Fragmente din ''Andrei Sofonea " un roman incorigibil, despre ANTI-COMUNISMUL BASARABEAN'', Ion Coja, București, 25 mai 2011
Sa ma ierte avizii de parafe, semnaturi, autorizatii, si recunoasteri oficiale, ca si cum autoritatile de acum, de acum 10-20-40-60 de ani ar mai avea suficienta credibilitate si legitimitate in a imparti evenimentele ca fiind reale sau nu.
''
Cand disponibilitatea noastră de a sari in intampinarea oricarui basarabean ne determina să-l ingaduim in preajmă și pe individul cu aspect hirsut ce se pripășise in Bucureștiul iubit, fară niciun act de identitate asupra sa! Dumneavoastră cine sunteți? Sunt Andrei SOFONEA! Sunteți basarabean? Sunt roman din Basarabia. Veniți de la Chișinau? Nu, eu vin de la Moscova! Cam așa a decurs momentul cand am luat cunoștință cu frumosul barbat, cu barba colilie, care vorbea fară cea mai mică ezitare o romană literară impecabila
1. Principala idee a dlui Andrei SOFONEA, pe care a argumentat-o in mai multe feluri, privește rolul, important, jucat in istoria Rusiei de diverși romani, la date felurite.
2. Vladimir Purișchevici, personaj de prim plan al vieții publice rusești la sfarșitul secolului al 19-lea și inceputul celui urmator. Unul dintre cei mai autoritari și combativi adversari ai bolșevicilor, emergenți " dacă pot spune așa, in societatea rusă a vremii. Filolog, poet, publicist, dramaturg, deputat in Duma ruseasca orator de forță, cu funcții importante in strucura ministerului de interne, Vladimir Purișchevici, descendent din familia vestită a aprodului Purice " avea proprietăți in zona Iașilor, a fost unul dintre cei mai vajnici aparatori ai țarismului, intrand astfel in conflict cu Lenin și tovarășii acestuia. Intervențiile sale in Parlament se pare că au fost extrem de clar vazatoare in privința pericolului bolșevic. A scris chiar și piese de teatru, comedii, cu subiect politic, anti-bolșevice, impotriva așa zișilor democrați care pregateau abolirea țarismului, a principiului monarhic. (Sugestie pentru marele om de teatru Ion Ungureanu: nu s-ar putea monta una dintre aceste piese? Eventual și la București, tradusă in romanește?)
După venirea la putere a comuniștilor s-a implicat, impreună cu alt roman, colonelul Hartular, in organizarea rezistenței anti-bolșevice. Tradat și arestat, Vladimir Purișchevici a fost primul caruia i s-a facut onoarea de a fi acuzat și condamnat ca dușman al puterii sovietice, ca contra-revoluționar!
Ieșit din inchisoare in urma unei amnistii, iși oferă serviciile trupelor angajate in razboiul civil impotriva uzurpatorilor. Nu reușește să colaboreze propriu zis cu Denikin și Winawer, care nu impartășeau naționalismul lui Purișchevici. Nota bene: in Duma rusească a fost activă o fracție naționalistă basarabeana susținatoare a țarului. Tot din Basarabia au provenit o serie de deputați evrei, aflați pe pozițiile comuniste, bolșevice. O parte dintre acești deputați evrei, după 1918 au ajuns deputați in Parlamentul Romaniei Mari, aducand cu ei vechea adversitate față de spiritul naționalist.
Purișchevici a fost etichetat ca anti-semit, dar se pare că și-a precizat net orientarea: anti-bolșevic, și implicit adversar al iudeo-bolșevicilor, nu anti-semit. Exemplară intervenția sa in Duma, atunci cand un parlamentar de dreapta a atacat dur și pe nedrept evreimea din Rusia. Purișchevici a intervenit și a demontat acuzațiile incorecte ale colegului de partid, in aplauzele deputaților evrei! Apoi s-a intors spre aceștia și a avertizat că a vorbit in apararea evreilor, ca popor, ca comunitate, nu a evreilor tradatori de țara ajunși deputați și aflați in sală! Nu le-a primit aplauzele! A ramas celebru cu afirmația mai la dreapta decat mine nu este decat peretele ista. Opera sa, apreciază dl SOFONEA, este patrunsă de spirit contrarevoluționar, conservator, anti-bolșevic, dar și anticlerical(!)
