HALEPMANIA nu apune, HALEPMANIA acum incepe!

Frumos articol si la mai multe...
HALEP este campioana noastra.

Acest articol este special pentru domnul Alexandru H )))

Multumesc! A fost un gand de multumire pentru campioana nostra cu care ne mandrim in lume!

Vrei sa ma apuc sa critic ura tampita a unora pentru Sharapova, devenita inamic public din cauza unui meci castigat impotriva lui Halep? Auzi la ei, si-a castigat fanii prin aparitii in reviste... fata a castigat Wimbledonul la 17 ani, a castigat slamuri pe toate suprafetele si singurul motiv pentru care nu are 10 GS-uri e ca s-a accidentat ireal de mult. Daca aveati o romanca precum Sharapova, v-ati fi tatuat-o pe spate inca de acum 10 ani.

Sunt curios totusi... cati dintre noii fani ai tenisului au vazut meciul lui Nadal de duminica? Cifrele sunt seci: 10%. Din care 80% sunt tot vechii iubitori ai acestui sport, ce apreciaza un sportiv nu pentru etnicitate sau culoarea pielii ci pentru stilul de joc. Ceilalti se vor retrage tiptil dupa ce Halep va inceta sa mai fie news story.

Am auzit pe unul din redactori ce se lauda ca el se uita la meciurile lui Halep de doi ani. Mai sa fie, avem niste nationalisti de nadejde. Nu m-as fi uitat la meciurile lui Halep de acum doi ani nici daca ma implorai... cand ai la dispozitie jucatori precum Nadal sau Djokovic, de ce sa ma caznesc sa imi fur din timp pentru a urmari 2 jucatoare mediocre in niste turnee de doi lei?

Si ca sa nu par intru-totul bitter - imi place Halep, ii urez sa castige 200 de GS-uri. Problema e ca nu are arme adecvate decat pentru zgura, care e o suprafata lenta, in care jucatoarele defensive pot sa reziste impotriva pusherilor de genul Williams/Sharapova. La Wimbledon nu o vad bine: fara serviciu de calitate esti mancata. Nu e o intamplare ca surorile Williams au dominat circuitul asta in ultimii 15 ani. Nici hardul nu e mai bun. As fi sperat sa castige acest GS pentru ca e her best chance. E plin WTA-ul de foste finaliste care nu si-au atins potentialul, de la Wosniacki pana la Safina. Si oricat s-ar da unii cu curul de pamant, un turneu de Grand Slam castigat face mai mult decat atingerea locului 1 mondial. Intrebati-o pe Caroline ce ar fi preferat sa aiba...

Sunt cam sictirit dar dupa navala de taranisme dintr-un sport totusi elegant, de gentlemeni, chiar e logic. In ultimele saptamani am auzit ca Sharapova e o maimuta, alta e o grasanca, alta e o urata, alta e handicapata - avem un stil atat de scabros si nesportiv de a ne trata adversarii incat mi-e rusine de nerusinea indivizilor ce au perorat in halul asta. Nu e concurs de frumusete, nu e concurs de nationalitate, nu se intrec Romania si Rusia - e un duel intre doua sportive castigat de una, pierdut de alta, dar necesar de a fi degustat cum se cuvine de catre noi, spectatorii.

PS2. Am vazut ca unii rapidisti si dinamovisti o bagau in ma-sa pe Halep pentru stelismul ei. Ca tot se insista in articol pe chestia asta, ce ati mai fi facut daca ar fi declarat ca e dinamovista? Probabil citeam un thread in care o faceati in toate felurile pentru nesimtirea de a-si fi ales o echipa de fotbal preferata, clar un element definitoriu al personalitatii sale.

Ai perfecta dreptate in tot ceea ce ai spus mai sus. Dar totul depinde de mentalitate. Mentalitatea face diferenta!

P.S.3 Daca ar fi declarat ca este dinamovista nu cred ca ar mai fi existat acest articol pe un site al suporterilor stelisti!

@Alexandru H
Iti multumesc ca imi urmaresti intens observ activitatea online, te-as invita sa ma urmaresti si in viata reala, dar asta e alt subiect.

O urmaresc pe Halep de aproape doi ani, nu neaparat live, ca poate serviciul, viata nu imi permite sa fiu prezent la TV, internet tot timpul cand avea ea meciuri programate, dar am urmarit evolutia ei si ma declar un fan mare al ei. Asa cum imi place si Djokovic, Sampras, Murray, Na Li si nu vreau sa incep sa enumerotez motivele sau de ce ei neaparat.

De foarte mult timp in tenisul feminin, datorita surorilor celebre poate, nu s-a mai vazut o jucatoare ca Simona (22 de ani, mica de inaltime, cu un fizic destul de slabut). Daca va reusi sa isi imbunatateasca serviciul, dragul meu coleg, anul viitor in aceasta perioada, o sa discutam de cateva Grand Slam-uri in vitrina ei.

Respect si la mai bine.

Am suferit ca a pierdut, dar a trebuit sa recunosc ca Sharapova a castigat pe merit.
Intr-o cursa de maraton/fond dusa umar la umar, finish-ul face diferenta. De la 4-4, in ultimul set, Sharapova a sprintat decisiv. Aproape fara replica.

Sharapova este o jucatoare emblematica in WTA, care a imbinat fericit cariera sportiva cu imaginea de vedeta. Ajutata si de talent si de ce look. Cei familiarizati mai mult cu modenitatile, poate au fost surprinsi cand auzit ca Sharapova a castigat Roland Garos, pentru au vazut in ea doar diva din monden, nu si profesionista sportului alb. Dar s-au inselat amarnic.

Simona Halep pare un monument de modestie, calm impertubabil, tenacitate, rezistenta la stres si presiune. Toate astea adaugate la talentul ei inascut si la capacitatea ei de a asimila si evolua continuu, creaza premizele sa rescrie istoria tenisului femin din Romania.

Desi a pierdut, a lasat o imagine de invigatoare in opinia publica externa. E cel mai mare pas facut de ea spre celebritate. Mai mult decat locul 3 in WTA.

Nu atat a "sprintat" Sarapova (n-a facut nimic deosebit fata de ce facuse inainte) cat a cazut psihic Simona ca urmare a unei mingi dubioase "rezolvata" de arbitrul de scaun. Evident, responsabilitatea e a Simonei, nu trebuia sa isi piarda concentrarea in acel moment pentru niciun motiv, iar Sarapova a stiut sa profite de deruta ei. Totusi fara acel incident tehnic, Simona ar fi fost in continuare pe val si ar fi avut o mare sansa in plus de a castiga partida.

