15-02-13

Deznodământ aşteptat

Ajax ne este superioară din toate punctele de vedere. Mai degrabă mediul din care provine, lumea pe care o reprezintă. Așa cum am scris și în trecut, nu avem cum să-i batem pe acești coloși. Întâmplător da, cum a fost cazul Valenciei, constant NICIODATĂ. Fie că e Milan, Juve, Borusia, Real, Lyon sau Liverpool, ne vor tăvăli prin iarbă ori de câte ori ne-om întâlni cu ei, iar noi îi vom răpune doar dacă jucătorii lor vor veni la meci în cea mai proastă zi a vieții lor.

Parțial, doar generația lui Hagi, Sabău, Lăcătuș, Mateuț, Balint și Popescu a fost capabilă să facă deranj în fotbalul mare și cam atât, dar condițiile în care s-a format acea generație sunt inaccesibile în acest moment.

De ce ne-a bătut Ajax? Să fim serioși, ar fi să rescriu aici ce am scris în atâtea și atâtea rânduri, să vă prezint argumente pe care și voi le știți. În plus, poate că aș scrie că Ajax ne-a bătut și pentru că pe pagina oficială a clubului era astăzi o fotografie cu Neșu și Ogăraru în prim plan sau că olandezii nu au ieșit în stradă pentru a-l vedea pe patronul clubului (cine naiba o mai fi și patronul într-o lume în care decența primează și doar rezultatele muncii unor adevărați profesioniști?) cățărându-se pe un automobil.

Revenind la oile noastre (figură de stil, bineînțeles), sincer, nu am înțeles atitudinea pe care a avut-o Rege aseară după fluierul final. Nemulțumirea i-am înțeles-o, dar nu și nervii. Mesajul avut după înfrângerea de la Vaslui „nu-i nimic, învățăm să pierdem deși am fost mai buni, știm că suntem mai buni dar putem avea și ghinion, ne batem pentru titlu pentru că formăm o echipă” s-a cam dus, fiind înlocuit de nervi și de reproșuri.

Împotriva lăncierilor roș albaștrii au arătat dorință, au avut ambiție, s-au luptat cum au putut. Ei sunt vinovați de rezultat dar nu pot fi acuzați pentru că nu s-au putut ridica la valoarea adversarului. Fotbalul modern presupune viteză, forță, tehnică, toate combinate. Apoi dorința continuă de a câștiga, capacitate mare de efort și tărie de caracter. Din nefericire, fotbalul românesc nu are jucători care să întrunească în același timp toate aceste condiții, iar în mare parte, au și o scuză: sunt crescuți într-un mediu care nu este propice performanței.

În primul rând Reghe uită că Steaua sa este rezultatul unor cârpeli, că Rusescu, jucătorul cel mai bun din echipă – și din campionatul românesc îndrăznesc s-o afirm, nu ar avea loc în clipa de față în nici o grupare de top a Europei. Apoi, antrenorul român se pare că nu înțelege faptul că în atacul Stelei există o lentoare evidentă, Rocha și Nicolici irosind unicele șanse de a marca tocmai pentru că sunt greoi. În cazul sârbului lipsa de tehnică are repercursiuni și mai grave pentru că-l transformă într-un jucător caraghios atunci când încearcă să treacă de adversar și nu prin el.

Mai rău este faptul că nu există nici rezerve: prezența lui Tatu în lot, singurul jucător străin rapid și cu o capacitate de efort peste media echipei, reprezentând mai degrabă rezultatul unui act de caritate din partea patronului, probabil pe fondul insistențelor – justificate – ale managerului Stoica ca brazilianul să fie primit. Mihai Costea și Tănase? Fără îndoială, jucători foarte buni (de altfel Costea trebuia să înceapă titular aseară) pentru campionatul României, dar lenți și lipsiți de forță, inadaptabili în campionate aspre cum sunt cele ale Italiei, Franței, Spaniei. De Anglia și Germania nu are rost să pomenim.

Problemele Stelei? Oglindă fidelă a tot ce înseamna fotbalul din țara noastră. Juniori de valoare nu mai vin din spate pentru că nu există preocupare pentru a-i crește, nimeni nu este dispus să construiască, iar despre investiții nici nu poate fi vorba. O competiție internă încrâncenată dar fără de valoare, jucători străini liberi de contract sau aduși la kilogram, juniori români care nu vin din urmă pentru că nu prea mai are cine să vină și mai ales, de unde. Excepția e Hagi cu juniorii lui, în fond aceasta demonstrând faptul că juniorii nu mai contează.

Poate că, pentru prima dată, Reghe înțelege de ce Steaua nu poate reprezenta o mare echipă în Europa și va înțelege că unica dorință a lui Becali de a câștiga campionatul are legătură doar cu banii din Champions League. Steaua nu are cum să se califice mai departe. Știu, există precedentul Valencia dar lucrurile stăteau altfel atunci. Poate că nu existau jucători la fel de valoroși precum Popa, Chipciu sau Rusescu dar echipa era omogenă, Rădoi îi aduna pe toți în jurul său, Iacob era peste Rocha, Dică și Cristea încă nu apucaseră să fie desființați de patron, iar Ghencea reprezenta pentru vitejiști „acasă” și nu teatrul de pe Național Arena. Acum lipsesc doi jucători de neînlocuit – Bourceanu și Pintilii – și chiar dacă, printr-o minune, jucătorii noștri vor reuși să marcheze trei goluri, este suficient unul pentru ca „olandezii” să meargă mai departe.