11-03-10

Presedintii crescuti in iarba

     Exerciţiu de imaginaţie. Talk-show cu Vasile Ianul şi Ion Alecsandrescu invitaţi să prefaţeze un Dinamo - Steaua de acum 25 de ani.

     Nici prin cap să nu-i treacă cuiva că ştacheta dialogului ar fi coborât într-atât încât era necesar apelul moderatorului încă din start, "Domnule Ianul, vă rog eu frumos, atenţie că suntem în direct!", sau de îndemnul apăsat al lui Dinu: "Ne vede lumea!".

     Alecsandrescu sau Ianul, orice alt conducător de la Steaua sau Dinamo de-a lungul vremurilor, Dinu, Puşcaş ori Petriceanu, nu ţi-ar fi lăsat senzaţia amară că ai greşit emisiunea precum după un duplex Becali - Borcea, când verifici la fiecare sfert de ceas sigla postului, dacă ai rămas pe canalul de sport. Nu era cazul. Alecsandrescu, Ianul şi mulţi alţii ar fi trăncănit vreo două zile numai despre fotbal. Au iubit mai întâi fotbalul pentru că veneau din iarbă şi doar după au păcătuit în cumetrii, combinaţii pe limbajul subteran, tot după fişa postului departamental.

     Niciunul, nimeni nu şi-a încolăcit în jurul gâtului fularul adversarului drept recunoştinţă trecătoare şi nu poţi decât să te miri cum de Borcea nu pricepe acum de ce are mereu stadionul pustiit, iar Becali - tribuna ostilă şi ticsită de bannere înţepătoare care merg la inimă generaţiei '86. De parcă ar fi scrise din Ceruri chiar de Ion Alecsandrescu, pe care, ghinion, Becali nu-l poate scrijeli pe răbojul interzişilor.

     Steaua şi Dinamo au avut în timp în organigrama de conducere, la butoane, cum s-ar zice azi, personaje de toate tipurile. Inclusiv politruci, paraşutaţi, cutre, oameni de paie, chiar şi escroci, la plural, ca să nu se plictisească singur Mureşanu, groparul Progresului până să treacă la Dinamo. Toţi erau însă mâna a treia sau a patra în club. Plevuşca unui sistem care n-a găsit resurse peste ani să se primenească decât cu foşti arbitri, încât ai jura că foştii jucători sunt toţi azi nişte tâmpiţi.

Articol scris de Mihai Ciuca