La nervi si la cald asa am zis si eu, dar mingea a fost ok(pe tusa). In meci au mai fost situatii in care daca nu avea moral tare putea sa cada psihic(de exemplu vreo 2 mingi importante pierdute in ghinion cu fileu, intarzierea, tragerile de timp nesanctionate etc.).

Daca nu a stiut ca regulamentar mingea trebuia returnata in teren pentru a se repeta(habar nu am daca este asa sau nu) nu mai e vina arbitrului, ci a staff-ului ca nu a pregatit-o si cu regulamentul. Oricum, era 4-4. Mai erau ghemuri pana la marele vis, iar mingea aia nu era decisiva sa-ti scada sansa si sa te demobilizeze total. In meci au fost reveniri spectaculoase ale ei cand totul parea pierdut. Si in setul final, de la 2-1 s-a facut 2-4 si urma Sharapova la serviciu. Aproape in lacrimi, eu mi-am zis atunci "game over", dar Simona a refacut incredibil la 4-4.

In fine, e istorie! O istorie dulce amaruie, dar foarte frumoasa! Bravo ei!

A fost prima ei finala de GS. Rusoaica a batut-o cu experienta. Cand va avea destula experienta, Halep o sa castige o finala de GS, mai mult ca sigur.

Vezi discutia de aici incolo. Nu e catusi de putin sigur ca mingea a fost in teren.



Peste acelea a trecut. Peste povestea cu punctul acela nu a mai apucat sa o faca in timp util.



Asa cum am scris si in precedenta, tehnic vorbind arbitrul de scaun are dreptate ca o minge viciata de un "out!" evident eronat al arbitrului de linie venit dupa ce mingea a fost jucata, se repeta doar daca mingea este returnata in teren. Insa aceasta este o diversiune. Problema fundamentala e ca mingea a fost foarte dubioasa si ca oricum arbitrul de scaun nu ar fi trebuit sa intervina. In spiritul jocului, daca existau dubii, punctul ar fi trebuit repetat. Conform regulamentului, ar fi trebuit sa fie 15-0 pentru Simona.



Din pacate, a fost decisiva pentru moralul Simonei intr-un moment nepotrivit. Evident, Simona a gresit aici atat pentru ca nu a cunoscut bine regulamentul (s-a ciondanit mult prea putin cu arbitrul pe diversiunea acestuia in loc sa il inghesuie cu chestiunile esentiale: mi se pare inacceptabil ca arbitrul sa te faca din vorbe si tu sa accepti cu seninatate locul de cadere a mingii indicat eronat de un arbitru aflat de vreo 20 de ori mai departe de faza respectiva decat tine), cat si pentru ca n-a reusit sa isi tina in struna trairile dat fiind ca pe teren se dispuat un meci pe care trebuia sa il castige.

Deci partida a fost mai mult pierduta pe final de Simona decat castigata de rusoaica (ceea ce nu ii ia din meritele strict sportive ale acesteia din urma: greseala adversarului face parte din sport).

Este foarte usor sa ne dam cu parerea despre ce ar fi trebuit sa faca Simona, despre cine a pierdut sau a castigat marele premiu.Este mai usor sa criticam decat sa mergem mai departe cu convingerea ca va veni si ziua noastra.Mie, personal,imi este greu sa scriu despre ceva atat de frumos,imi este greu sa vorbesc despre bucuria pe care Simona Halep mi-a daruit-o. Bucuria se simte in zambete, in pumnii stransi, in privirea fixa, in urlete, in bataile inimii. Bucuria nu se simte in infrangerea adversarei sau in criticile aduse propriei noastre jucatoare.
Pot numara pe degete lucrurile care ma fac sa imi bata inima mai tare. Un meci ca al Simonei Halep este unul dintre ele.
Performanta ei este minunata pentru ca intr-o lume cu milioane de jucatori de tenis, un sport al puterii mentale si fizice, in egala masura al talentului, cat si al muncii, doar cei cu adevarat deosebiti ajung in top. Iar Simona are cate putin din fiecare. Asta cred eu, nefiind o specialista in ale sportului alb.
Imi place la nebunie curajul ei pe teren si cum ucide fiecare schimb de mingi cu hotarare, imi place cand se cearta cu ea, imi place cand isi trimite adversara in dreapta terenului ca sa o loveasca apoi in pantecele gol ramas in stanga. Si durerea adversarei este atat de dulce pentru noi!
Dar nimic din toate astea nu conteaza, de fapt, in bucuria noastra.
Bucuria noastra este Simona Halep, din Romania! Asta ar trebui sa conteze mai mult pentru noi.
Magia reusitei ei sta in faptul ca in acesta finala atat de intens discutata, au batut mai tare inimile oamenilor care nu inteleg tenisul, inimile oamenilor care au uitat de problemele lor, inimile oamenilor care poate nu au mai avut de mult timp motive de bucurie si asta cred ca spune multe dincolo de un loc in clasament.
Niciunul dintre noi nu poate sa inteleaga trucurile folosite de ea si ce sta in spatele magiei, dar mie imi este clar ca doar un magician extraordinar ne poate aduce atat de aproape de el, ne poate fascina, bucura si emotiona atat de puternic, cand peretii salii in care traim sunt subrezi, buretii scaunelor pe care stam sunt imbacsiti si prezentatorii spectacolului sunt de prost gust.
Eu cred ca Simona Halep este magicianul care ii face pe romani sa spere ca sala se va renova si, Doamne ajuta, sa puna si ei umarul la renovare !!
Multi dintre noi ar trebui sa incercam sa dobandim ceea ce are Simona la varsta ei frageda: nu trofee, ci ambitie, curaj, caracter si speranta!

In conditiile in care ceea ce ar fi trebuit sa faca (sau sa nu faca) Simona este cat se poate de evident (inclusiv din propriile ei declaratii), datul cu parerea este foarte usor fiindca devine o reafirmare a evidentei.



Si acest lucru iese practic din sfera datului cu parerea pentru oricine a urmarit cu atentie finala si a citit declaratia Simonei.



Gresit. Am relevat scaderile Simonei in acest meci tocmai fiindca sunt convins ca va face ceea ce tine de ea pentru a se pune la punct in toate aspectele jocului si ca zilele (fiindca vor fi mai multe) in care va obtine un trofeu de maxima valoare in tenis nu se vor mai lasa prea mult asteptate. Chiar si cu cateva aspecte ce "scartaie" in pregatirea mentala, fizica si tehnica, Simona era cat pe ce sa obtina primul ei trofeu maxim: cand le va rezolva pe toate, victoriile finale vor veni automat, indiferent de cateva eventuale puncte pierdute in conditii neplacute.



