România a fost întâmpinatã la meciul cu Franța, de pe Letzigrund din Zurich, într-o adevãratã atmosferã de sãrbãtoare, prilejuitã de revenirea noastrã la un turneu final dupã 8 ani.
Ai noștrii au început cu entuziasm, dar și-au menținut în același timp și o doza ridicatã de concentrare. În schimb, Franța a pornit mai relaxatã, însã și ea a preferat prudența în startul partidei.
Singurele momente mai importante au venit in urma unor faze fixe, asa cum s-a intamplat si la lovitura buna de cap a lui Anelka, din minutul 32. In rest, fotbalul etalat de cele doua echipe in prima repriza este cel mai bine ilustrat de numarul de suturi pe spatiul celor doua porti: niciunul.
Partitura s-a mai schimbat in partea secunda, inceputa cu "bomba" trimisa de Malouda la mica distanta de transversala. Benzema l-a incercat si el pe Lobont, dar goalkeperul nostru a retinut fara probleme.
Chiar daca ne-au dominat, francezii nu au avut forta sa loveasca decisiv. La cealalta poarta, Coupet a somat in mare parte a reprizei secunde. Nu am contat aproape deloc in ofensiva, acolo unde Adrian Mutu nu a avut o evolutie stralucita, ia Daniel Niculae a fost mult prea izolat intre fundasii francezi.
Chiar si asa, am obtinut un egal extrem de important in fata echipei care nu demult juca finala la Mondialul german. Un punct care s-ar putea dovedi vital in economia calificarii si in vederea meciurilor care urmeaza.
ProSport
. Aparare avem ceas , chiar daca , Tamas a fost uneori nesigur , in general a fost perfecta , dar de aici in sus e groaznic. Sanse nu mai avem sa va fie clar...uitati-va la Italia si Olanda ce fotbal joaca....noi cu mizeria noastra nu avem nicio sansa. E clar ca Olanda si Italia vor iesi din grupe. Poate daca vom juca si ceva mai ofensiv vom reusi sa fim echipa de pe locul 2. Locul 1 in niciun caz.