nu te simti vinovat cand ai avut un motiv intemeiat. Dar chiar si in cazul in care omori un om care te-a atacat tot simti o urma de remuscare, doar ai luat o viata. Sau cel putin mie asa imi place sa cred. Nu am omorat pe nimeni, ca sa ma pot pronunta
Au remuscari acei soldati care au mers la razboi fara sa vrea sa mearga, fara sa vrea sa ii omoare pe respectivii inamici, fara sa ii urasca. La cat ii urasti tu pe comunisti, Caline, nu cred ca ai fi avut remuscari daca luptai in WW2 impotriva sovieticilor si le zburai creierele. Te asigur eu. Asta daca sentimentele tale fata de aia sunt adevarate.
Da, ii urasc pe comunisti. Da, probabil le-as fi zburat creierele pentru ca altfel m-ar fi omorat ei pe mine. Partea tragica este ca nu soldatul sovietic de rand era vinovat, vinovata era conducerea lor.
Problema este ca intr-un asemenea iad, numai revenind la cele mai primitive instincte ai putea supravietui. Acolo chiar ca era vorba de "survival of the fittest"
Eu vorbeam de conditii normale, ale unei societati moderne pe timp de pace. Fiecare om este capabil de crima, dar multi ar regreta-o chiar si daca ar fi justificata...
@Adrian
Cat despre unguri, nu toti sunt rai. Am prieteni de etnie maghiara care sunt mai romani ca multi din romanii pur-sange.
Problema este cu cei care vor autonomie, cei care considera ca Ardealul este a lor, cei care refuza sa invete limba statului al caror cetateni sunt
LE: Am o rugaminte la voi. Putem continua discutia altundeva? Nu de alta, dar pe topicul dedicat miscarii legionare am discutat cam de toate in ultima vreme, mai putin despre Miscarea Legionara.
doar ai luat o viata.
Caline, v-am mai zis, asta tine de educatie. De luat omul ia vieti si cand omoara animale. Dar atunci nu are remuscari pentru ca a fost invatat ca e ok sa omori animale, nu e ok sa omori oameni.
Oamenii, desi sunt cele mai inteligente fiinte de pe planeta, sunt foarte usor de programat. Un leu nu il poti programa asa usor. Il iei, il bagi intr-o cusca, il inveti cu viata usoara, ii dai de mancare, etc. Cu toate astea, niciodata nu o sa poti elimina complet instinctul sau de vanator. Nu folosesc cuvantul ucigas pentru ca leii nu sunt ucigasi. Ucid doar ca sa traiasca, adica fac ceva natural.
Pe oameni, in schimb, ii poti controla foarte usor. Religie, legi, educatie, etc.
Poti tu sa spui ca, daca legea ti-ar permite sa omori oameni, nu le-ai fi facut felul la cativa pana acum? Nu cred.
Pai omul nu mai este o fiinta guvernata doar de instinctele primare. Omul a evoluat pana la punctul in care instinctele primare au fost inlocuite, in primul rand, de o constiinta proprie.
Dupa sute de ani, este evident ca la majoritatea oamenilor aceasta idee le-a intrat in minte si nu ar mai putea ucide cu sange rece nici daca, prin absurd, lumea ar intra intr-o anarhie totala. Da, poate ar ucide pentru supravietuire. Dar nu ar fi ceva fara regrete sau remuscari...
Tot progresul omenirii se datoreaza faptului ca am inteles ca nu este bine sa-ti omori semenii(aici, desigur ma refer la majoritatea oamenilor pe timp de pace). Daca nu am fi avut aceasta revelatie, probabil acum specia umana nu ar mai fi existat.
Ai ca exemplu pe cei care au murit in razboi?)) de aceea toti batraneii aia plang cand isi amintesc de razboi? pentru ca erau criminali cu sange rece? 
Foarte putine animale mananca alte animale din specia sa !! Ideea era nu cat de violent este un animal ci cat de violent este cu cei din specia sa
Singurul motiv pentru care un om (normal) este capabil sa omoare cu sange rece este auto-apararea si implicit numai omoara cu sange rece ci se apara. A omora cu seninatate inseamna sa il tai gatu lu unu si apoi sa te duci in mac ca iti e fomica
Si cill numai 2 % din populatie poate asta. Sunt studii stiintifice facute pe soldatii care au luptat in WW2. Ai sa afli socat ca doar 2 % din soldati trageau in alti soldati cu scopul de a ucide, restul trageau fie pe langa fie doar sa raneasca. Pur si simplu toti avem impresia ca putem dar gena aia primitiva de maimuta de grup ne opreste sa omoram un alt om. Fapt demonstrat stiintific, poti cauta pe google sunt multe cercetari in acest sens.
Ai omis cuvantul NORMAL, doar sunt destui dezaxati care dezvolta o adevarata fascinatie pentru morbid, sange improscat si creieri imprastiati , deci omoara cu sange rece.