Soljenițin, pentru vehemența intervențiilor parlamentare ale lui Purișchevici, l-a gratulat pe acesta cu atributul isteric. Lenin, in schimb, deși adversar, mereu atacat de Purișchevici, a facut aprecieri mai generoase la adresa romanului. Se spunea că numele sau facea să tremure toată Rusia. (!!!) A fost un critic aspru al guvernarii lui Stolapin, prim ministru al Rusiei după revolta din 1905.
A fost implicat intr-un rasunator proces, pricinuit de alt roman basarabean, studentul Osmotescu, care denunțase activitatea frauduloasă a unor colegi cu vederi comuniste, de pe poziția aceluiași crez contra-revoluționar, lucid, rezistent la formulele demagogiei de stanga, aflate la moda la mare trecere printre tinerii ruși naivi și generoși
După moartea lui Purișchevici " suspectată de asasinat, Simion Liuboș i-a dedicat in 1925 o carte, o monografie, cu titlul Ruskii fașist Purișchevici. În cuprinsul acestei carți autorul face două aprecieri surprinzatoare: anume că Basarabia este patria a ceea ce mai tarziu se va numi fascism, că aici, in Basarabia, a aparut prima oară o ideologie fascista ilustrată mai ales de acest Purișchevici. A doua afirmație: ultimii ani din existența imperiului țarist rus pot fi considerați perioada romanească din istoria Rusiei! (Sic!) Uitand că nici el nu era rus, acest Simion Liuboș, de pe poziția cominternistului se intreaba indignat: Ce cautau acești romani in Duma de stat a Rusiei?!
Țarismul se pare că a avut cei mai aprigi aparatori intr-o elită de intelectuali basarabeni. E drept, au fost cateva nume de romani basarabeni și in Armata Roșie. Unii cu grade și funcții militare importante Precum celebrul Frunze.
Acești romani din Basarabia și-au afirmat intotdeauna naționalitatea romaneasca Erau convinși și impacați cu gandul că Basarabia nu se va putea niciodată smulge din incleștarea imperiala Să nu uitam că inainte de 1916 puțini gandeau altfel. Însuși viitorul mareșal Averescu, nascut in Basarabia, nu tragea nadejde la indreptarea lucrurilor Acești basarabeni erau insă deciși să-și salveze și cultive naționalitatea romanească in condițiile societății ruse
Cand impotriva țarismului a aparut insă adversitatea cercurilor socialiste, iar mai apoi amenințarea comunista bolșevica acești romani au simțit că este in primejdie nu numai Rusia, nu numai rușii, ci insuși principiul naționalist, al respectului pentru identitatea și diversitatea etnica
De la același domn am aflat de existența unui mare naționalist rus, aristocratul Durnovo, filo-roman, adept pe față al revenirii Basarabiei acolo unde ii este locul, intre hotarele romanești. A scris pagini documentate depre spiritul de sacrificiu al multor romani din Basarabia pentru o Rusie creștină și imperiala succesoare a Romei, cea de-a treia Romă. A prezis că pretențiile neintemeiate ale Rusiei asupra Basarabiei vor avea urmari fatale pentru Rusia.(!!)
3 " Contemporan cu acest magnific Purișchevici a fost Pavel Crușevan, boier din aceeași Basarabie (despre care Șalom Alehem scria că acolo este raiul pe pamant!), publicist, romancier, autor al carții Ce este Rusia? A fost persoana care s-a incumetat să publice, pe banii și pe raspunderea sa, in 1903, Protocoalele Sionului. Putem numi aceasta o prioritate romaneasca! E de bine, e de rau? La acest Pavel Crușevan se va fi gandit Hanna Arendt cand ne-a dat așa de mare importanță in ierarhia anti-semitismului? Pentru mine, implicarea acestui Crușevan in publicarea Protocoalelor devine un argument ca din pacate, nu avem de-a face cu o diversiune a Ohranei țariste Dar n-aș putea justifica de ce! Cert este că Pavel Crușevan a avut parte, ca rasplata de o moarte violenta cu elemente de omor ritual! Mormintul i-a fost profanat etc
4 " În această ordine de idei și fapte, este bine să știm, ca romani, că in Armata rusească a existat o formațiune de elita regimentul Probrajenskii (Schimbarea la față), garda militară a țarului, inființat de Petru cel Mare. După anexarea abuzivă a Basarabiei, recruții basarabeni erau cei mai cautați pentru acest regiment. Principala condiție pentru cei selecționați: să arate falnici! Ca brazii! Și să se poată conta pe loialitatea lor. Și-au meritat faima: Cand țarul Nicolae al II-lea a fost detronat și, practic, arestat la domiciliu, acest regiment s-a dezintegrat, s-a desființat. Cu excepția soldaților basarabeni, care au ramas mai departe, de capul lor, in serviciul țarului Este vorba aici de un gest de mare demnitate și noblețe, care a fost pe nedrept uitat. Numai prin stramutarea țarului in altă localitate acești basarabeni au putut fi desparțiți de țar.