Foarte adevarat: fiecare are propria perceptie. Faptul ca am ales sa subliniez cateva aspecte legate de finala de la RG nu inseamna totusi ca perceptia mea ar fi redusa la ceea ce am scris aici.

Fara indoiala..cu siguranta am putea discuta pe aceasta tema pana dimineata si tot nu am epuiza toate subiectele legate de RG in mod general si Simona Halep in mod particular. Faptul ca parerile sunt impartite este normal..nu critic parerea nimanui, doar am expus ceea ce eu am simtit in legatura cu aceasta finala.

...cam cate Grand Slam-uri? Ca-s 4(PATRU) toate si ma gandesc ca nu aveti deja iluzii cu ea fiind noua Serena. Daca mai prinde o finala de Grand Slam la anul eu sunt multumit. Cum am fost de altfel si la finala asta, cea mai disputata din ultimii 14 ani.
Felicitari Simonei, eu n-am mai avut asa emotii de la meciul cu Middlesbrough( poate si datorita faptului ca am mizat o suma consistenta ca vor fi 3 set-uri:) ). Dar sa nu exageram, va rog.

Stefania, datul cu parerea are doua directii:

directia ta, optimista, vizand doar partea plina a paharului.

directia lui mdionis, realista, lucrand cu paharul intreg.

Fiecare are dreptul sa-si dea cu parerea, de 25 de ani incoace, doar ca sunt necesare si ceva argumente pt. a-ti sustine ideea.

In cazul unui succes intr-o finala de GS,toti ne vor bucura de respectiva performanta, si nu conteaza daca X a crezut mai mult decat Y sau Z. Performanta vine si datorita unei stari de exigenta.

Atingerea unei finale de GS este, intradevar, o performanta uriasa pt. Simona, dar nu valoreaza mai mult decat banii primiti si 1ook like-uri, daca nu iti pui toate abilitatile si mijloacele avute la dispozitie pt. a castiga un titlu suprem.

Ca natie, suntem obisnuiti sa premiem mediocritatea, s-o luam ca mare performanta, incat in momentul in care cineva iese din mediocritatea respectiva, vezi cazul Simonei Halep, sa spunem "e suficient, foarte bine, si cu atat sa ramanem si suntem multumiti", in loc sa spunem "hai, capul sus, te-ai prezentat onorabil, data viitoare fii mai buna, castiga!!!"

Campionii se nasc doar cu un cult al campionilor, nu cu compatimire si resemnare.

Soichiro Honda spunea: Succesul reprezinta 99% esec.

Pana acum suntem experti la esecuri si parca nu mai vine 1% ala, pt. ca ne multumim cu putin.

"Important e sa participi" e doar sloganul celor nepregatiti fizic, tactic si mental.

Mai precis: exigenta (si in primul rand exigenta fata de sine) este o conditie necesara cruciala a oricarei performante.



De ce "uriasa"?! Pentru capabilitatile Simonei, atingerea unei finale de Mare Slam (si chiar victoria) ar trebui sa reprezinte o performanta de normalitate statistica. Performanta uriasa ar fi sa insire o gramada de evenimente de acest gen, unul dupa altul, pe o perioada de timp de cativa ani.
In ceea ce priveste strict aceasta finala, Simona si-a pus in actiune toate mijloacele ei pentru a o castiga. Nu a fost de ajuns, insa nu ii putem reprosa mare lucru la acest nivel.



Aici este intr-adevar o problema la nivel mental: perceptia despre sine cea mai raspandita printre conationalii nostri este una de micime, de "buturuga mica" care numai din intamplare si in conjuncturi favorabile poate spera sa rastoarne vreun "car mare". Dincolo de aceasta autopiedica pe care si-o pun sistematic cei mai multi sportivi ai nostri, exista cateva exceptii al caror mental nu este afectat de aceasta sinistra boala cronica si care se obisnuiesc cu starea normala de excelenta, propice performantelor serioase. Simona Halep face parte dintre cei care au intreprins niste pasi hotariti in directia eliberarii de boala in forma ei mai usoara (probabil si background-ul ei cultural a ajutat-o) si care ar putea teoretic sa scape definitiv de ea la un moment dat. Pentru cei afectati de boala, micro-performantele intamplatoare reprezinta maximul pe care il pot spera de la viata, deci mediocritatea devine practic sinonima cu starea de performanta. Simona este, a devenit, s-a construit pe sine ca sportiv roman atipic, a invatat sa nu renunte la lupta indiferent de situatie si sa nu se multumeasca cu onorabilitatea dulceag-acrisoara a mediocritatii.



Noi, stelistii, ar trebui sa avem viu exemplu standardului de performanta al Stelei 1985-89: avem noroc, stim ca excelenta este o stare posibila si pentru noi, nu numai pentru altii. Si de aceea eu prefer sa imi exprim atat aprecierea pentru ce a facut Simona cat si observatiile relative la ceea ce nu a facut bine.

Simona nu este inca un sportiv complet, jocul ei are cateva lacune usor de identificat si pe care ar trebui sa le remedieze temeinic si sistematic:
- serviciul nu este suficient de bine fixat (atat primul cat si al doilea). De acord, in ultimele luni a facut progrese vizibile la acest capitol, a inceput sa il foloseasca realmente ca pe o arma, insa are inca nevoie de foarte multa concentrare pentru a il realiza corect, iar cand este obosita sau trebuie sa se concentreze la altceva, serviciul sau redevine slab si usor atacabil de adversar, procentajele scad vertiginos si rata de succes se micsoreaza penalizant. Trebuie imbunatatite precizia, forta si automatismul serviciilor sale, in ambele ipostaze tactice (primul/al doilea).
- smash-ul este inca penibil. Adversarele ii returneaza o puzderie de mingi inalte pe care Simona ar trebui sa le "ingroape" decisiv si cu siguranta in terenul advers. Simona inca nu a invatat miscarea corecta (are si handicapul de a fi femeie, deci mai putin predispusa genetic la miscarea naturala de aruncare din umar, insa acest lucru e raspandit in general in circuitul WTA) si are tendinta de a incerca sa plaseze mingea cu cotul jos si miscare oblica. Rezultatul e ca, in loc sa incheie punctul, se trezeste de cele mai multe cu mingea returnata de la adversara si in pozitie vulnerabila. Lovitura se poate invata, are cine sa o puna sa exerseze, insa trebuie sa o faca cat de curand fiindca risca sa piarda puncte aiurea in momente decisive si cu potential impact emotional. Exercitiul trebuie sa mearga in paralel cu antrenamentele de crestere a fortei.
- scurtele (stopurile) sunt in continuare pentru Simona o mare necunoscuta, atat ca executant cat si ca returnant. Cand Simona vede ca adversara pune un stop la fileu, se precipita, panicata, inainte cu un singur scop: sa ajunga sa puna cumva mingea dincolo de fileu. Asa ceva nu este admisibil, ea trebuie in permanenta sa aiba formate doua-trei planuri de retur inca din momentul in care ia startul:

