14-02-13

Boloni şi problemele istoriei

Ricardo Quaresma, Cristiano Ronaldo, Hugo Viana, Petr Cech, Raphaël Varane, Axel Thomas Witsel, Yoann Miguel Gourcuff, Andreas Isaksson, Kim Källström, Alexander Frei, Vieirinha (plus de-ăştia gen Cascarino, Rădoi, Codrea, Grozav, Niculae, Sepsi, Toure, Pollet, Bergdich, plus alţii).

Jucători promovaţi de la juniori la echipa mare, ori la naţională, ori cumpăraţi pe sume mici, foarte mici şi infime. Căutaţi să vedeţi de unde a început cariera lor şi cam unde au ajuns. Cine a fost factor declanşator (la câţiva dintre ei), de mare ajutor (la cei mai mulţi) şi rezonabil important (la restul).

Rennes are in lot 14 jucatori promovati de la Academie si doar trei care depasesc varsta de 30 de ani. „Am ajuns sa avem cea mai tanara formatie si cea mai tare pepiniera din Franta. In fiecare an, sapte tineri de la Academie ajung la prima echipa. Ii datoram totul lui Boloni”, anunta, acum doi ani, TV Rennes 35.

Ca să fie recunoscut ca fiind ceea ce e, Loţi ar fi trebuit să răspundă la telefoane, să dea excursii mocca, să facă multe cadouri şi favoruri, şi să se limbărească afectuos cu mafia instituită de Ioan Chirilă şi perpetuată până la stadiul de organizaţie teroristă de către Ovidiu Ioaniţoaia şi acoliţii săi.

Un exemplu
Un alt exemplu
Si un alt exemplu

Câştigându-şi galoanele într-un mediu deschis, civilizat, avansat, acolo unde bugetele sunt bugete, taxele sunt taxe, aprobările pentru cheltuieli trec printr-o armată de contabili, sursele sunt transparente, şi nu în tenebre post-sovietice, unde banii ţâşnesc din pământ şi vin în saci, ori unde politicul dictează trendul, Loţi se impune, fără a avea nevoie să fie recunoscut, căci unele adevăruri se exprimă, nu se demonstrează, ca fiind cel mai de succes antrenor român din ultimii 23 de ani.

Loţi a antrenat patru echipe din Ligue I, a antrenat în Belgia, în Portugalia şi în Grecia. A câştigat titlul cu o outsideră, Sprting, şi cu o super-outsideră, Standard Liege. A avut rezultate (foarte) bune cam peste tot pe unde a mers.

Nu a retrogradat de patru (4) ori în şapte (7) ani, cu trei (3) echipe diferite.

Nu a retrogradat un club de 2 ori la rând, cu Hagi – al 5-lea jucător al lumii în anul ăla! – Sabău, Mateuţ, Pirlo, fraţii Filippini în echipă (cum a făcut “cineva” la Brescia).

Nu a fost dat afară pentru că dusese echipa în dezastru, fără nicio şansă de salvare după vreo 9 etape (cum a făcut aceeaşi persoană la Reggiana).

Nu a fost dat afară pentru că echipa era pe locul 14 în Serie B, cu spectrul retrogradării în serie C deasupra căpăţânii (cum a făcut aceeaşi misterioasă personalitate mondială, la rîndunici).

Nici nu a retrogradat lamentabil cu Chamot, Simeone, Calori, Henrik Larsen, Padovano în echipă, cum a făcut la Pisa o anumită zburătoare.

Lăsând în urmă doar lamentări nesfârşite, în fapt ţigănisme caracteristice, în care erau porcăiţi arbitrii şi adversarii, şi în care aceste nesfârşite contraperformanţe erau, de fapt, rezultate foooaaaarte bune, căci nivelul era faaantaaastiiic, iar în urmă au rămas jucători promovaţi.

Ştiţi câţi jucători a promovat persoana? Cam unu` juma`: Silvestre întreg (promovat pe corecte de Lucescu, care l-a văzut la tineretul lui Inter, l-a băgat în prima echipă şi i-a dat meciuri) şi Pirlo pe jumătate (Andrea fiind băgat în prima echipa, apoi exilat la tineret, neprinzând, de fapt, sub Muce, decât vreo 6 meciuri).

Restul – brazilieni aduşi la Doneţk pe zeci de milioane de euro, dintre care mulţi au dat chix, chestie care nu se (s)pune). Plus un eşec la adevăratul moment când putea şi trebuia să arate ceva: returul de pe banca unui Inter la care doar în atac erau Baggio, Zamorano, Ronaldo, Moriero, Djorkaeff, Ventola.

În faze de genul ăsta, cel mai tare mă amuză să-mi amintesc de istorici, mai abitir de medieviştii şi de ăia mai jos de ei, care-ţi iesplică, draghă dhhoomnule, ce s-a întâmplat acum nush câte sute de ani, ce mentalităţi aveau ăia, cum se raportau la te miri ce concept (sau năzbâtii de-astea), după cum a fost spart un ciob sau după cum erau aşezate nush ce beţe, dracu’ să le ia. Nu suntem în stare să înţelegem (sau măcar să înregistrăm factologic) ce se întâmplă sub ochii noştri – având la dispozoţie întreagă lume, ca posibilităţi infinite de informare – dar vorbim de ce s-a întâmplat acum câteva sute de ani.

Loţi a antrenat – în fotbalul european civilizat, nu în tenebrele Balcanilor – cu rezultate bune, foarte bune şi excelente, lăsând în urmă o impresie impecabilă, de profesionist educat, rezultate în genere peste media clubului, reformând sisteme vestice, aducând profituri şi o mulţime de fotbalişti promovaţi – unii dintre ei staruri ale fotbalului mondial, alţii jucători de cert prim-plan.

Are şi el o parte proastă: nu răspunde la telefoane, nu năşeşte niciun ziarist cunoscut, nu dă excursii gratis, nu face cadouri de mii de euro “jurnaliştilor” plimbaţi gratis la Istanbul/Doneţk. Este de notorietate, în lumea presei sportive, că “nea Mircea” organiza promenade la magazine, iar cardul lui de credit acoperea toate “cheltuielile” făcute de "băieţi", de la laptopuri la orice fel de haine, etc, etc, etc.

Partea cea mai “proastă” a lui Laszlo Boloni este că ştie bine cine şi ce e şi ce poate face, astfel că nu are nevoie să-şi cumpere recunoaştere de la o gaşcă pe vagabonzi puşi pe netrebnicii care, din păcate, au reuşit să rescrie ierarhii după interese şi agende personale, ori moştenite, prin abuz de poziţie dominantă, lipsă de opoziţie şi, mai ales, prin lipsa de cultură.

Să vorbim, aşadar, de îndobitocirea publicului...

Filip Pindean