Marius Şumudică şi antisteliştii de clasa a treia au primit o grea lovitură: Steaua e Steaua, cum spunea o clasică tautologie din fotbalul nostru. Nu ştiu dacă tautologia s-a predat la şcoala vieţii, la Romană, unde a absolvit Şumi, dar ea rămâne valabilă în cazul Stelei şi după ce Tribunalul Bucureşti l-a trimis la plimbare pe haiducul de popotă Talpan, cel care stă la pândă să-i răpească lui Becali Steaua şi s-o vâre din nou la cazarmă, ca pe vremea lui Stalin, Dej şi nea Nicu, reperele Talpanului şi ale peluzarilor de sud, de nord-est şi, în general, de internet.
Tribunalul a spus că echipa lui Becali se poate numi Steaua în continuare şi to(n)ţi cei care stăteau toată ziua cu fcsb-ul în gură au dat în bâlbâială. Cu această ocazie, s-au calmat şi cei de la Steaua Mizil, de la Steaua Dunării Galaţi, care-l dădea pe Ochiroşii, de la Steaua Roşie Belgrad, care a cucerit şi ea, colea, o Cupă a Campionilor Europeni şi chiar şi Red Star din liga a doua franceză. Cu toţii au scăpat de prigoana armatei române care-şi dorea substantivul ăsta să fie scos din circulaţie sportivă şi vârât la ea în rastel.
Lovitura este dureroasă pentru ministerul care, în loc să aibă grijă să ridice armata română la un nivel decent şi să nu stăm atârnaţi doar de nădragii americanilor cantonaţi care pe la Deveselu, care pe la Kogălniceanu, aleargă după beşica moştenită de la comunişti numită fosta echipă a armatei comuniste şi a familiei dictatoriale ceauşiste, Steaua Bucureşti. Oricum, Talpanii şi Boroii nu găseau niciun individ cu bani care să le aducă fantoma la viaţă şi Steaua de cazarmă să intre în lumea fotbalului. Au eşuat lamentabil când l-au momit pe Bumbescu cu o cinzeacă, dar când şi acesta s-a trezit şi-a dat seama că „proiectul” e doar un jalnic fâs. Acum, când vicecampioana României continuă, în mod oficial, să se cheme Steaua, chiar că este imposbil să mai găseşti vreun nene care să treacă pe la cazarmă şi să semneze un pact cu aromă de comunism nătâng prin care să ducă o echipă a armatei române din secolul 21 în Champions League.
Nişte tablagii cu mintea de tablă ar putea înţelege salutarea deciziei Tribunalului Bucureşti ca pe o ofrandă adusă becalismului. Becali a preluat echipa în condiţii obscure. Culmea, armata nu vrea să lămurească cum s-a realizat acea preluare pentru că atunci nişte ofiţeri şi totodată uriaşe glorii ale sportului românesc precum Oţelea sau Gaţu ar cam trebui să răspundă unor întrebări teribil de incomode.
Însă Steaua trebuia preluată de un Becali. Aşa cereau legea, UEFA, mersul istoriei, bunul simţ, realitatea înconjurătoare, adică, să zicem, cam tot ce contează. Individul care a preluat echipa DE LA ARMATĂ şi nu de la vreun şmenar din colţul străzii, doar dacă statul român nu e chiar un şmenar de colţul străzii, i-a asigurat continuitatea Stelei, menţinerea la un nivel ridicat, i-a păstrat Stelei statutul de cea mai de succes echipă românească. Asta este Steaua, stelişti, peluzari bosumflaţi, Şumudică, ofiţeri cu mentalitate retrogradă, ministru tehnocrat, câini roşii ce veneraţi Dinamo, verişoara venită pe aici pe acelaşi tanc sovietic ca şi Steaua. Prin cazarmele lui Talpan şi Boroi doar bântuie o fantomă.
Mihai Mironică
Preluare de pe prosport.ro
Mironica s-a bucurat cand galeria a fost evacuata cu suturi si bastoane de pe stadionul Rapid, asa ca nu ar trebui sa i se publice articole pe site-ul suporterilor.