Nota bene: țarul a sfarșit impușcat, impreună cu toată familia, cum bine se știe. Ceea ce nu prea se știe este că executanții sinistrului ordin au fost soldați din Armata Roșie de naționalitate ungară și letona Printre criminali s-a aflat și Imre Nagy, viitor prim ministru al Ungariei
Adaug aici o informație primită de la dl Petre Burlacu, doctor in biologie, cu stagiu militar sovietic: cand se prezentau la regiment noile efective de recruți, comandantul regimentului sovietic incepea de obicei trierea și repartizarea recruților prin intrebarea Care sunteți moldoveni? Ofițerii sovietici preferand mai ales pe moldoveni să-i aibă in subordine! În razboiul din Afganistan, Armata Roșie s-a bazat cel mai mult pe moldoveni, se pare: disciplinați, inteligenți, cu spirit de inițiativa numarul moldovenilor a fost disproporționat de mare printre combatanții din Afganistan Ceea ce, din fericire, n-a fost suficient pentru a asigura succesul militar sovietic! (Unii apreciază că prezența in numat mare moldovenilor in razboiul din Afganistan era conformă politicii Moscovei de a diminua cifra demografică a romanilor )
5 " Generalul Turcu. Figură interesanta În 1917 a plecat de pe frontul din Romania cu un grup de ofițeri ruși de origine basarabeni pentru a lupta impotriva bolșevicilor. A emigrat apoi in Occident, activ militant anti-sovietic in perioada interbelica În al II-lea Razboi Mondial s-a alaturat armatei lui Andrei Vlasov. (Notă: numele Vlasov desemnează pe rusește un roman, un vlah )
Dacă se confirmă datele prezentate de domnul Andrei SOFONEA " ceea ce nu m-ar mira deloc și m-ar bucura nespus, s-ar confirma un vechi sentiment al meu, devenit in timp convingere: noi, romanii, suntem poporul care am opus cea mai mare rezistență la raspandirea in lume a cancerului bolșevic. Noi, romanii, am adus cele mai grele lovituri și deservicii cominternismului bolșevic. Nu intamplator la București, in Romania și nu in altă țara s-a produs pentru prima oară demolarea unei statui a lui Lenin Moment astral, peste care, cu ajutorul cominterniștilor instalați fraudulos la putere in decembrie 1989, s-a trecut prea ușor cu vederea.
Dacă se va scrie un raport corect asupra relației romanilor cu bolșevismul, acesta va consemna o sumedenie de priorități și excelențe romanești. Începutul l-ar putea face insuși Mihai Eminescu, cu al sau poem Împarat și proletar, atat de lucid vizionar Ar urma acest capitol, scris de romanii basarabeni, de a caror opoziție la bolșevism incă din perioada leninistă n-am știut aproape nimic. Un capitol care, prevad, atunci cand il vom cerceta cu amanuntul ne va oferi mari surprize și satisfacții.
Vechi in istoria lumii, țăranul roman știa că schimbarea domnitorilor este bucuria nebunilor Știa cat este de amagitoare. Rau cu rau, dar mai rau e fară rau Anarhia și dezbracinarea cuprinsese toate armatele de pe frontul de Est. Mai puțin armia romană! Numai trupele romanești au ramas in cazarmi și nu s-au dedat la acte de vandalism, de nesupunere militară și civica În aceste condiții autoritățile chezaro-craiești au apelat la Iuliu Maniu, lider spiritual al acestor batalioane de feciori din Ardeal și Bucovina, și astfel s-a salvat Viena de la debandadă și vandalism. Aceiași romani ardeleni au facut ordine și la Praga. Iar oltenii, cum bine se știe, s-au ilustrat ca factor civilizator și de ordine la Budapesta, salvand Ungaria din imbrățișarea cominternistă a banditului Bela Kuhn Dacă Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, in ciuda eforturilor facute de toată marea finanța mondiala nu a reușit să treacă de granițele Rusiei, aceasta se datorează clarviziunii politicienilor romani, cu Bratienii in frunte, dar mai ales instinctului național, naționalist propriu zis, al poporului roman.
