19-11-09

Mai mult decat ura

Românii nu se revoltă atunci când sunt jucaţi în picioare, ei preferă să cadă la o înţelegere cu agresorul. Dovada? Boierii care trădau domnii români în favoarea oricărei puteri străine care le oferea privilegii, ori perioada fanariotă, de exemplu. O comparaţie cu popoarele iugoslave? Nu prea ne face cinste...

Comunismul este un alt exemplu de atitudine tipic românească. Dacă, în epoca medievală, românii s-au refugiat în ortodoxie, după cel de-al doilea război mondial o groază de români au preferat să gireze sistemul comunist în mod activ, înscriindu-se într-un partid care a încercat să nimicească credinţa care ne-a păstrat latinitatea de atâtea secole, sau pârând la Securitate ce făcea ori ce spunea un confrate.

Aşa încât nu ar trebui să ne mire atitudinea atâtor oameni în faţa unui personaj atât de primitiv ca Gigi Becali, devenit simbol al mitocăniei într-un timp revoltător de scurt.

Interesant este că cei care urlă cu entuziasm trivialităţi la adresa echipei Dinamo, de exemplu, se simt dezgustaţi când sute de oameni îşi răcnesc din străfundul inimii sila faţă de emblema neruşinării din România!
Jurnalişti care "nu au observat" ani de-a rândul scandările uluitoare, de pe Ştefan ce Mare sau Giuleşti, la adresa "şesarului" Naţionalei, au tendinţa de a poza în îngroziţi la auzul strigătelor de dezgust faţă de imaginea reprezentativă a nesimţitului din societatea românească.

Iată că românii nu numai că nu se revoltă în faţa anormalităţii - în orice proporţii! - dar se simt şi inconfortabil când această senzaţie din viaţa lor riscă să dispară!

Deratizarea Templului a avut un început de forţă! Ghencea a devenit, din simbolul fotbalului românesc, un loc care l-a îngrozit până şi pe simbolul bişniţei din România. Dacă, timp de ani de zile, protestele civilizate şi ignorarea respectivului nu au avut succes, iată că manifestările extreme au avut succes.

Totuşi, deşi am atras atenţia tuturor, se pare că destinatarul "urărilor de bine" nu vrea să se dea plecatului.

Un imens succes este însă faptul că marea majoritate a gloriilor roş-albastre - cu Seniorul Ilie Savu în frunte! - sunt de acord cu protestele! Nici nu se putea altfel...

Mai mult, mass-media - nu-i băgăm în discuţie pe reporterii care ar fi gata să renunţe şi la telefonul mobil pentru a smulge o declaraţie de la nea Gigi - începe să-l privească mai degrabă critic pe Gigi Becali: Ovidiu Ioaniţoaia i-a oferit spaţiul din rubrica sa unui AISS-ist scuipat şi înjurat de Fane Dediu&comp., ziarele încep să se umple de interviuri cu foste glorii care îl critică pe bişniţar, AISS îşi spune părerea din ce în ce mai des, deşi, până în urmă cu un an, marea parte a presei nici nu ştia ce înseamnă acele litere, abuzurile conducerii din Ghencea sunt relatate pe larg tot mai des, jurnalişti precum Emil Grădinescu oferă sfaturi privitoare la modul în care ar trebui să se deruleze acţiunile de protest, deşi în urmă cu ceva timp, priveau protestele ca pe un soi de bombă anti-fotbal.

Avem, iată, cu cine discuta! Nu credeţi că ar fi cazul să începem să vorbim şi să impunem noi direcţia dezbaterilor? Noi, adică cei care protestează pe stadion, care se implică direct, nu cei care stau pe margine şi aleg să facă orice altceva.

Avem posibilitatea să urlăm pe stadion ce ne dorim: Ilie Savu, CCA, Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Ladislau Boloni, Gabi Balint, Gică Hagi, Sevilla, Adrian Ilie.
Avem posiblitatea să dăm profunzime acestui protest de o amploare fără precedent în ţara unde laşitatea este o virtute.

Amintiţi-vă de scrisoarea lui Ladislau Boloni către nemernic! Nu merită acest protest mai mult decât ură, fie ea şi la adresa unui dintre cei mai oribili români?

Amintiţi-vă de scrisoarea lui Gabi Balint la adresa celui care se crede un Mesia pentru fotbalul românesc. Nu merită acest protest mai mult decât ură, fie ea şi la adresa prostului cu bani din fotbalul românesc?

Amintiţi-vă de vorbele legendarului Emerich Jenei referitoare la modul în care trebuie să continue protestele.

NOI SUNTEM STEAUA!

Haideţi să fim demni până la capăt de acest slogan!

Ne-am creat atât de greu loc pe micile ecrane, în presă, în sufletul fostelor mari glorii.

Haideţi să îi câştigăm definitiv de partea noastră!

Lari