16-03-11

Tăcerea mieilor

Următoarele două luni vor fi carnaval.

Domnii steliştii au nevoie de elemente de sprijin pentru susţinerea deciziei pe care au luat-o şi pe care – cu toată nesimţirea lor – o simt, totuşi, ticăloasă.

Aceea de a se face scut în jurul noilor vechi ciocoi ai Stelei – majoritatea dintre ei –, sau aceea de a întoarce capul – restul dintre svperiori –, sperând că se va întâmpla ceva care să-i ajute să depăşească momentul.

Nu se ştie exact ce – ceva, orice.

Ceva care să le acopere infecţia pe care o răspândesc ei asupra Stelei, pe care nu Fecali şi gaşca lui o s-o omoare (şi nici animalele din presă şi nici interlopii analfabeţi şi vânduţi din peluze), ci exclusiv ei – steliştii – prin întoarcerea capului şi prin îngenuncherea în faţa himerelor după care au nevoie să alerge, ca să se simtă ocupaţi, cu mintea oriunde altundeva decât la realitatea crudă care spune niciun titlu de campioană, în ultimii 5 ani, nicio Cupa în ultimii 12, umilinţe pe bandă rulantă de la rivale, zeci de promisiuni încălcate şi transformarea Stelei într-o jucărie prin care Fecali îşi înlocuieşte erecţiile, cu toate ejaculările ciobanului trecând – drept consecinţă – direct pe sufletul clubului.

În general, în ultimii 5 ani, promisiunile din vară erau detonate în noiembrie, când se schimbau 2-3 antrenori şi începea selecţia pentru la anul, apoi în martie, când până la Paşte urma să fim pe primul loc, apoi de Paşte, când urmau promisiuni că din vară vor veni investiţii de milioane, cu o echipă care o sa spulbere tot.

În vară o luam de la capăt, pe exact aceleaşi coordonate – crezute şi girate de turmele de stelişti –, singurele două rezultate certe ale acestei spirale schizoide fiind acelea că steliştii sunt – în mod clar – nişte turme de oi asistate mintal şi că Steaua se degradează de la o zi la alta, atâta timp cât lui Fecali îi este permis (de către stelişti) să grohăie de deasupra emblemei clubului.

Acum, însă, situaţia e ceva mai delicată pentru domnii stelişti, şi – după tot circul dizgraţios şi compromiţător în tot –, făcut de persoana care trebuie să conducă renaşterea clubului, până şi steliştii resimt o oarecare jenă şi se simt puşi într-o plajă mult prea largă de posibile reproşuri, batjocuri, bateri de obraz, hohote de râs (în faţă sau pe la spate), şi, deasemenea, se simt complici la o vulnerabilizare a Stelei lui Fecali (şi a lor), în termenii care-i afectează pe ei, în sensul că vor fi lesne acuzaţi de susţinerea unui proiect care are în frunte arătarea de la Galaţi, care este compromisă total şi indizerabilă (chiar repugnabilă) pentru orice om normal.

Cu atât mai mult resimt domnii stelişti culpa, în susţinerea celui care va aduce asupra lor justificata şi de ne-contracarat sau nuanţat, acuză de zdrenţele cerşetoare de stelişti svperiori susţin un club condus de un cioban, un lăbar şi-un transsexual. Sau curvă, sau târâtură, sau mică bagaboantă, cum îl vor caracteriza (pe buna-dreptate) rivalii, pe marele manager, care este total compromis, după tot ce-a spus şi după tot ce-a făcut.

Pentru că la atari replici domnii stelişti se dovedesc peste măsură de sensibili – căci în mizele astea mici se învârte universul strâmt al majorităţii dintre ei –, dânşii simt o oarecare sfială în a face vreo mişcare prea amplă de susţinere, în acest moment ţinând capete întoarse în continuare şi aşteptând ceva. Orice.