Scuze pentru trollingul de zilele trecute, cand anuntam ca va pierde Steaua sigur procesul… M-a sunat pana si xray ca sa vada ce stiu… 😀
Evident ca nu are cum sa piarda, ca iar ne intoarcem la problema veche cu marca ce nu e necesara in niciun stadiu al procesului inregistrarii unei echipe de fotbal – nici la Registrul Comertului, nici la Ministerul Sportului, nici la Federatia Romana de Fotbal… dar am vrut sa le ofer niste clipe de fericire stelistilor liberi…
@alexandru-h.
s-au bucurat….te citau la greu…. erai un fel de erou ptr ei….. o referinta chiar simpatica!
@vitto.
Au făcut spume după aflarea sentinţei. Delirul a fost total.
Ok, e decizia tribunalului. Ar mai fi Curtea de Apel si apoi ICCJ, nu? Parca asa s-a intamplat si cu marca, doua decizii intr-o directie si apoi ICCJ o intoarce si baga marca in sertarul MApN.
Lasand la o parte asta, chiar si cu procesul asta castigat raman problemele „vechi” deja:
1. Marca aia consacrata nu e, cea de acum e hidoasa, iar cea propusa e sub orice critica 🙂
2. Templul nu e, nici macar pentru antrenamente sau jocuri cu FC Voluntari, unde sa poti simti atmosfera aia specifica cu 5000 de oameni in tribune dar care pare sa fie intr-un echilibru si armonie perfecte cu Ghencea si Steaua…
3. Suporterii nu sunt, cel putin nu pe stadion, acolo unde conteaza.
Toata lumea spera ca rezolvarea punctului 1 sa aduca implicit rezolvarea si pentru 2 si 3, dar 2 se dezintegreaza pe zi ce trece iar 3 e aproape iremediabil dezbinat. Si nu se grabeste nimeni sa faca ceva in privinta lui 1…
Asa ca noi stam si comentam procese castigate de Armata sau Gigi si ne agitam pentru asta, iar timpul trece si problemele de esenta raman in continuare si se agraveaza.
Steaua e Steaua, dar e departe de ce inseamna sau ar trebui sa insemne Steaua.
@raducus.
problema este numai una: calitatea jocului si nevoia de a castiga mereu! Steaua nu poate exista in sine, Noi nu suntem precum tomberoanele sau cainii….. Steaua traieste si se hraneste exclusiv din maretia victoriilor!
asa suntem Noi croiti: cautam bucuria…… calificarea in grupele europene este cheie de bolta!
@vitto.
Corect, asa suntem croiti sa cautam bucuria.
Dar ce inseamna bucuria asta, a calitatii jocului, a castigarii trofeelor si a calificarilor in Europa, daca nu o poti impartasi? Daca nu o poti trai asa cum se cuvine… Daca nu iti poti oferi atat tie cat si celor din teren sentimentul ca cineva te poarta spre victorie si suportul asta conteaza.
Am vazut recent un video scurt cu un atacant de la FC Torino parca, in momentul in care a inscris si s-a dus sa se bucure spre tribunele goale, facand un gest retoric de tipul „nu se aude nimic…” spre tribune.
Cam asta e realitatea.
Si eu m-am bucurat in ultimii trei ani la castigarea trofeelor si asa mai departe. Dar bucuria asta e umbrita cand joci cu Dinamo acasa si vin 10 000 de caini in peluza care domina total atmosfera. Si, coincidenta, fara un sprijin adecvat din peluze pentru Steaua, echipa a fost de 10 ori mai demotivata decat adversarul in numeroasele confruntari din jumatatea asta de an. De unde si eliminarea din cupa si neputinta de a invinge in campionat…
Da, o sa spui calitatea jocului. Dar la caini calitatea jocului e chiar mai precara decat la noi… diferenta au facut-o aia 10 000 care au contribuit la starea de spirit a jucatorilorm la motivatia si energia necesare pentru un astfel de duel.