Curand după incheierea razboiului, Romania este țara in care apare prima mișcare și primul partid politic cu orientare doctrinar anti-bolșevica anti-comintern: legionarii. Moment de mare demnitate romanească: acțiunea de la Atelierele CFR Nicolina, cand o mană de oameni au intrat peste sutele de greviști și au dat jos stindardul bolșevic, repunand in drepturi tricolorul romanesc. Gest care i-a readus cu picioarele pe pamant pe bieții muncitori, amagiți de vorbele mincinoase ale propagandei bolșevice
Un caracter politic, ideologic, anti-bolșevic și naționalist a avut și razboiul in care Ion Antonescu a decis să angajeze Țara. Nu a fost razboi, ci o cruciadă creștină anti-bolșevică!
Mai menționez rezistența din munți, de după 1944, unică in contextul est-european! A fost prima gherilă anti-bolșevică la nivel planetar!!! Un subiect care de doupzeci de ani incomodează autoritățile cominterniste de după 1990!
Un capitol nou și cu totul neașteptat se prefigurează: rezistența la cominternism, la bolșevism, in interiorul partidului comunist roman! Fac astfel trimitere la un eveniment deloc mediatizat, ascuns cu grijă de mass media obedientă față de guvernanții de azi: apariția lucrarii Ferește-ma Doamne, de prieteni, a istoricului și politologului american Larry Wats. Principala revelație pe care o aduce acest destoinic cercetator: Nicolae Ceaușescu a dus intr-adevar și in mod indubitabil o politică independentă față de Moscova și de așa zișii aliați din Pactul de la Varșovia, o politică pe care aceștia au apreciat-o ca fiind contrară ideologiei pe care ei o deserveau, pe Ceaușescu considerandu-l un tradator al ideii bolșevice. Se pare că chiar așa au stat lucrurile și că Ion Iliescu, dacă a spus vreodată un adevar, apoi atunci l-a spus cand l-a acuzat pe Ceaușescu in fața intregii Țări, a intregii planete, că a intinat idealurile comuniste. Aferim! Chiar asta a facut Ceaușescu, in cea mai autentică tradiție romaneasca precum se vede din cele de mai sus: a dus o politică anti-bolșevica anti-cominternistă! Dar despre asta cu altă ocazie, cat de curand
Ne-a semnalat domnul Andrei și opera lui Alexandru Hajdeu, tatal lui Bogdan Petriceicu, operă scrisă in limba rusa e drept, limbă in care a rostit la gimnaziul din Hotin cuvintarea Slavă Moldovei. A tradus-o cineva in romanește? Se pare că nu!
Contemporan cu Hajdeu a fost Bantâș-Kamenskii, istoric și publicist.
Tot in limba rusă a scris și Alexandru Sturdza, teolog, autorul unei merituoase lucrari În apararea ortodoxiei.
Ar trebui să ne intereseze și opera slavistului Polihronie Sarcu, autor in 1914 al volumului Din viața romanilor basarabeni.
Pentru mine Andrei SOFONEA este incă un caz, alaturi de romanii din temnițele cominterniste romanești, de ins pe care suferințele și nedreptățile indurate l-au facut să ințeleagă mai bine resorturile istoriei și ale comportamentului uman. Să ințeleagă și să iubească mai mult ce e de iubit pe lumea asta.
Rezumand, pot spune că de ani de zile domnul Andrei SFONEA bantuie Bucureștiul ca purtator al unui mesaj surprinzator pentru noi, care suntem obișnuiți să ne gandim numai la suferințele Basarabiei, indeosebi din anii bolșevismului, ai internaționalismului proletar. Însuși domnul Andrei Sofonea a fost ținta persecuțiilor, a torturii chiar, printre altele fiind supus unor șocuri cu insulină care i-au dereglat grav sanatatea, cea trupeasca dar nu și pe cea spirituală sufletească Anume, din basmele domnului SOFONEA rezultă că romanii din Basarabia, ca cetățeni ai Imperiului rus, in ciuda ponderei lor numerice neinsemnate, au pus o amprentă puternică asupra vieții din Rusia, in diverse chipuri, facand cinste și onoare numelui de roman, nume de care nu s-au lepadat nici cand au avut de platit cu viața pentru acest titlu de noblețe!
''
(foaienationala.ro)