• pe directie transversala, retur nu foarte inalt si imediat langa fileu, care sa nu ii lase prea multe optiuni de raspuns adversarei
• passing-shot in lung de linie bine executat (nu prea central ca e mancata), imposibil de ajuns de adversara
• lobarea corecta a adversarei daca aceasta este la fileu

Evident, alegerea unuia dintre planuri mai curand decat a altuia depinde crucial de pozitia si tendinta de deplasare a adversarei si de eventualele fente din corp sau din privire ale Simonei.
Ca executanta de scurte, Simona nu exceleaza inca: loviturile sale sunt prea inalte si ofera prea multe optiuni tactice adversarelor. Un stop trebuie sa fie executat cu suficienta rotatie inversa incat sa nu se mai ridice la mai mult de 1/2 din inaltimea fileului si trebuie sa cada foarte aproape de fileu. La Simona, "scurtele" aterizeaza de regula cu 1-2 m mai departe de pozitia ideala, iar pe de alta parte, sunt suficient de topaite pentru a oferi adversarelor tot timpul necesar pregatirii returului. Sigur, nu e obligatoriu sa se foloseasca de stop, insa exista puncte pe care si le-ar putea simplifica mult daca le-ar invita corect pe adversare la o discutie la fileu, plus efectul psihic daramator asupra acestora. Partea buna e ca aceasta lovitura se poate invata relativ usor, mai ales de catre o jucatoare tehnica precum Simona.
- lobul este o alta lovitura ce nu ii iese Simonei. Exista o serie de situatii in care adversara se apropie de fileu, sau in care Simona trebuie sa returneze o minge grea: in aceste situatii un lob bine executat este o arma teribila. Simona nu stie sa isi dozeze forta pentru aceasta lovitura, este frustrant sa vezi incercari de lob mult prea joase, sau mingi destinate sa cada langa fileu care se transforma in mingi decisive oferite pe tava adversarelor. Cu ceva mai mult exercitiu, Simona poate ajunge sa se foloseasca in mod eficient si de aceasta lovitura care multiplica evantaiul tactic aflat la dispozitie.
- ceva mai greu de invatat dar important de stapanit este venitul si jocul la fileu. Aceasta tactica presupune o coordonare complexa, stapanirea loviturilor de retur rapide, antrenarea exploziei de reactie, acoperirea terenului si supravegherea constanta a optiunilor tactice ale adversarei. Deocamdata, in rarele dati in care Simona se aventureaza langa fileu, ea pare mai curand derutata. E clar ca Simona nu va deveni niciodata o jucatoare centrata pe venitul la fileu, insa este important sa stapaneasca onorabil acest capitol fiindca de-a lungul jocului poate taxa cu mai mare usurinta greselile adversarei fara sa dea senzatia de animal speriat aflat in afara zonei de confort.

Ar mai fi si alte aspecte pe care Simona trebuie sa le lucreze pentru a deveni o sportiva completa. Este insa remarcabil ca, in pofida limitarilor sale evidente, a ajuns sa se bata de la egal la egal cu sportive aflate in varful ierarhiei WTA, ceea ce inseamna ca se foloseste in mod inteligent de ceea ce stie ea mai bine sa faca. Din fericire, aproape toate scaderile Simonei sunt remediabile prin antrenamente specifice (doar inaltimea nu se poate modifica in mod eficient), ceea ce inseamna ca are o posibilitate foarte realista de a deveni o sportiva mult mai buna intr-un timp relativ scurt. Tinand cont de marea sa disponibilitate la efort si sacrificii, probabilitatea de realizare a versiunii Simona 3.0 este foarte semnificativa. Din punct de vedere practic, Simona 3.0 va fi o sportiva ce va avea sanse cel putin egale in lupta cu "Terminatoarele" feminine din WTA. Totul depinde insa de cum va gestiona Simona propriul parcurs profesional precum si de priceperea staff-ului sau.

Hai sa fim realisti....Pana cand sa ajunga in finala Simona nu a jucat cu nimeni din top 18, deci a avut un drum usor si cand a dat peste cineva din top 18 (Sarapova) a pierdut ... isteria asta nu imi place, un fel de Lucian Bute, o isterie tipica de popor mic, eu nu cred ca elvetienii sau spaniolii se bucura in halul asta cand Federer sau Nadal castiga si aia chiar castiga turnee.

Hai. Cate meciuri de-ale Simonei ai vazut pana acum?! (in afara de finala de la RG)



Vezi te rog aici care e situatia de fapt.



Isteria este o manipulare recenta a presarilor care au gasit un subiect, insa dincolo de penalii din presa care (din pacate) au descoperit-o si ei pe Simona mai recent, se afla parerile cunoscatorilor. Pune mana si citeste ceva de pe site-urile internationale, sau daca nu pe treizecizero.ro si nu iti mai da cu parerea pe dos doar pentru ca masa manipulabila rage in cor cu presa.



Daca nu ai fost informat pana acum, poate ar fi momentul sa iei la cunostinta ca Simona 2.0 a castigat 7 (sapte) turnee WTA.

si cate Grand Slam-uri ? ) e ca si cum mi-ai zice acuma ca Steaua a jucat in Liga a 2 a si a castigat 7 meciuri...de fiecare data cand un sportiv gen Bute sau Halep mai castiga ceva meciuri pe afara romanul are tendinta sa-i scoata Dumnezei, inca o data tipic de popor mic...mare lucru sa te bucuri acolo in sinea ta nu sa apari la televizor, ce era cu multimea aia la aeroport au venit ca fata a pierdut ?! si sa nu mi-o bagati pe asta cu varsta ca e inca tanara ca nu e chiar asa, Sarapova la 17 ani a castigat primul Grand Slam.

Toronto, n-ai nicio treaba...

