Marius Şumudică şi antisteliştii de clasa a treia au primit o grea lovitură: Steaua e Steaua, cum spunea o clasică tautologie din fotbalul nostru. Nu ştiu dacă tautologia s-a predat la şcoala vieţii, la Romană, unde a absolvit Şumi, dar ea rămâne valabilă în cazul Stelei şi după ce Tribunalul Bucureşti l-a trimis la plimbare pe haiducul de popotă Talpan, cel care stă la pândă să-i răpească lui Becali Steaua şi s-o vâre din nou la cazarmă, ca pe vremea lui Stalin, Dej şi nea Nicu, reperele Talpanului şi ale peluzarilor de sud, de nord-est şi, în general, de internet.
Tribunalul a spus că echipa lui Becali se poate numi Steaua în continuare şi to(n)ţi cei care stăteau toată ziua cu fcsb-ul în gură au dat în bâlbâială. Cu această ocazie, s-au calmat şi cei de la Steaua Mizil, de la Steaua Dunării Galaţi, care-l dădea pe Ochiroşii, de la Steaua Roşie Belgrad, care a cucerit şi ea, colea, o Cupă a Campionilor Europeni şi chiar şi Red Star din liga a doua franceză. Cu toţii au scăpat de prigoana armatei române care-şi dorea substantivul ăsta să fie scos din circulaţie sportivă şi vârât la ea în rastel.
Lovitura este dureroasă pentru ministerul care, în loc să aibă grijă să ridice armata română la un nivel decent şi să nu stăm atârnaţi doar de nădragii americanilor cantonaţi care pe la Deveselu, care pe la Kogălniceanu, aleargă după beşica moştenită de la comunişti numită fosta echipă a armatei comuniste şi a familiei dictatoriale ceauşiste, Steaua Bucureşti. Oricum, Talpanii şi Boroii nu găseau niciun individ cu bani care să le aducă fantoma la viaţă şi Steaua de cazarmă să intre în lumea fotbalului. Au eşuat lamentabil când l-au momit pe Bumbescu cu o cinzeacă, dar când şi acesta s-a trezit şi-a dat seama că „proiectul” e doar un jalnic fâs. Acum, când vicecampioana României continuă, în mod oficial, să se cheme Steaua, chiar că este imposbil să mai găseşti vreun nene care să treacă pe la cazarmă şi să semneze un pact cu aromă de comunism nătâng prin care să ducă o echipă a armatei române din secolul 21 în Champions League.
Nişte tablagii cu mintea de tablă ar putea înţelege salutarea deciziei Tribunalului Bucureşti ca pe o ofrandă adusă becalismului. Becali a preluat echipa în condiţii obscure. Culmea, armata nu vrea să lămurească cum s-a realizat acea preluare pentru că atunci nişte ofiţeri şi totodată uriaşe glorii ale sportului românesc precum Oţelea sau Gaţu ar cam trebui să răspundă unor întrebări teribil de incomode.
Însă Steaua trebuia preluată de un Becali. Aşa cereau legea, UEFA, mersul istoriei, bunul simţ, realitatea înconjurătoare, adică, să zicem, cam tot ce contează. Individul care a preluat echipa DE LA ARMATĂ şi nu de la vreun şmenar din colţul străzii, doar dacă statul român nu e chiar un şmenar de colţul străzii, i-a asigurat continuitatea Stelei, menţinerea la un nivel ridicat, i-a păstrat Stelei statutul de cea mai de succes echipă românească. Asta este Steaua, stelişti, peluzari bosumflaţi, Şumudică, ofiţeri cu mentalitate retrogradă, ministru tehnocrat, câini roşii ce veneraţi Dinamo, verişoara venită pe aici pe acelaşi tanc sovietic ca şi Steaua. Prin cazarmele lui Talpan şi Boroi doar bântuie o fantomă.
Mihai Mironică
Preluare de pe prosport.ro