30-08-11

Raspuns pentru un coleg

Colegul Filip Pindean mi-a raspuns intr-un articol destul de acid, dar dincolo de aciditatea lui, cred ca sunt anumite lucruri asupra carora merita sa staruim (si, intrucat am observat ca ma citeaza mot-a-mot, voi fi foarte atent la felul in care imi aleg cuvintele). Pe scurt,

1. Anul 2003: da, m-am legat de el pentru ca mi se pare irelevant (daca tot e folosit): daca vrem sa ne referim la „Steaua condusa de Becali”, atunci putem vorbi despre 2001. Daca nu, trebuie sa stabilim despre ce vorbim. 2003 nu are decat o relevanta strict juridica, iar pentru Steaua aspectul juridic este complet irelevant, intrucat conducerea lui Becali asupra Stelei nu este juridica si nu se intemeiaza pe „dreptul” sau de actionar majoritar. Ci pe un despotism de maniera feudala. Tocmai de aceea faptul ca azi Becali nu mai este actionarul majoritar al societatii comerciale Steaua nu are nicio relevanta. Echipa de fotbal Steaua este condusa la fel de despotic.

2. Steaua 1999-2001. E adevarat, am numit acei ani mizerabili (dar, oricum, net peste ce avem acum), dar adjectivul nu i se aplica Stelei. Am fost contrazis si mi s-a spus ca anii aceia n-au fost chiar atat de rai pentru ca (a) ceea ce exista atunci era spiritul adevarat al Stelei, in ciuda lipsei de rezultate si (b) oricum fata de ce avem azi, 1999-2001 apar ca o epoca a luminilor.

Voi raspunde printr-o afirmatie universal valabila: faptul ca azi consideram un eveniment bun nu inseamna ca la data producerii lui l-am considerat la fel. Prin urmare, faptul ca spiritul Stelei era prezent in acei ani nu cred ca ni se parea foarte evident atunci, din cate mi-aduc aminte. In mod cert, lui Jean Pavel si altor 30 de insi nu li se parea ca spiritul Stelei e la locul lui cand au intrat peste nea Imi Ienei in vestiar dupa un Steaua – Rapid 1-3. A, ca azi si Jean Pavel si baietii lui si noi toti am prefera acei ani celor de acum – tot ce se poate. Dar atunci, cand pierdeam 1-5 si 1-4 cu Petrolul in dubla mansa, 0-4 cu Arges, 0-4 cu Bistrita, cred ca nu gaseai 5 insi care sa spuna ca spiritul Stelei se simte totusi. Sigur ca, acum vorbind, l-am prefera pe nea Imi lui Levy si pe Paunescu lui Becali, dar eu incercam sa demonstrez ca Steaua ante-2003 si-a avut momentele ei proaste, pe care toti le trecem astazi sub tacere sau le consideram de-a dreptul magice! Mie, unuia, singurul lucru „magic” din acei ani mi se pare doar titlul dintr-un Prosport „DOAR EI”, dupa un 0-0 la West Ham, in care Steaua ramanea, iarasi, singura echipa romaneasca in cupele europene (chiar daca intr-un tur 2 de UEFA, care azi n-ar mai extazia pe nimeni). In rest, multa umbra peste acei ani, daca ma intrebati pe mine.

3. Problema rautatii umane. Aici riscam sa intram pe taramuri filozofice daca nu religioase de-a dreptul. Colegul Filip sustine ca oamenii sunt eminamente rai si ca ei asteapta doar prilejul pentru a-si proba adevarata rautate, momentele in care nu sunt rai fiind doar momente in care nu se pot manifesta in plenitudinea rautatii lor. Eu – dimpotriva, cred ca oamenii nu sunt fundamental rai, ci ca ei, eventual, devin din ce in ce mai rai, influentati de context, de oamenii din jur, de felul in care percep viata, de multe. Prin asta nu spun in niciun caz ca Becali s-a inrait fara vina lui, dintr-un hazard… El a avut de facut niste alegeri si le-a facut, iar rezultatul il vedem azi. Pentru un om care merge atat de mult la biserica, Becali a facut niste alegeri surprinzator de catastrofale (degradarea sa umana fiind evidenta de 4-5 ani de zile…unii zic ca se drogheaza), ceea ce arata cat de putin se prind de el sfaturile bune pe care le primeste de la duhovnicii pe care-i vede. Dar el nu a fost un cancer si un rau desavarsit de la inceputul inceputurilor (or, cel putin, eu asta sustin si incerc sa argumentez). Declaratiile lui – pe care Filip le prezinta, dar pe care noi le citim cu mintea noastra de azi! – nu inseamna ca el era la fel in 2001 ca astazi, pentru ca asta ar insemna ca Becali a premeditat in mod diabolico-genial toata mascarada prin care trece Steaua de azi. Il vede cineva pe Becali in stare sa premediteze ceva pe termen mai lung de 2 saptamani? Are el disciplina interioara de a-si urmari un obiectiv – chiar rau – pe termen lung? Eu nu cred. Omul este sclavul propriilor instincte si al mediului in care a ajuns sa traiasca (zilnic, 3-4 ore la tv, vorbind despre orice), este extrem de putina premeditare in acest des-franat. Nu, nu-l subestimez si nu-l cautionez: incerc sa nu-l transform intr-un diavol malefic doar pentru ca urmarile faptelor sale asupra Stelei sunt malefice (si recunosc ca sunt!).

In fine, cateva raspunsuri la alte cateva critici: nu am sustinut in niciun moment ca Stelei de azi ii e bine (ar fi absurd!) sau ca protestele nu au sens – si cu atat mai putin ca trebuie sa „sustinem echipa la greu”! Intrucat imi e clar ca raul actual al Stelei vine de la Becali si ca cu el in frunte nu existe perspective de redresare (chestie pe care am sustinut-o in foarte multe articole), sunt perfect constient ca binele Stelei de azi ar fi disparitia lui Becali (era sa zic din…Ghencea). Iar pentru asta, Stelei ar trebui sa-i mearga rau. Cat despre proteste, cred ca, personal, m-am implicat suficient in organizarea unor proteste anti-Becali (care e partea cu adevarat grea a acestora, dincolo de vorbele de pe net) ca sa nu pot fi banuit ca as fi un detractor al cauzei protestelor.

Nu am solutii pentru situatia Stelei de azi si habar n-am daca mai exista solutii! Nu cred ca in fiecare articol al meu trebuie sa descopar eu solutiile la marile probleme ale Stelei. In cel de ieri, bunaoara, mi s-a parut important sa restabilesc niste nuante care mi se pareau importante.

Tuturor, numai bine!

Ovidiu