Sa-ti spun ca in Spania au fost sentimente mixte la castigarea primului titlu din astea consecutive, europeanul!? Datorita unor probleme de natura sociala, orice bataie incasata de echipa nationala a Spaniei era un fel de sarbatoare pentru catalani/basci.

Stai tu linistit, ca nu suntem noi singurii care-si critica sportivii. Toata lumea o face, inclusiv cu sportivi de cea mai mare clasa.

In lumea civilizata... recompensa vine doar pt. atingerea unor performante, nu de dragu' Lelii. Indiferent de locul de munca pe care l-ai avea, o sa fi rasplatit pe masura performantelor, a valorii pe care o aduci orelor de munca, nu a numarului lor.

Poate ar trebui sa cauti pe youtube sa vezi ce nebunie pe strazi a fost, de multe ori, la turnee de GS castigate de Federer, Nadal sau Nole J. Ca nu mai e asa disperare acum, au devenit, oarecum, victimele propriului succes, vezi aici marea de suporteri prezenti la turul de Bucuresti al Stelei, acum la castigarea 25... mai nimeni.

Nu trebuie sa-i scoti dumnezei, cand mai castiga cate ceva afara, dar orice sportiv poate fi sprijinit, si pus sa fie exemplu pentru viitoarea generatie... nu lingai de sticle, precum Dodel.

Simona 2.0 a jucat la 5 turnee de GS.
RG 2013 -> Turul 1
WO 2013 -> Turul 2 (pierde ajunsa de oboseala cu Na Li dupa o partida foarte disputata)
USO 2013 -> Turul 4 (optimi, pierde cu Pennetta dupa un meci stricat de ploaie care i-a rupt ritmul)
AO 2014 -> Turul 5 (sferturi, pierde cu Cibulkova dupa un meci in care nu a reusit sa se conecteze, obiectivul prefixat al ajungerii in sferturi fiind deja indeplinit)
RG 2014 -> Turul 7 (finala)

Eu vad o clara tendinta ascendenta care corespunde cresterii nete a jocului in sine si a increderii in propriile forte. Daca tendinta se mentine, singurul mod in care isi poate imbunatati performanta este sa castige un Mare Slam. E mai greu la Wimbledon 2014 insa banuiesc ca la US Open are o sansa in plus, data fiind suprafata de joc.



E...te cucu! Comparatie mizerabila care denota ignoranta profunda a sistemului din tenis.
Turneele se impart in mai multe categorii, dupa punctele WTA, premii si sistem de desfasurare. In ordine descrescatoare: Mare Slem (AO, RG, WO, USO), Premier Mandatory (Indian Wells, Miami, Madrid, Beijing), Premier 500 (Doha, Rome, Cincinnati, Toronto/Montreal, Wuhan), Premier (alte 12 turnee), WTA International, apoi sunt altele de clasament tip Challenger si Futures. In turneele WTA joaca aceleasi jucatoare (nu ca in diviziile diferite in care joaca echipe diferite), asadar pe Serena Williams o poti intalni teoretic in orice turneu (de la Mare Slem pana la WTA International, daca are chef sa se inscrie la vreunul are dreptul sa o faca intre anumite limite). Partidele la feminin se joaca exact in acelasi mod, cel mai bun din 3 seturi, nu e pe sistem 3/5 ca in ATP in turneele de Mare Slem, deci turneele difera intre ele mai curand prin bani, prestigiu si puncte, ceva mai putin prin valoarea efectiva a opozitiei intalnite si deloc prin tipul de tenis. Pana acum, Simona a castigat un turneu Premier 500 (Doha), doua Premier (New Haven si Moscova), trei WTA International (Nurnberg, 's Hertogenbosch, Budapesta) si un turneu al campioanelor (Sofia).



Comparatie si mai proasta. La box, adversarii sunt in mare masura stabiliti prin acorduri reciproce intre cluburi/sportivi si partidele au o cadenta de 2-3 pe an. In tenis, ajungi sa joci pana la 60-70 de partide oficiale pe an si nu iti alegi adversarii, ei sunt stabiliti de tragerile la sorti si jocul rezultatelor; in mod statistic, valoarea pe un sezon se vede suficient de bine in numarul de puncte, in numarul de victorii/infrangeri, in sistematicitatea rezultatelor bune (si un rezultat bun nu inseamna neaparat castigarea unui turneu de Mare Slem asa cum pari a crede).



Dincolo de greata provocata de presa asa-zis "sportiva" din tara si de mediatizarea gaunoasa, Simona chiar este totusi o mare sportiva, care a castigat ceva mai multe meciuri prin WTA (Simona 2.0 are 70 de victorii si 16 infrangeri in turneele WTA).



Apropo, stii fara indoiala la ce varsta a castigat primul ei Mare Slem chinezoaica Na Li, nu-i asa?!
Simona 2.0 este operationala in circuitul WTA de ceva mai mult de un an, timp in care a castigat 7 turnee si a ajuns in doua finale de turnee din maxima categorie. Fiecare sportiv are proprii timpi de exprimare a excelentei, in general comentatorii sportivi din afara sunt uimiti de rapiditatea si calitatea progresului sportiv al Simonei: numai un carcotas obisnuit cu fotbalul si cu stilul gazetaresc puturos specific presarilor din *.ro, care nu a urmarit nici jocul si nici rezultatele Simonei in ultimii doi ani, poate sa vina cu pseudo-argumente nascute din ce a facut Sarapova acum 10 ani.
Repet pronosticul: Sarapova nu va mai castiga de-acum incolo impotriva Simonei aflate fizic la 100%. Pronosticul se bazeaza atat pe urmarirea partidelor Simonei si a evolutiei ei, cat si a rezultatelor obtinute: daca Simona 1.0 a pierdut de doua ori fara drept de apel, Simona 2.0 a luat mai intai un set surprinzand-o pe Sarapova, pierzand apoi findca nu a gasit raspunsuri la jocul Mashei, iar in finala recent incheiata a gasit in buna parte acele raspunsuri, diferenta finala fiind facuta de cateva amanunte. Data viitoare Simona 2.0 va avea grija ca amanuntele sa fie in favoarea ei. Simona 3.0 va avea in favoarea ei ceva mai mult decat amanuntele.

Daca ai vreun argument legat de jocul de tenis pe care il urmaresti si il cunosti bine care sa iti spuna ca Simona nu va face prea multi purici in circuitul WTA de-acum incolo, poti sa il produci. Insa refulari nervoase negativiste de acest gen, venite din necunoastere si ca raspuns la presa de cancan deghizata in "sportiva", adresate unei mari sportive intamplator suportera a Stelei, mi se par cel putin penibile. Incearca sa te documentezi inainte de a face pe Gica Contra.

