23-07-10

Steaua - Dinamo, editia '88!

Poate niciun meci din fotbalul intern nu a dat nastere la atatea discutii ca finala Cupei Romaniei din 1988. La douzeci si doi de ani de atunci inca nu se stie daca a fost off-side la golul de 2-1 pentru Steaua, ce a strigat Lucescu la tusierul George Ionescu, cine a comandat Stelei sa se retraga de pe teren, sau cum au petrecut stelistii si dinamovistii imediat dupa meci! Pentru ca intradevar ambele echipe s-au bucurat si au sarbatorit fiecare cate ceva!

Azi incercam o redare scurta dar cat mai fidela a momentelor fierbinti de atunci, traite, vazute, auzite si fotografiate din teren de autorul articolului.

In 1988 Steaua castigase campionatul si urma sa joace si finala Cupei Romaniei in compania eternilor rivali, fotbalistii de la Dinamo. Meciul din 26 iunie avea sa fie unul de o factura speciala, incarcat de orgolii, tensiuni dar si frustrari acumulate mai ales de cei din Stefan cel Mare care demult nu mai castigasera nimic semnificativ, cu toate ca atunci aveau o echipa chiar buna. Reusisera sa impuna doi golgeteri de carton in Europa, castigatori ai “Ghetei de aur”, Mateut si Camataru.

Despre corectitudinea acestor “performante” mai bine sa nu vorbim! In finala Cupei din 1988 trebuia facut orice ca Dinamo sa nu piarda si acest trofeu, frustrarilor acumulate adaugandu-se si convigerea ca de cel putin 2-3 ani Steaua este echipa clanului Ceausescu, a sistemului. Intradevar, cel mai marginalizat membru al familiei, Valentin, era un pasionat si apropiat de Steaua. Ilie Ceausescu un militar mediocru si sigur oligofren, se tinea si el prin preajma, cam cum se tin azi politicieni de vaza pe langa echipele pe care le simpatizeaza. La Dinamo se stia ca Postelicu si a sa Securitate dicteaza tot, si nu numai la Dinamo! Convingerea omului de rand era ca tara e condusa si controlata de Securitate si Elena analfabeta iar nea Nicu era un maimutoi. Dar totusi, in multe momente la Dinamo era cineva mai presus si decat Postelnicu! Era Mircea Lucescu care azi cu un tupeu incredibil spune : Eu am luptat impotriva sistemului. Sistemul era de fapt chiar el, si l-a pus in functiune si in acel meci, mai precis in minutul 87 cand s-a petrecut faza “caz”.

Autorul acestor randuri era acreditat ca fotoreporter la acest meci si la modul cel mai obiectiv relateaza secventa cu secventa:

Hagi cursa–slalom pe partea stanga, centrare-sut respinsa de Moraru in fata , iar Balint venit din spate reia in gol. Consternati, jucatorii dinamovisti privesc resemnati tabela , Nicolae incercand sa-l imbarbateze pe Tete Moraru prabusit la pamant, in timp ce stelistii aleargau toti dupa Balint sa-l felicite pentru gol. Centralul Dan Petrescu indica in acel moment centrul terenului deci gol valabil si se indreapta si el spre cercul de la mijlocul terenului. Abia acum incepe nebunia , anormalul! Constient ca meciul e jucat, ca totul e pierdut, Lucescu sare ca ars de pe banca si tipa la George Ionescu sa ridice steagul ca a fost off-side. Acesta executa ordinul, dar centralul nici nu-l baga-n seama, Radu Petrescu asteptandu-i pe dinamovisti sa reia jocul de la centru. Stelisti , dupa momentele de euforie raman impietriti si se reped asupra tusierului. Fotografia document pe care o publicam azi ni-i arata pe Lacatus , Bumbescu Iovan si mai ales Rotariu care simtindu-se furati, devin extrem de nervosi gata sa-l linseze pe arbitru. Doar antrenorul Iordanescu incerca sa-i potoleasca, iar de partea cealalta Lupescu facea acelasi lucru, cu toate ca dinamovisti nu protestau deloc ci stateau la panda sa vada ce se hotaraste. Fotografia e martorul cel mai important! In invalmaseala generala, Tudorel Stoica striga la coiechipieri ca de la oficiala i s-a facut semn sa scoata echipa de pe teren : “ Vali ne face semn sa iesim”, lucru care se intampla. La vestiare impacati cu gandul ca au jucat cinstit dar au fost furati grosolan, stelistii serbeaza evenimentul ca pe o victorie cu toate ca erau constienti ca parasirea terenului le aducea un 0-3 fara discutii. Bucuria lor a continuat seara tarziu cu o petrecere monstru pe terasa de la resturantul COS. In acest timp pe stadion , Dinamo prezinta Cupa pe care Tete Moraru si-a decernat-o singur! Ca farsa sa fie completa se mai si fotografiaza cu trofeul, trofeu obtinut de Lucescu cel care se lupta cu sistemul! Sistemul unui stat politienesc care controla totul, inclusiv arbitrii de fotbal, sistem unde el era de fapt unul din exponentii de baza si care nici azi nu are bunul simt sa taca din gura.

Farsa a continuat a doua zi, dar cu alt scenariu, cand alti imbecili au hoarat in sedinta de partid sa atribuie trofeul Stelei, lucru cu care niciodata jucatorii si suporterii stelisti nu au fost de acord, chiar daca stiau bine ca echipa lor practic si moral castigase meciul, dar nu si Cupa. Reparatia s-a facut dupa Revolutie cand Steaua a sters din palmares acest blestemat trofeu despre care si azi continua sa curga multa cerneala.



Text: Peter Clement
Foto: DON Clemente