Eu prefer sa fim si noi un "accident" ca Grecia decat sa jucam spectaculos si sa ramanem una din cele mai slabe echipe din E Europei la Euro
Eu prefer sa nu fim un accident ci o echipa care convinge.
Accidentele sunt chestii care se intampla rar si din intamplare, sub zodia lui "acum ori niciodata", iar echipele care se refera cu mandrie la accidente sunt cele de perdanti prin definitie care stiu ca nu se vor mai intalni prea curand cu o conjunctura favorabila fiindca nu au un plan coerent pentru a determina aceasta conjunctura favorabila prin propriul joc. Starea mentala de perdant imi este nesuferita.
Evident, a juca si ofensiv punand presiune pe adversar nu este sinonim neaparat cu a juca spectaculos, iar adoptarea acestei tactici nu duce automat la rezultate proaste si categorisiri de genul "cele mai slabe echipe...". Rezultatele sunt proaste daca ofensiva este facuta fara cap.
Si, ca veni vorba: cu Italia ar fi probabil sinucidere tactica sa jucam prea ofensiv.
valoarea grupului este mai mare decat suma valorii individuale a jucatorilor. [...]Franta are jucatori la aproape toate fortele Europei la nivel de club, iar noi il avem numai pe Chivu la Inter (Fiorentina lui Mutu numai forta europeana nu se poate numi). Numai vazand ce jucatori au avut in atac (Malouda, Ribery, Benzema) iti dai seama ca daca aveau spatii ne bateau.
E incoerent sa admiti ca valoarea grupului este mai mare decat suma valorilor individuale si totodata sa manifesti respect exagerat pentru Franta pe baza presupusei valori individuale rezultate din apartenenta la cluburi europene mai mult sau mai putin faimoase. Domnisoara Anelka joaca la Chelsea, club cu bani care a ajuns in finala LC, ceea ce nu il face mai putin ratat. Benzema, ca si Gomis sau Nasri, nu sunt inca integrati la nationala, ei joaca bine la echipele de club, periculozitatea lor era relativ scazuta. Singurii oameni realmente periculosi erau Ribery, Henry si Malouda: Henry nu a jucat, Ribery a arat terenul mai mult in orizontala (gratie si marcajului exact al jucatorilor nostri) si nu a aratat in apele lui. Malouda este periculos pentru ca face actiuni balanganindu-si picioarele in toate partile si fundasilor le este frica sa intervina decis fiindca iese usor de penalty sau lovitura libera periculoasa: de aceea ajunge destul de des in situatii favorabile, totusi este un jucator ce poate fi contrat destul de simplu de un aparator cu oarecare experienta.
Iar Fiorentina lui Mutu a ajuns (si datorita lui) in semifinalele cupei UEFA. Si chiar daca ar fi fost un club de penibili (ceea ce nu e): in 1994, Hagi venea la CM de la Brescia Calcio, nu de la Real sau Barcelona. Echipa la care joci nu e un argument ci o constatare. Ceea ce conteaza este cum joci si cum te integrezi in sistemul de joc al nationalei, indiferent de unde joci la nivel de club si la ce valoare de piata esti cotat. Daca acest adevar simplu nu este inteles, nu ai nici o sansa sa realizezi performante.
Nu credeam ca vom scoate macar un punct la acest Euro, marea majoritate se asteptau sa fim la fel de slabi ca in 1996, acum ne plangem ca am facut puncte jucand inchis.
Nu stiu la cine se refera prima persoana a pluralului, "nu credeam". Rezultatele in fotbal sunt date cu probabilitati: ar fi fost posibil sa revenim acasa fara nici un punct sau cu trei victorii in grupa (acum aceste variante nu mai sunt posibile). Nu stiu nici la cine se refera "marea majoritate" si de ce ar trebui sa accept ca parerea majoritatii are mai multe sanse sa fie corecta decat o analiza precisa facuta in cunostinta de cauza. Nu este deplorabil ca am facut (deocamdata) un punct jucand inchis ci ca nu am stiut sa iesim din incremenirea in proiect si sa profitam de ocazie pentru a ne apropia victoria in cel care probabil a fost cel mai la indemana meci.
@Virgil
Am inteles zicala, insa eu nu am facut pe viteazul "dupa razboi" ci am fost convins ca putem obtine victoria cu mult timp inainte.
Apoi contrastul intre teorie si practica nu are legatura cu ipoteticul facut pe viteazul si nici nu contrazice ceea ce am afirmat mai inainte.