Frumos articol.
Interesante comentariile .
In tenis totul tine de bagajul tehnic/tactic/psihologic al jucatorului sau cum spunea proful de sport in generala de == VIRF ==
Viteza
Indemanare
Rezistenta
Forta

Dupa parerea mea Simona este undeva la 65-70% din capacitatile tehnico/tactice/psihologice pentru a ajunge no 1 WTA ...

Tehnic mai are de imbunatatit serviciul si unele lovituri ( mdionis a exemplificat ceva mai sus).
Tactic reuseste cu jucatoare mai slabe sa-si impuna jocul , dar se impiedica la jucatoarele experimentate adesea pe parcursul unui meci .
Psihologic , intotdeauna este de lucrat la acest capitol .

E greu de dat procentaje. Fireste, putem astepta sa se retraga Serena, Masha si Vika, caz in care Simona ar ramane in pole-position, insa satisfactia reala ar fi daca Simona ar reusi sa ajunga nr.1 si sa confirme pozitia prin joc o perioada suficient de lunga de timp, cu jucatoarele mentionate inca in activitate (altminteri, in functie de jocul rezultatelor, Simona ar putea ajunge conjunctural nr.1 WTA chiar in cursul acestui an, insa aceasta ar fi o satisfactie de rapidist care si-a vazut echipa sus in top 10 IFFHS pentru cateva saptamani si isi inchipuie ca aia era valoarea reala a echipei lui in acel moment).

.

Nu e chiar asa. Singurele jucatoare inca peste Simona (ca nivel de joc) in acest moment sunt cele trei mentionate mai sus. Cu Na Li si Radwanska se afla cam la acelasi nivel, pe toate celelalte le bate in mod normal (in conditii de fizic 100%). Dupa cum spune chiar Simona, ea isi rezerva cateva jocuri la inceput pentru a "citi" jocul adversarei, apoi o bate cu tactica potrivita stabilita in functie de ce a constatat. In afara jucatoarelor anteamintite, nu exista actualmente nimeni in WTA care sa isi impuna jocul in fata Simonei in mod sistematic (accidentele se intampla tuturor, inclusiv Serena care poate pierde cu alde Mladenovic sau altele de acelasi subcalibru).



Sigur ca este, insa e de relevat ca Simona si-a facut o specialitate si in a reveni din situatii limita, impotriva unor adversare tari: nu sta deloc rau la acest capitol (insa e tot timpul loc de mai bine...).

Nu stiu, dar sincer nu cred ca Simona Halep, va mai avea aceeasi sansa de a castiga un turneu de GS. Nu va mai imbatati cu apa rece, locul 1 WTA este imposibil de atins fara a onora cele 4 turnee importante din lume.


Tehnic, nu se mai imbunatateste nimic la varsta asta, ca si la fotbalisti, ca si la orice alt sportiv de performanta. O ai sau nu o ai, e o caracteristica nativa, lucrata in copilarie.
Tactic e cam strans legat de factorul psihologic, factor care intr-adevar se mai poate lucra, dar pentru asta iti cam trebuie un moral de campion, moral pe care Sarapova il are (castigand primul GS la 17 ani), ia Simona nu.
Ruzici a avut noroc in 1978 si ulterior nu a reusit in toata cariera sa treaca peste complexul Chris Evert.

E cam aceeasi poveste cu Romania '94, ca dom'le meritam Cupa Mondiala ca am eliminat Argentina si Columbia, ei uite ca ne-am impiedicat de Suedia, deci nu am fost campioni, ci doar niste perdanti. Asa cum lumea vorbeste acum ca la anul va fi mai bine pentru Simona, ca revenim cu forte proaspete, iaca asa am revenit dupa 4 ani in Franta '98, cu echipa de fotbal, revenire care avea sa fie ultima si care s-a soldat cu o clasare mai slaba.

Sansa este pentru cei slabi. Cei puternici isi propun realizarea obiectivelor prin mijloacele specifice sportului practicat.

.

Nimeni nu se imbata cu nimic. Exista jucatoare ce au atins locul 1 WTA fara a fi castigat in precedenta niciun turneu de Mare Slem: este un dat de fapt obiectiv verificabil. La fel de conjunctural, in acest sezon Simona ar putea ajunge locul 1 WTA fara a castiga vreun Mare Slam si fara a isi imbunatati jocul in mod semnificativ. Insa asa ceva nu ar fi demn de interes atata vreme cat Simona inca nu a convins prin joc ca *este* cea mai buna din lume. Trebuie sa invingi si sa convingi (vorba lui Sacchi).



Nu stiu cum sa calific o astfel de consideratie care jigneste inteligenta si experienta multimilenara a omenirii, verificata si paraverificata de studii de specialitate. Inca stramosii nostri rezumasera situatia intr-o fraza scurta: repetitio mater studiorum est. Orice calitate tehnica sportiva (esentialmente un ansamblu de motricitati complex) se invata, nu este innascuta. Invatatul reflecta plasticitatea neuronilor si a eficientelor sinaptice, care scade lent in timp insa nu devine nula nici macar pentru cei atinsi de dementa senila la peste 90 de ani. Ceea ce e nativ este capacitatea de a invata mai rapid si mai natural anumite motricitati, insa miscarile specifice unui sport si automatismul lor se pot invata si fixa la orice varsta (cu atat mai usor cu cat persoana are capacitatea innascuta de a le retine). Avand in vedere usurinta cu care Simona se misca pe teren si cu care isi adapteaza jocul in timp real la cel al adversarelor, este vadit ca ale sale capacitati de invatare motrice sunt perfect functionale, lucru dovedit chiar de banala dinamica a imbunatatirii serviciului pe care deja am mentionat-o in precedenta. Deci Simona este cat se poate de in masura sa invete ceva nou: are disponibilitate la efort, abilitate motrica, sfatuitor bun, timp ii mai trebuie. Ea nu cunoaste bine unele procedee fiindca nu a avut nevoie atat de stringenta de ele pentru a se impune, si-a perfectionat un anumit tip de joc si loviturile de pe fundul terenului cu care rezolva in favoarea ei majoritatea situatiilor practice de joc; nu le cunoaste bine fiindca nu le-a "tocit" si perfectionat atunci cand era mica, nu le cunoaste bine fiindca antrenorii de pana acum n-au insistat asupra acelor aspecte: evident, acum se vede ca e nevoie sa le cunoasca bine pentru a face urmatorul salt calitativ la Simona 3.0. Faptul ca nu s-a ocupat de ele in precedenta nu inseamna sub nicio forma ca nu le va mai putea asimila acum, o sentinta negativa atat de sforaitoare si falsa in acest sens este pentru mine complet de neinteles, pare a reflecta un mod extrem de ingust de a concepe invatarea unor secvente de miscari noi. A, daca Simona ar fi o baba anchilozata care se plimba in fiecare zi cativa metri prin casa ajutandu-se de baston, ar fi de inteles, insa Simona este o tanara sportiva de performanta care executa in mod sistematic secvente de miscari complexe de tenis la antrenamente si in meciurile oficiale, nu ar trebui sa ii ia prea multa vreme sa retina cateva secvente noi. Fiindca in definitiv nu trebuie sa faca decat o alta varianta a ceea ce face zi de zi.

