03-10-13

Reghecampf, esecul succesului

Antrenorul Stelei s-a trezit strivit de două înfrîngeri ruşinoase pentru că nu a ştiut să-şi gestioneze momentele de triumf.

"Putem bate pe oricine pe teren propriu". La o zi după eliminarea Legiei şi calificarea în grupele Champions League, Laurenţiu Reghecampf şoca de la pupitrul studioului DigiSport. Omul modest care se întorcea în urmă cu vreo 3 ani din Germania ca antrenor în fotbalul românesc decolase. "Succesul negestionat corect produce daune mai mari decît eşecul", spunea Rinus Michels, creatorul marelui Ajax. Tînărul cursant al Şcolii federale de antrenori a primit DVD-ul cu cartea de căpătîi a antrenoratului modern, "Team-Building". Dacă nu i-ar fi scăpat pasajul, în caz că a citit, probabil că azi, la 24 de ore după bătuta luată de la Chelsea, s-ar fi simţit puţin mai bine. Chiar şi la 0-4.

Lider al noii generaţii de tehnicieni, Reghecampf a adus multe lucruri bune în fotbalul nostru. Cu ajutorul unui preparator fizic excelent, Thomas Neubert, a izbutit să urce o echipă românească la parametrii fizici ai celor de afară. Graţie acestei potenţe, a făcut ravagii în campionatul românesc şi s-a luat la trîntă cu echipele din Europa League. Pe unde a întîlnit un oponent mai firav, a izbutit să-l tăvălească la mijlocul terenului, să-l împingă înspre poartă şi să-l bată. Cu forţa.

A venit momentul în care avea să întîlnească şi adversari aflaţi pe acelaşi palier fizic. Aici a adăugat al doilea său punct forte: Reghecampf e un bun motivator. Ştiinţa de a atrage un grup, de a-l construi şi pe teren, şi la un grătar l-au ajutat să-şi aducă băieţii într-o stare de spirit extrem de productivă în faţa unui Ajax relaxat de victoria din tur sau a unei Chelsea neglijente şi neavizate de ce o să păţească în prima manşă din "optimile" Europa League.

În afară de a fi un bun preparator fizic şi un creator de grup, Reghecampf ar fi avut nevoie şi de alte abilităţi şi resurse pentru a-şi sprijini declaraţia. Din păcate pentru el, momentul succesului şi al calificării în grupele Ligii l-a desprins pe românul Laurenţiu de neamţul Reghecampf. Semn că tema simfonică a Champions League, creată de germanul Handel, nu are nici o legătura cu maneaua românească. "În zilele noastre, declaraţiile sînt uneori mai importante ca antrenamentele", afirma anul trecut chiar cel care i-a dat marţi cu terenul în cap. Mourinho, un maestru al strategiilor prin media, chiar ştie ce spune! Antrenorul Stelei nu vrea însă să înveţe. Îşi pierde timpul certînd ziarişti prin conferinţe de presă, alimentează stări conflictuale care se răsfrîng negativ asupra clubului şi nu înţelege că declaraţiile ultraoptimiste, de genul celor făcute înainte de Schalke sau al celei de după Legia, modifică universul de aşteptare al oamenilor. Pun presiune pe el şi pe propria echipă. Enervează grupul contestatarilor pe care-l armează suplimentar cu venin. Una e să le transmiţi jucătorilor în cabină mesajul de luptă, alta e ce declari public. Dacă ar fi citit doar bibliografia de la cursurile Pro, furnizată de tehnicieni care chiar au antrenat în Liga Campionilor, ar fi aflat că există vreo 6 tipuri de comunicare utilizate de antrenori, toate diferite: în faţa patronului, a jucătorilor, a publicului etc.

Nici din punct de vedere tactic Reghecampf nu arată cine ştie ce abilităţi. Şi la Schalke, şi marţi, cu Chelsea, jucătorii Stelei au alergat mai mult ca adversarul. 3 km la Gelsenkirchen, 6 km pe Arena Naţională. În plus. Au alergat însă mult şi prost. Calitatea alergării vine şi din valoarea jucătorului, indiscutabil!!!, dar şi din măiestria celui de pe bancă. Care trebuie să pregătească (tactic) traseele cele mai scurte şi să conducă jocul cît mai departe de adversarul valoros şi cît mai aproape de cel slab. Cum a făcut Mourinho cînd a dus jocul mereu pe partea lui Schurrle şi Georgievski. Cînd Steaua dă de un adversar la fel de bine pregătit fizic şi de motivat, arta antrenorului ar trebui să se facă simţită. Nu e cazul lui Reghecampf. Sper că doar deocamdată!

Andrei Vochin
(articol preluat de aici)