Poate vorbesc prostii eu
Cred că trebuie să defineşti la cine te referi când spui „noi”, nu de alta, dar secta autointitulată Steaua liberă trăieşte şi acum în 1986. Preocupările lor zilnice sunt tot legate de Jenei, Bumbescu, Boloni, Lăcătuş, Tudorel Stoica and co.
O mizerie de articol, in care Steaua e pusa pe acelasi plan cu dinamo, „venind pe tancurile sovietice”.
Se pare ca banutu’ face si desface :)), altfel e greu de explicat preocuparea recenta a lui Mironica pentru Steaua.
@piece-of-mind.
1) Hai să nu mistificăm istoria și noi. Dinamo s-a născut din aceleași rațiuni ca și Steaua, MAN și MI fiind stâlpii puterii în orice stat, cu atât mai mult în cel comunist.
2) „Venirea pe tancurile sovietice” e o metaforă cu iz de adevăr. Fondatorii ai ASC Armata, în 7 iunie 1947, au venit în țară cu divizii românești formate din prizonierii de război din lagărele rușilor, care au fost îmbrăcați și înarmați de sovietici, inclusiv cu tancuri. Aia cu „ofițeri ai Curții regale” e de vraja mării. Să-i luăm pe primii doi.
– Generalul de armată Mihail Lascăr.
„Eroul de la Stalingrad”, decorat atât de nemți cât și de români. În 1942, Lascăr a primit „Frunze de Stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier”, una dintre cele mai înalte distincții militare germane, primită doar de încă doi generali români. În Bătălia de la Stalingrad a fost luat prizonier de Armata Roșie, la 22 noiembrie 1942. A trecut de partea sovietică, ajutând la formarea a celei de doua divizie de voluntari români, ca parte a armatei ruse. La 12 aprilie 1945, la Kotovsk (URSS) a fost înființată prin ordin „Divizia Horia, Closca si Crisan” sub conducerea generalului Mihai Lascăr.
În iulie 1945 a întrat în țară cu divizia „Horia, Closca si Crisan” pe tacuri rusești, contribuind alături de Valter Roman (tatăl lui Petre Roman) comandantul politic al diviziei, la impunerea comunismului în România.
În perioada 1 octombrie 1945 – 30 noiembrie 1946, Mihail Lascăr a condus Armata a IV-a și a îndeplinit funcția de președinte al Comisiei electorale a armatei, când s-a reclamat fraudarea voturilor de către comuniști. După câștigarea alegerilor din 1946 și venirea oficială la putere a comuniștilor, a fost răsplătit și numit ministru al Apărării Naționale, funcție pe care a îndeplinit-o până 5 noiembrie 1947 și înlocuit cu Botnăraș, al personaj cheie în istoria ASCA și CCA.
Căzut în dizgrație, Lascăr a fost trecut pe linie moartă și apoi scos din activitatea politică și militară în 1950. Deși a avut doar un rol episodic, Mihail Lascăr a rămas în istoria Stelei pentru că a semnat ordinului de înființare. Pentru asta i s-a conferit titlul de Presedinte de onoare al ASCA.
Notă: Intră la csasteaua.ro la istoric. gen. de armată Mihail Lascăr nu este nici măcar nominalizat de CSA!
–Generalul maior Dumitru Petrescu, cap de listă la CSA, a fost de fapt creierul organizării și formării clubului ASA.
Fost muncitor la Atelierele CFR (de aici şi numele său Petrescu-Griviţa) in anii ’20, membru PCR din 1932 și condamnat la muncă silnică pe viață de regimul regalist pentru participare la greva de la Atelierele CFR Grivița din 1933. A evadat și fugit în URSS, unde colindă lagărele de prizonieri români pentru a-i convinge să se înroleze alături de Armata Roşie în lupta pentru înlăturarea regimului „fascistantonescian”.
I s-a acordat direct gradul de maior și a revenit în țară pe tancuri cu rușii în 1944, ca șef al Secției Politice a Diviziei de voluntari „Tudor Vladimirescu”. După întoarcerea în țară, este promovat locotenent-colonel, iar în 1945 este ridicat direct la gradul de general maior și numit inspector general al Armatei pentru educație, cultură și propagandă. Inființarea clubului era exact în domeniul său.
