Aha. Si daca te simti superior fara acoperire nu tot inferior esti ?
Eu nu am spus nicaieri ca trebuie sa trecem dintr-o extrema in cealalta. Nu trebuie sa te simti inferior si nici superior, trebuie sa stii ca, daca te organizezi bine, esti in stare sa invingi si un adversar pe hartie mai valoros.
Francezii erau atat de 'cu limba pe afara' incat ne-au inghesuit urgent inapoi in careul nostru. Cat despre faptul ca n-au reusit nici un contraatac rapid in alea 10 minute, faptul se datoreaza replierii rapide a fundasilor nostri. Dar nu-ti fa iluzii : n-avem niste fundasi atat de rezistenti incat sa se poata replia rapid si eficient timp de 90 de minute.
Dincolo de resursele obiective ale muschilor, fizicul este profund conditionat de mental. Francezii au iesit de sub presiune si pentru ca noi i-am facut sa creada ca o pot face, le-am dat senzatia ca inca ne temem de ei. Consideratia este valabila si in sens invers: daca ne-am fi concentrat asupra ceea ce putem face, le-am fi turnat plumb suplimentar in glezne iar noi am fi fost mai vioi.
In 2004 au luat-o de la greci. Sa nu-mi zici ca grecii i-au inghesuit pe francezi in careu in meciul ala !!!
In 2002 au fost invinsi de Senegal si Danemarca. Senegalezii s-au aparat in transee iar danezii au profitat de faptul ca Franta TREBUIA sa invinga pentru ca avea un singur punct dupa doua meciuri. Apropo, la turneul ala final Franta a marcat exact 0 (ZERO) goluri in 3 meciuri. Hai sa nu-mi spui c-au jucat ultradefensiv !
Nu am vrut sa spun ca Franta a jucat ultradefensiv in acele meciuri (nu cad in capcana exemplului oleaca pe alaturi de ceea ce vreau eu sa subliniez) ci mai intai ca formatii teoretic inferioare valoric campioanei de la acea data au invins-o, si apoi ca au inscris in acele momente de joc in care au jucat cu curaj, nu atunci cand turnasera beton.
Hai sa vedem ce va fi mai departe. Conform teoriei tale atat Olanda cat si Italia vor matura pe jos cu francezii deoarece vor juca ofensiv.
Fals. Teoria mea nu spune catusi de putin asta ci afirma textual: "faptul de a incerca sa joci la victorie nu iti garanteaza victoria. Se intampla sa mai si pierzi, sau sa faci egal. Insa a juca la 0-0 iti garanteaza practic ca nu vei obtine victoria decat cu un noroc chior (si asta se mai intampla uneori...". O ilustrare numerica: daca joci la victorie cu un adversar teoretic superior, ai sanse distribuite de genul 30% V, 20% E, 50% P. Daca joci la egal, ai sanse 5% V, 55% E, 40% P. Evident, procentajele sunt strict orientative si nu reprezinta date statistice reale.
Hai sa vedem ce s-a intamplat in meciurile in care o favorita la semifinale a jucat impotriva unui outsider :
1. Portugalia - Turcia 2 - 0
2. Germnia - Polonia 2 - 0
3. Franta - Romania 0 - 0
4. Spania - Rusia 3 - 0
Cum e ? Suntem singura nationala cu punct castigat.
Da. Ma simt mandru de nu se poate ca suntem singurul presupus outsider cu punct castigat. Ca veni vorba, tactica turcilor si a polonezilor a fost cam aceeasi cu a noastra, doar ca au aplicat-o mai prost. Loser-ul patentat din fotbal, Rusia, a fost singura echipa care a incercat sa faca ceva insa tot au pierdut (ceva mai frumos insa, nu cu 3-0 ci cu 4-1, dupa ce au lovit si ei bara de doua ori: lor le lipseste inca sangele rece in fata portii).
Revin la noi. Nu, nu ma simt mandru de punctul castigat. Ar fi fost un punct castigat doar daca:
1. Franta era obiectiv si de departe cel mai puternic adversar din grupa -- fals, Franta s-a mobilizat serios doar ca sa ii bata pe italieni cu 3-1 si sa isi ia revansa dupa finala CM, dupa care au urmat pattern-ul doua meciuri proaste si unul mediocru.
2. Dispuneam de o strategie realista (i.e. cu sanse de realizare semnificativ mai mari de 5%) de calificare din grupa care sa tina cont de implicarea echipelor adverse in toate scenariile posibile si in care pentru partida cu Franta era prevazuta obtinerea unui punct.
In conditiile in care Franta era -- previzibil pentru oricine are o minima idee de cum joaca efectiv aceasta echipa la momentul actual, de cum intra in competitii si de cum au francezii psihicul -- cel mai accesibil adversar din grupa C, nu pot considera ca am castigat un punct ci ca am pierdut doua puncte esentiale pentru calificare.
Jocul pentru remiza alba are sens intr-o campanie de calificare lunga pentru un meci in deplasare, in caz ca rezultatele celelalte sunt favorabile si/sau daca exista un singur adversar serios iar mai departe se califica doua echipe. Aici nu este cazul: toti adversarii sunt foarte dificili, rezultatele sunt putine si imprevizibile si posibilitatile de a transa in favoarea ta soarta calificarii nu sunt prea numeroase.
Da' noi, fiind romani, deci lipsiti de simtul masurii, deja vrem victorii. Sau poate era mai buna o infrangere cu 0 - 2, prilej pentru toata lumea sa-l critice pe 'dobitocul de Piturca' pe motiv c-a jucat prea ofensiv impotriva Frantei, de parca n-ar fi stiut ca n-avem echipa si nu putem juca ofensiv in fata unor astfel de adversari.
Nu are sens referirea la presupusa lipsa de masura a romanilor. Are sens ceea ce spuneam relativ la calificarea mai departe. Scopul venirii noastre aici nu trebuie sa fie facutul unei "figuri frumoase" (scaldatura tipica de persoane care nu isi propun niciodata nimic in viata) si "iesitul cu capul sus" dupa ce ne-am ascuns in transee si le-am aratat ca nici pe-aici nu se trece. Scopul prezentei oricarei echipe decente la turneul final al CE trebuie sa fie avansarea in competitie si, eventual, castigarea trofeului in caz ca ai avansat pana in finala. Orice strategie care nu duce cu probabilitate decenta la realizarea acestui scop este o strategie proasta. Piturca este un antrenor bun insa prin acest joc a dovedit ca si-a facut o strategie perdanta, la "mica ciupeala". Iar cu aceasta strategie eu nu pot fi de acord, si cred ca nici un stelist care a apucat sa vada si sa inteleaga ceva din modul de abordare a partidelor din perioada '85-'89 nu poate sa se impace cu suficienta jocului meschin si fara orizont: dincolo de valoarea individuala a lotului, echipa de atunci era mental conditionata sa joace fara complexe de nimicnicie. Or strategia alba care nu duce la nimic este bazata tocmai pe acest complex.
