home
08-10-13

Cand e liber la critica ?

Problema lui cea mai mare e ca el considera critica fiind atac. Ii este alimentata aceasta idee de cei din jurul lui. El vrea sa fie laudat pentru recorduri si pentru si pentru ce a facut la Chiajna, dar cand il critici strict sportiv considera ca il ataci.
(Andrei Vochin, despre Reghecampf)


Pornind de la ultimele turbulente din viata clubului Steaua, referitor la iesirile complet absurde si grotesti ale lui Mihai Stoica, dar si la cateva reactii ale lui Reghecampf, mi-a venit in minte pentru a nu stiu cata oara intrebarea din titlul acestui articol. Cand e, la drept vorbind, critica acceptabila in cultura noastra – fotbalistica si nu numai?

E clar ca nu „da bine” sa critici cand e rau. Cand e rau - „cavalerismul”, „civilizatia”, „gandirea pozitiva si constructiva” te invata ca nu trebuie in niciun caz sa critici. In fond, pare cel mai usor sa critici atunci cand echipa e la pamant. Bunaoara, dupa 1-5 cu Stuttgart pe teren propriu. Sau dupa 0-4 cu Chelsea (care urmeaza unui 0-3 cu Shalke). Sau dupa meciuri slabe, neconvingatoare cu Vaslui sau Medias. Se merge obsesiv pe ideea „strangerii randurilor”, pe motiv ca „adevaratele caractere se vad la greu”.

Culmea insa, nu poti sa critici nici cand e bine. In primul rand, pentru ca pari nebunul satului, bufonul regelui. „Ia uite-l si pe asta, s-a trezit sa critice acum, cand ne-am calificat in Liga!”. In fond, lucrurile merg bine si – cum bine stim, „victoriile aduc victorii”. Asa ca de ce ai vrea sa intrerupi sirul victoriilor criticand si purtandu-te ca o piaza-rea? Cine – sanatos la minte – critica o echipa care joaca bine? In plus, apare si argumentul suprem: „strici linistea de la echipa”. Nimic, sub niciun motiv, nu poate fi acceptat daca e cu pretul „stricarii linistii de la echipa”. Cand e bine, laudele trebuie sa se lege cu alte laude, asa cum victoriile atrag victorii.

Conchidem ca niciodata nu e bine sa critici. Critica e un lucru nedemn si, mai rau decat atat, e de cele mai multe ori un lucru murdar, deloc dezinteresat. Personal, am gasit doua explicatii posibile ale acestei respingeri categorice si radicale a criticii de orice fel, ambele decurgand din anumite tare ale societatii noastre.

Prima explicatie este cea expusa de Andrei Vochin in pasajul initial si este rodul a 45 de ani de comunism. Critica nu tinteste niciodata ideile, principiile, ci doar oamenii. De fapt, critica este un atac la persoana camuflat. Daca zici „Steaua joaca fara orizont tactic” zici de fapt „Reghecampf e un incompetent, care incaseaza prea multi bani pentru ceea ce face si sigur isi trage comisioane pentru nevasta-sa”. Daca zici „0-4 este un scor durerors pentru orice echipa care joaca pe cont propriu”, zici de fapt „jucatorii Stelei sunt 0 barat, ar trebui sa dispara de la echipa impreuna cu Mihai Stoica cu tot, care i-a adus, si cu Becali care nu le prelungeste contractele din puscarie”. Conform viziunii comuniste, limbajul este mereu dublu: intr-o critica a unei idei zace mereu un atac asupra unei persoane. Prin urmare, trebuie mereu raspuns cu un atac la persoana chiar mai dur, iar critica trebuie aruncata oricum la gunoi, ea nefiind decat un pretext.

A doua explicatie are mai degraba legatura cu trasatura orientala, profund ierarhica si mitologizanta a culturii noastre. O critica trebuie mereu respinsa (iar autorul privit cu suspiciune) pentru ca acceptarea ei ar duce la ideea ca „cineva” – antrenorul, directorul sportiv, „seful” generic – a gresit. Iar in cultura orientala „seful nu poate gresi” niciodata. Si mai mult decat atat, el nu poate niciodata recunoaste ca a gresit. Seful are un nimb, o aura legendara, supranaturala, care se bazeaza in primul rand pe ideea de infailibilitate – el nu poate sa greseasca. In secunda in care a recunoscut ca a gresit, toti „supusii” lui il vor vedea asa cum este – un om normal, supus greselii. Iar un om normal nu poate fi „seful” intr-o cultura orientala, autoritatea lui nu mai functioneaza asupra supusilor. Daca ai gresit, esti ca si mine si atunci ce te mai recomanda pe tine de sef? Prin urmare, critica – si daca e intemeiata – nu poate avea decat efecte catastrofale (distrugerea autoritatii „sefului”). Deci critica e neavenita si trebuie respinsa virulent sau ignorata total.

Persoanele inteligente inteleg insa mai bine de-atat. Iar aceasta este una din primele probe pe care inteligenta lui Reghecampf le da in aceasta perioada. Pentru Mihai Stoica, lupta imi pare din pacate pierduta, el fiind condamnat sa graviteze intre cele doua atitudini de mai sus.

Ovidiu

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
Personalizeaza si trimite felicitari prietenilor tai:


Pentru alte melodii, cantece ale galeriei, imnuri etc, vitiati pagina cu player-ul mp3