A mai fost membru al CC al PCR, președinte al Marii Adunări Naționale (1950), președinte al Comitetului de Stat al Aprovizionării(1951 – 1952), ministru de finanțe (1952 – 1955), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1955 – 1956) și președinte al Comitetului de Stat pentru Protecția Muncii (1965 -1967).
Nu o mai lungesc și cu restul…
A nega începutul înseamnă a șterge continuitatea. Extremiștii și ignoranții o pot face, dar nu și oamenii normali. Pănă și comuniștii în 1968 și-au recunoscut începutul. Ceauşescu a numit o “crimă monstruoasă” cazul Lucreţiu Pătrăşcanu. “Înainte de-a fi comunist, m-am născut român”, a fost faimoasa frază care se spune că l-a dus la pieire pe Pătrăşcanu.
cine dreaq ii mai citeste p-astia??? O.o
Din prima fraza poti sa iit dai seama ce articol „bun” este. „Steaua e Steaua”, asa zice la inceput mironica, clar rau intentionat, pus sa agite lumea. Decizia spune DOAR ca echipa se poate folosi numele de „Steaua”, nimic mai mult. Lucru care era normal… Decizia Nu a rezolvat problema palmaresului sau problema preluarii echipei de becali de la armata, lucruri cu adevarat importante, de fapt cele mai importante. Conflictul e departe de a se fi incheiat…din pacate 🙁
Deci, ce a castigat psihopatul?
Dreptul de a folosi numele de Steaua sau de Steaua Bucuresti? Ca Stele sunt multe insa „numai una” e Steaua Bucuresti!
@naiyba.
dreptul de a folosi numele din societatea comericiala in continuare,nu s-a rezolvat nici o problema,asa ca nici sezonul viitor nu il vad bine
@naiyba
“SC FCSB SA” nu a câștigat nimic. S-a respins ca nefondată acțiunea CSA.
Clubul se numește în continuare “Fotbal Club Steaua București”, exact cu este în documentele oficiale și poate folosi numele și în activități comerciale, însă nu cu sigla anulată de ÎCCJ.
În altă ordine de idei.
/57346a5195f9cfcd17286ce7)
Deci numele de Steaua Bucuresti il are. Bun.
Acum nu mai ramane decat palmaresul samd, cum poate psycho sa demonstreze ca echipa patronata de el detine si palmaresul?
Si aici nu ma refer la dat din gura pe la TV sau comentarii interminabile pe diferite site-uri sau forum-uri.
Deci carei institutii ar trebui sa se adreseze psycho pt a clarifica si acest aspect? Iar institutia respectiva sa afirme public ca echipa patronata de psycho este continuitoarea sectiei de fotbal din cadrul CSA Steaua Bucuresti ca sa vada tot poporul si ca sa ne putem continua si noi viata linistiti, iar suporterii sa se intoarca pe stadion, unde le este locul.
Ma rog ca Dumnezeu, intr-o noapte, sa ii ia mintile lui psycho iar acesta sa vinda si sa plece departe, pe marte.
@naiyba.
Ah, nu trebuie sa demonstreze ca are palmaresul, UEFA si FRF-ul zic ca il are. Ca e palmares sportiv, nu de dat cu mopul – iar alea sunt cele doua institutii internationale si nationale care se ocupa de sportul numit fotbal. Poti sa verifici pe siteurile oficiale UEFA si vei vedea frumos cum actuala echipa a castigat CCE in 1986.
Dar hai sa zicem ca nu a demonstrat ca il are. Cum demonstreaza CSA ca are palmaresul echipei de fotbal in conditiile in care se fac 20 de ani de cand nu mai are sectie de fotbal? Sa presupunem prin absurd ca in 1998, dupa cedarea sectiei de fotbal, CSA se privatiza si devenea fabrica de suruburi – ar fi insemnat ca fabrica de suruburi detinea palmaresul de fotbal prin virtutea continuitatii juridice? Sau facem cum fac toate cluburile si structurile fotbalistice din lumea asta – urmam calea continuitatii fotbalistice?