Nu pot sa imi inchipui ca o persoana care comenteaza sport poate sa creada o astfel de aiureala precum cea citata: chiar daca nu ai facut sport de performanta, e imposibil sa nu fi invatat vreo motricitate noua in cursul vietii de adult.



Tactica e una, factorul psihologic e alta. Iti repet si dumitale intrebarea: la ce varsta a castigat Na Li primul ei Mare Slam? Ce relevanta are castigarea unui Mare Slam la 17 ani? Moralul de campion se poate capata si construi in zeci si zeci de moduri, nu neaparat dupa schema "invingi intamplator la o varsta frageda -> ura! ai capatat moral de campion si toata viata vei fi un campion". Moralul de campion se vede in zeci si zeci de meciuri in care iti apropii punctele importante, pe care le intorci in favoarea ta, in seninatatea cu care joci momentele dificile: Simona 2.0 le-a aratat pe toate cu prisosinta. N-a castigat inca un turneu de Mare Slem: nu-i bai, o va face cat de curand, cu atat mai probabil cu cat isi va imbunatati jocul, nu am nicio urma de indoiala. Pentru ca eu i-am urmarit cu atentie ultimele zeci de partide si chiar stiu bine cum i-a evoluat jocul din 2012 incoace: nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba dupa ce am citit vreun articol tembel in ziar ci din propria analiza pe date concrete. Nu stiu cati colegi de forum au catadicsit sa urmareasca macar doua meciuri inregistrate ale Simonei in ultimul an, as prefera totusi ca aceia care nu au facut macar acest gest minimal de documentare sa renunte la plasarea de sabloane lipsite de orice legatura cu realitatea de fapt.



Ruzici a fost o mare jucatoare de tenis care nu a fost totusi in primele 5 (si aici ma refer la nivelul jocului practicat sistematic, nu la clasamentul WTA). Curba ei de performanta s-a incovoiat ceva mai jos de nivelul pe care Simona are potentialul si disponibilitatea sa il atinga.



Fleosc. N-are nicio legatura una cu alta. Eu puteam sa dau in scris de anul trecut ca Simona va fi o competitoare serioasa pentru primele locuri ale clasamentului WTA. Simona are un nivel potential foarte inalt pe care inca nu l-a atins insa se afla pe directia ascendenta si sunt semne clare ca va continua sa creasca. Trebuie doar sa te uiti cu un minim de atentie la jocul ei.



Turneele de Mare Slem se petrec de 4 ori pe an, turneele finale ale CM de fotbal sunt o data la 4 ani, timp in care echipele de fotbal de obicei au parcurs cea mai mare parte a unui ciclu de joc bun. Despre ce anume vorbim aici?! Daca vrem sa facem o comparatie cat de cat relevanta (ma rog: pe cat de relevanta poata fi o paralela intre un sport individual si unul de echipa), Simona e cam ca Romania in 1990, la inceput de ciclu de nationala: mai are pana sa ajunga sa se exprime la potentialul ei maxim, insa deja a inceput sa produca unele rezultate.

Repet ideea fundamentala: nu va lasati inselati de penibilul campaniei mediatice din ziarele auto-intitulate de specialitate. Simona nu e vinovata de existenta acestor sacali si de stupizeniile pe care le debiteaza. Simona chiar este o mare campioana in devenire pe care trebuie sa o apreciem in mod decent si echilibrat, dincolo de ultimul ei rezultat si de exploatarea nerusinata a imaginii ei publice. Cu toata sinceritatea spun ca era mult mai bine inainte de RG, Simona nu era atat de aiurea mediatizata si indesata pe gatul oamenilor incat sa produca reactii adverse si omagieri ridicole. Pana acum cateva luni, o cunosteau doar cunoscatorii de tenis care stiau deja cam cum stau lucrurile, e pacat ca odata cu popularizarea ei trebuie sa apara si excese in ambele sensuri (deh, curba lui nenea Gauss are si cozi).

mdionis, nu stau sa intru in polemici.
Da, exista un trend ascendent, dar nu e suficient. Simona a avut noroc cu un traseu usor in general, lasand la o parte faptul ca au iesit din competitie Na Li (eliminata) si Williams (accidentata), romanca nu a dat peste nicio alta jucatoare din primele zece, iar atunci cand a dat a pierdut (finala).
Am spus anul viitor, fiindca Roland Garros-ul era turneul ei, pe suprafata preferata (zgura) si avand parte de un parcurs favorabil, lucru pe care l-a punctat si Ruzici.
Legat de atingerea locului 1 WTA, fara sa castigi un turneu de GS, trebuie intrunite niste circumstante speciale de catre celelalte competitoare, iar tie iti trebuie niste performante rezonabile la cele doua turnee de mare slem care au mai ramas de disputat.
In rest, toate jucatoarele mari au castigat un astfel de turneu la varste fragede : Williams (la 18 ani), Sharapova (la 17 ani), Hinghis ( 17 ani), Henin (21 ani), Seles (17 ani), Evert (20 ani), Court (18 ani), Navratilova (22 ani), Graf (18 ani).
A se face distinctia intre o jucatoare buna si una MARE !

E suficient sa nu afirmi lucruri in contradictie cu faptele.



Nu e suficient... pentru ce anume?!



In ce sens "usor in general"?! Simona era cap de serie nr.4, era firesc sa intalneasca adversare mai slab clasate pana in semifinala. Cele care au iesit prematur probabil ca nu erau suficient de in forma, altfel ar fi castigat.



Asa, si?! A jucat adversara ei mai bine si a eliminat-o, deci adversara chinezoaice ar fi fost un oponent teoretic mai dificil la acest turneu decat Na Li. Oricum, s-ar fi intalnit cu Simona abia in semifinale.



