22-10-10

Dom' profesor Hagi

Gheorghe Hagi este, fara discutie, unul din cei mai mari fotbalisti pe care i-a dat Romania. In ultima vreme, "Regele" da semne tot mai evidente ca ar vrea sa revina in prim-planul fotbalului autohton, lucru ce i-a bucurat pe multi, dar i-a speriat pe altii.

Hagi ne-a oferit, cu fiecare aparitie, publica sau in cercurile de prieteni, o lectie atat de importanta incat majoritatea am trecut-o cu vederea, asteptand senzationalul. Gica nu s-a pretins a fi mai mult decat ceea ce am vazut toti ca a fost si este in continuare, un sportiv de exceptie. Nu s-a pretins un mare orator, desi a fost criticat de multe ori pentru diferite "scapari" de ordin gramatical. Nu s-a pretins un devorator de cultura, chiar daca si aici a primit minusuri, pentru ca el, eroul unor generatii intregi de tineri, nu le-a dat si acest exemplu.

Gica a fost, inainte de toate, un om modest, muncitor, care a cautat sa se perfectioneze. Si, foarte important, nu a facut niciodata un act de bravura din aceste lucruri, nu a iesit in fata evidentiind anumite fapte care, paradoxal, isi pierd mult din importanta cand sunt aruncate in ochiul fanului.

Nu putem trece peste marturia colegului de camera din perioada Sportul Studentesc, Terhes, care povestea cum Gica, pe atunci un tanar de mare perspectiva al Romaniei, protejat intr-o masura al regimului, isi pierdea noptile invatand pentru examenele din primul an de facultate, desi un singur telefon i-ar fi adus micului "rege" de atunci diploma de absolvire, asa cum le-a adus-o altora.

Nu putem trece nici peste Hagi necizelatul care provoca zambete ironice ziaristilor ce il intervievau la inceputul anilor '90, chiar daca el n-a sosit niciodata pe aeroport vorbind intr-o romano-italiana aproximativa. Comparati-l cu Hagi de acum si veti vedea ca efortul sau de a se perfectiona, de a ne reprezenta cu cinste pana la urma, nu a s-a oprit in ciuda milioanelor de euro sau dolari care i se adaugau in cont an de an.

Hagi a revenit destul de abrupt in viata noastra, dupa doi ani de zile in care a investit in Romania, a construit in Romania si in care a dat sansa unor tineri romani sa-i calce pe urme, lucrand, dupa cum singur marturisea, pana la epuizare pentru a-si pune Academia de fotbal pe picioare. Si nu a venit niciodata sa ne spuna "priviti ce am facut eu!"; ne-a lasat intotdeauna pe noi sa observam, sa judecam si sa recunoastem meritele, acolo unde ele exista.

Intr-o interventie recenta, antrenorul Gheorghe Hagi a facut o remarca fantastica in ceea ce-l priveste pe dinamovistul Gabi Torje, probabil cel mai bine cotat fotbalist din Liga 1 in acest moment.

"Imi place Torje, imi place cum creste. Eu l-am sprijinit cand trebuia. Cine mai promova tineri la 16 ani? Are o crestere progresiva, e inteligent, capata experienta si devine mai eficient. E mic, e iute si e greu sa-l opresti."

In prima faza, aceasta declaratie poate fi privita ca o lauda, ca o invitatie la recunoasterea unor merite pe care oricum nimeni nu i le-a negat. Privita in profunzime, remarca lui Hagi vine ca o palma aplicata obrazului antrenorului roman, antrenor care considera ca un jucator de 22-23 de ani este inca o speranta, in timp ce in Vest avem exemple clasice de fotbalisti care, la aceasta varsta, sunt certitudini si parca joaca de o viata la echipe cu nume, cele mai la indemana nume fiind Messi sau Fabregas. Poate fi si o invitatie la curaj adresata tehnicienilor romani, mult prea tematori, care prefera mai mereu experienta unui jucator blazat, fara motivatie, in dauna exuberantei si talentului unui tanar.

Iata de ce un Gica Hagi poate fi numit, fara teama de a gresi, profesor, chiar si intr-o tara in care acest termen si-a pierdut enorm de mult din prestigiu si in care tinichigii sau ospatarii sunt mai apreciati.

Chapeau, dom' profesor Hagi!

Ziare.com