Acel ceva, orice va veni mai repede decât speră domnii stelişti. Dacă nu de altundeva, măcar de la tembelizor să-şi aducă aminte de zilele în care apărea vreun scandal monden, vreun Fecali la pârnaie, vreun Patriciu, Iancu, Tender, pe la preventiv, vreun divorţ, vreun scandal, vreo ştire, vreo dramă, vreo comedie, în acest timp întâmplându-se varii tunuri, ordonanţe blătuite, hotărâri ţintite, voturi ticăloase, licitaţii cu dedicaţie, alegeri, înstrăinări, privatizări, şmenuri, manevre.

Acel ceva, orice pe care-l speră domnii stelişti să vină cât mai repede, ca să-i salveze, va veni – fatalitate – exact de acela care le-a provocat decizia de care se ruşinează.

În următoarele două luni, clubul Steaua şi steliştii vor descoperi că au foarte mulţi duşmani, că au foarte multe fronturi pe care trebuie să se lupte, că sunt mulţi care-i doresc răul, că sunt mulţi care vor s-o fure, că sunt mulţi care vor s-o umilească, că sunt mulţi care vor s-o înşele, că sunt – în fine – mulţi aceia care doresc să-i facă rău clubului mult-iubit.

În următoarele două luni se vor deschide fronturi peste fronturi în care însăşi fiinţa Stelei va părea a fi ameninţată, căci va avea grijă s-o urle peste tot viteazul care se va arunca în flăcări, cu sabia în mână, pentru a apăra clubul şi pentru a-şi dovedi astfel valoarea şi utilitatea pentru emblemă şi pentru roş-albastru.

Vor urma scandaluri în lanţ care vor privi clubul Steaua, iar în mijlocul acestor scandaluri (care vor pleca de la faze banale, adică de la nişte pretexte pe care le va căuta disperat viteazul), se va găsi salvatorul Stelei, cel care se va pune scut în faţa duşmanilor.

Duşmani care vor fi răsărit ca din pământ, noroc mare cu domnul manager, că va fi acolo, într-o demonstraţie clară a importanţei sale pentru Steaua

Arbitrii nu-şi vor mai permite ciupeli, căci va fi viteazuil acolo să-i pună la punct, suporterii Stelei nu vor mai fi umiliţi, căci la meciurile cu rivalele, va avea grijă viteazul să se lupte (în public) pentru numărul de bilete ce se cuvine celor mai minunaţi suporteri (după cei de la Rapid).

Niciun adversar nu-şi va mai permite să deschidă gura, căci viteazul nostru o să ne demonstreze, în repetate rânduri, că veghează neîncetat şi e gata să-şi pună fustele-n cap cu orişicine atentează la onoarea clubului Steaua.

A început bine, înjurând mama copilului unei glorii a Stelei, cu emblema clubului în spate şi l-a combătut straşnic pe moftangiul de Tudorel Stoica, care şi-a permis să comenteze degradarea de la club, într-o atitudine la care viteazul „nu se aştepta”, de care e dezamăgit şi pe care o consideră jignire. După care îi sugerează lui Tudorel Stoica să pună mâna şi să facă ceva pentru Steaua, că din din gură e uşor…

În următoarele două luni, viteazul nostru manager se va lupta neîncetat cu duşmani pe care dacă nu-i va găsi, atunci – cu siguranţă, promptitudine şi talent – îi va inventa, dar nu pentru un rezultat, ci pentru un alibi. Va provoca scandaluri din care – cu fustele-n cap –, să intervină ferm şi dedicat, şi să pară, prin 3 fraze stropşite, salvatorul Stelei şi un om de nadejde, de o înaltă conştiinţă civică, pe care te poţi baza şi la bine, dar mai ales la rău.

Domnii stelişti vor fi liniştiţi după demonstraţiile repetate de forţă şi utilitate ale viteazului apărător, în faţa cărora vor respira, în fine, până la capăt – complici şi uşuraţi, în acelaşi timp.

Soarele va mângâia blând poporul stelist şi tot ce se va mai auzi va fi tăcerea mieilor.



Filip Pindean