Cat priveste situatia din cel de al doilea razboi mondial iti dau dreptate. Nimeni nu dorea moartea celuilalt, toti doreau sa se intoarca acasa. Bunicul mi-a spus ca a omorat o groaza de rusi (astia erau cata frunza si iarba , cadeau la pamant valuri-valuri, dar tot mai apareau altii), insa nu cu sange rece, intotdeauna ii tintea de la distanta de-i vedea pe un deal, n-a bagat niciodata baioneta intr-unul. Odata chiar a surprins un ofiter rus in timp ce era aplecat deasupra unui parau sa bea apa, cu arma pusa langa el, deci prada ideala (doar se afla la mai putin de 2m de el) insa nu l-a omorat, ba chiar au socializat :-) . Apoi, cand au ocupat niste transee rusesti, iar nemtii au dat ordin sa nu se ia prizonieri, sa-i omoare pe toti pe care-i gasesc, romanii preferau mai degraba sa-i lase sa fuga. Mi-a spus ca a gasit niste rusi, baieti foarte tineri ,la vreo 18 ani , care rapid au ridicat mainile,fiind morti de frica, insa nu i-a omorat, le-a luat armele , i-a dus (cica) intr-un tufis sa-i execute, insa adevarul e ca a tras in aer, lasandu-i sa fuga, motivand " eu nu omor copii" (avea atunci 26-27)
Pe rusi mai bine ii omora bunicul tau. Daca veneai inapoi la baza si le spuneai ca ai cazut prizonier la nemti/romani dar te-au eliberat aia, papai vreo 10 ani de gulag. True story...
pai a omorat o multime din '40 pana-n '44, insa nu cu sange rece, chiar nu putea sa omoare un om care ridica mainile in semn de predare sau alte cazuri "face to face". Ma indoiesc ca aia s-au mai intors pe front. Chiar, ar trebui sa caut o informatie oficiala despre media de varsta a rusilor, mi-a spus ca a intalnit extrem de multi "copii" (17-18 ani) care habar n-aveau de nimic. Amortea in pozitia culcat dupa cateva ore de tras, insa rusii tot apareau de dupa colina si mureau in prostie. Istoria ne-a rezervat noua romanilor doar adversari "cata frunza si iarba"
Ideea este ca doar foarte putini oameni au sa zicem capacitatea de a ucide cu sange rece si aia se numesc sociopati. Sunt destul de multe lucrari de psihologie care treateaza subiectul cea mai de referinta este American Psychiatric Association Manual si Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders
Pai omul nu mai este o fiinta guvernata doar de instinctele primare. Omul a evoluat pana la punctul in care instinctele primare au fost inlocuite, in primul rand, de o constiinta proprie.
Dupa sute de ani, este evident ca la majoritatea oamenilor aceasta idee le-a intrat in minte si nu ar mai putea ucide cu sange rece nici daca, prin absurd, lumea ar intra intr-o anarhie totala. Da, poate ar ucide pentru supravietuire. Dar nu ar fi ceva fara regrete sau remuscari...
Tot progresul omenirii se datoreaza faptului ca am inteles ca nu este bine sa-ti omori semenii(aici, desigur ma refer la majoritatea oamenilor pe timp de pace). Daca nu am fi avut aceasta revelatie, probabil acum specia umana nu ar mai fi existat.
Spoiala de civilizatie este un artefact cultural rezultat din cateva sute de mii de ani de evolutie din care abia cateva ultimele zeci (sau sute, cu ingaduinta) au marcat o constientizare minimala a optimizarii calitatii vietii prin civilizatie nonviolenta. Omul insa este o maimuta ucigasa de cateva milioane de ani incoace, de cand niste australopiteci bipezi au inceput sa pape regulat carne de animale si s-au transformat usurel in primii membri ai genului Homo. Este cel putin un ordin de marime in plus pentru pornirile de pradator si violenta asociata: spoiala culturala deocamdata le ascunde cu greu si ele sunt gata sa iasa la lumina din trecutul nostru animalic de fiecare data cand sunt create conditiile. Poate peste vreun milion de ani vom fi conditionati si genetic sa fim buni, pasnici si blanzi cu semenii si cu celelalte vietati terestre, deocamdata ramanem niste maimute ucigase conditionate cultural si constient ca unele chestii nu se fac. Insa evident avem si partea buna a fortei in noi...
Depinde si de starea de moment.De exemplu aveam un vecin ,manelist infect, care baga manele pe la 3 noaptea(stand la bloc se auzea foarte tare)neputand dormi,plus ca a doua zi trebuia sa merg la lucru.In acele momente i-as fi tras 100 de gloante in capul ala sec,chiar daca a doua zi dupa ce m-as fi calmat mi-ar fi parut rau si as fi avut remuscari.
In schimb specimene de astea(ucigasii lui Marian Cozma),i-as rade pe toti de pe fata pamantului fara regrete.Sau leprele astea
