31-08-11

Lectie de inteligenta

Nu stiu cat de bun antrenor poate fi Levi dar, judecand dupa atitudinea si actiunile lui, realizez faptul ca pe banca Stelei sta un individ inteligent si cu personalitate, un element contrastant cu ceea ce se intampla in general in curtea echipei de fotbal si cu siguranta pe banca tehnica.

Intransigenta, disciplina, organizare si fermitate, acestea sunt principalele elemente ce pot fi evidentiate, cel putin (fie si numai) in relatia cu jucatorii.

Faptul ca Levi face schimbari rapide demonstreaza inteligenta sa. In primul rand ii atentioneaza pe jucatori ca nu este dispus sa lase timpul sa treaca doar pentru a se incadra intr-un tipar perimat, unul in care au cazut 99% dintre tehnicienii fotbalului contemporan si anume acela de a face prima schimbare cel mai devreme dupa pauza.

Automat, fiecare jucator de pe teren este constient de faptul ca trebuie sa dea totul pe teren inca din primul minut fara a se simti la adapostul unui prime reprize de tatonari si tratament preferential ("daca il schimb acum demonstrez lumii ca m-am inselat atunci cand am format primul unsprezece" ar gandi mioriticii tehnicieni). In al doilea rand, la nivel mental toate rezervele vor ramane conectate la meci stiind ca in orice clipa pot fi introduse pe teren de catre „un nebun” care nu este dispus sa astepte.

Efectul in plan mental pentru jucatori este ca statutul de rezerva nu mai reprezinta o retrogradare in raport cu prima echipa ci o iminenta solutie, dar si un imbold serios pentru determinare si ambitie in timpul sedintelor de antrenament. Ideea ca oricine poate fi titular nu doar afirmata verbal, asa cum in mod ipocrit o afirma pe la colturile publicitare antrenorasi autohtoni specializati in matanii, ci prin fapte, reprezinta un factor motivator pe care putini tehnicieni l-au inteles.

Mai mult, faptul ca o rezerva poate juca intr-un meci mai multe minute decat un fotbalist care a fost introdus titular este de o subtilitate extraordinara.

Aflu din presa ca Rusescu s-a suparat si a parasit vestiarul mai devreme. Rusescu are dreptate sa se supere dar trebuie sa vada vinovatul dincolo de antrenor. Adica sa se vada pe sine si sa fie suparat pe jocul propriu si pe cele trei kilograme pe care le are in plus.

Apoi sa inteleaga ca in istoria fotbalului au fost dese episoade cand au fost sacrificati inclusiv jucatori buni care dadusera randament pana in momentul schimbarii doar pentru a se urma un plan care a adus (sau nu) mari victorii.

Dupa care sa invete de la Nicolici. Sarbul a avut aceeasi reactie de nedumerire cand a fost inlocuit dupa ce abia se incaltase cu ghetele dar probabil ca acum are in memorie si faptul ca la meciul imediat urmator a fost introdus pe teren tot in urma unei schimbari neobisnuite. E o lectie de inteligenta, de fotbal si poate de viata.