Pai chiar poti sa o lasi la o parte de tot fiindca Serena a pierdut pe mana ei (1) si oricum, daca ar fi fost in forma, Simona s-ar fi intalnit cu ea doar in finala, in locul Sarapovei (2).



Argumentatie de carcotas. Nu si-a ales adversarele, a jucat cu cine a fost mai in forma. Nici Sarapova nu a jucat cu niste adversare mai bine clasate.
Oricum, nu inteleg centrarea discutiei pe un singur turneu (in care a existat o singura infrangere si in fata unei adversare de top). Simona nu a aparut din neant la mijloc de mai sa se inscrie la RG, ea vine dupa o serie de partide remarcabila care o facusera pe buna dreptate sa urce in top 5 inainte de acest turneu. Simona era de apreciat si inainte de RG si ar fi fost o mare campioana chiar daca ar fi patit-o la RG 2014 precum Na Li sau Serena.



Zgura nu este suprafata ei preferata: Simona prefera hard-ul. Simona nu a avut un parcurs cine stie ce favorabil la RG 2014 ci unul normal pentru un cap de serie: singurul noroc efectiv a fost ca nu a avut de jucat cu adversare extenuante (pana in finala), dar acesta si l-a facut si ea insasi cu jocul ei. Eu nu ma astept la WO sa il castige, dar la USO este fara indoiala una dintre principalele favorite.



Este suficient sa se accidenteze celelalte cateva saptamani si ca Simona sa isi confirme statutul de cap de serie pana la sfarsit (fara sa castige neaparat turneele). Fireste, ar fi o realizare circumstantiala si intamplatoare care pe mine nu m-ar incanta cine stie ce (si nici pe Simona, sunt sigur). Obiectivul ei este sa isi imbunatateasca jocul pentru a fi sistematic mai buna decat celelalte competitoare de top (si chiar daca declara ca nu o poate bate pe Serena, sunt sigur ca se pregateste si pentru acest scop).



Simona are 22 de ani. Diferenta fata de sirul de mai sus mi se pare irelevanta, fiecare are timpul propriu pentru excelenta si/sau explozie. Ca veni vorba: cand au castigat primul lor turneu de Mare Slem Davenport, Clijsters sau Na Li? (si e Hingis, nu Hinghis).

Nu are sens sa continuam conversatia, nu cat timp nu accepti distinctia intre bun si exceptional. Daca beneficiezi de sansa (suma conjuncturi favorabile), poti castiga un astfel de turneu si catre finalul carierei, asta nu inseamna ca ai fost un jucator exceptional, ci unul bun.
Exemplele date de tine intaresc regula generala enuntata de mine. Pe Na Li nu am inclus-o in lista mea, iar despre Davenport sa nu uitam ca avea 22 de ani cand a castigat US Open-ul (unul din cele 3 turnee pe care le are in palmares), la fel si Clijters care castiga tot la 22 ani aceeasi competitie (dupa ce in prealabil mai disputase inca doua finale de mare slem - RG - la 18, respectiv 20 de ani).
Nu ma intereseaza suprafata de joc preferata de Simona Halep, ci cea pe care da cel mai bun randament si anume zgura, fapt recunoscut de antrenor si manager.

Foarte facil, nu-i asa?! Ce-ar fi sa zic si eu: nu are rost sa continuam conversatia atata vreme cat faci referire practic exclusiva la turneul de la RG 2014, ca si cum acesta ar fi singurul (pseudo-)argument in favoarea valorii exceptionale a Simonei?! Cred ca ar trebui sa fie suficient de clar ca o urmaresc de ceva vreme si stiu ce ii poate pielea, dincolo de ultimul sau rezultat. Pana la Madrid 2013, am avut diverse subversiuni de Simona 1.0, o sportiva ambitioasa care insa nu stia ce trebuie sa faca ca sa castige sistematic. La Madrid 2013, desi a pierdut in primul tur, nu a mai jucat Simona 1.0 ci pre-release-ul de Simona 2.0, cu cateva bug-uri de eliminat. Simona 2.0 versiunea stabila a fost lansata oficial la Foro Italico 2013 si de-atunci a rulat cu mici sincope la un nivel cel putin bun si foarte bun, pe alocuri exceptional. Viitorul salt de calitate este inevitabil, catre Simona 3.0, nivel care o va consacra definitiv (evident, daca nu apar accidentari grave intre timp). Exceptionalitatea Simonei rezida deocamdata in potentialul ei urias de perfectionare plecand de la un nivel deja inalt precum si in disponibilitatea mentala si motivationala de a avansa. Rezultatele supreme vor veni de la sine, consecinta logica a ceea ce va face pe teren. In definitiv, campania Stelei din Europa '85-86 a plecat de la afirmatia aparent trasnita din vestiar a unui cunoscator priceput, Valentin Ceausescu, care le-a spus ca ei joaca cel mai frumos fotbal din Europa in momentul respectiv.



Na Li a castigat doua. Jennifer Capriati a castigat trei. Nu sunt chiar atat de rau.



Exemplele nu intaresc nimic. Fiecare jucatoare are propria curba de dezvoltare: unele incep sub 20 de ani, altele dupa 20. Toata evidenta arata ca Simona abia a inceput sa isi exploreze serios potentialul: Simona 2.0 este cea actoala care are puterea sa castige turnee de Mare Slem, Simona 3.0 va fi cea care se va impune in mod regulat si in aceste turnee. Tranzitia ei se petrece acum.
Oricum, exceptionalitatea nu inseamna neaparat turneele de Mare Slem.



Asa, si care e problema?! Simona are tot 22 de ani, ca o sa castige acum sau peste cateva luni nu inseamna mare diferenta. Acestea sunt detalii de biografi, nu conditionari implacabile.



Simona 2.0 a dat pana acum randament maxim pe hard, numai sa ii inceapa sezonul si o vom vedea la lucru pe suprafata ei favorita. Textele antrenorului si Virginiei Ruzici sunt desigur menite a ii exalta strategic performantele pe zgura, insa Simona stie mai bine pe ce suprafata ii place sa joace si sa castige. Eu astept titlul la USOpen (evident, cu conditia sa isi rezolve intre timp macar partial niscai puncte slabe din jocul ei).

Iata si cateva pareri ale unor persoane cat de cat informate:
%u201CSimonacendency%u201D%u2013The Rise of Halep

Match Striker: The Increasingly Unclassifiable, Increasingly Unstoppable Simona Halep

Persistents pay off